Suflete pe credit
creditcreditareatitudine bancistudii de piatagfk
Cercetatorii, scrutatorii de piete se uita la noi prin binocluri, lupe si microscoape. In organismul economiei, suntem priviti ca microbii ca sa ni se depisteze dorintele si obiceiurile de consum.
La telefoane asa-zis inteligente, nu sunt probleme. Se vand cu milioanele. Multi platesc chiar si zeci mii de lei ca sa… prabuseasca bombonele, in timp ce merg cu metroul, sau ca sa debiteze like-uri la poze mai banale ca niste reclame la detergent.
Piata bunurilor de folosinta indelungata a incheiat ultimul trimestru din 2014 cu o valoare a vanzarilor de 723 milioane de euro, reprezentand un plus de aproape 14%, comparativ cu aceeasi perioada din 2013.
De asemenea, studiile GfK care monitorizeaza consumul casnic releva o crestere in valoare cu 2% a cosului de cumparaturi pentru produsele FMCG, anul trecut fata de 2013.
Tot GfK arata un climat favorabil pentru consum, probabilitatea ca venitul "extra" pe gospodarie sa fie cheltuit, in loc sa fie economisit fiind mai mare.
De asemenea, indicatorul de incredere a consumatorului raportat de GfK catre Comisia Europeana are o evolutie buna, alaturi de alti indicatori care masoara perceptiile fata de viitor.
Cumva toate bune si frumoase, numai ca, in acelasi timp, alte date arata ce parere mai au romanii (in special, cei patiti) legat de creditare.
Conform unui studiu facut de Exact Cercetare si Consultanta, persoanele care au contractat, in ultimii zece ani, credite imobiliare, ipotecare sau pentru nevoi personale considera ca produsele de creditare reprezinta "o privare de bucuriile vietii", iar "banca este un dragon care iti controleaza fiecare pas al existentei".
Dragon? In acest context, termenul mai nimerit, daca nu s-ar traduce cum ne vine la gura orice, ar fi cel de balaur si inca unul cu tot atatea capete cati ani de platit rate...
Desi au boala pe banci, persoanele intervievate sunt constiente ca imprumuturile luate i-au ajutat, in conditiile in care nimeni altcineva nu ar fi facut-o...
In acelasi timp, perceptia clientilor este ca banca a devenit o entitate "care pune stapanire pe existenta lor", iar costurile mari pe care trebuie sa le plateasca, ani de zile, anuleaza "micile momente de bucurie si rasfat" si lasa loc stresului, grijilor si frustrarilor.
Se spune ca banca iti da o umbrela, cand este vreme frumoasa, si ti-o cere inapoi, cand ploua... de parca umbrela aia nu te poate apara si de Soare, iar ploaia nu ar fi previzibila, intrucat sunt stabilite niste scadente.
In functie de cum este administrata si supravegheata o banca, in functie de economia in interiorul careia se misca si ea, si pentru banca este vreme frumoasa sau furtuna sau o alternanta intre cele doua, exact ca-n viata oricarui om, stat sau institutie.
Numai bancile nationale au tiparnite de bani, bancile comerciale trebuie sa atraga resurse si sa mai si plateasca pentru ele.
Banii sunt o marfa pe care bancile o cumpara si o vand mai departe, la fel cum magazinul din colt cumpara apa minerala pe care o vinde mai departe. Magazinul percepe un adaos comercial, banca percepe dobanda si comisioane.
Simplu, mai ales daca bancile exact asta ar spune despre ele, in loc sa se pretinda deschizatoare de porti de Rai sau heruvimi mangaietori de crestete pamantene.
Si banca si magazinul din colt creeaza si mentin, la nivelul sau, locuri de munca, fiecare plateste taxe si impozite, iar angajatii ambelor afaceri au si ei grija facturilor, a ratelor, a copiilor de crescut.
Fara banci si banii pe care acestea ii dau cu imprumut (atragandu-i, la randul lor, si platind, la randul lor, pentru ei) probabil ca omenirea nu s-ar fi indepartat atat de tare de sapa de lemn.
Cu bani imprumutati de la banci sunt create afaceri de la zero si sunt dezvoltatele altele vechi de sute de ani.
Si poate ca asta este diferenta cheie: o companie, o firma ia, de cele mai multe ori, credite ca sa se dezvolte, pe cand indivizii iau arareori bani cu imprumut in acest scop.
De aici poate si diferenta dintre euforia de trei secunde, de dupa cumpararea unui bun, si lehamitea de zeci de ani a returnarii banilor si a dobanzilor care l-au platit. De aici si parerea execrabila despre banci si sentimentul ca acestea ne priveaza de bucuriile vietii, ca ne controleaza fiecare pas al existentei si ca ne anuleaza micile momente de bucurie si rasfat...
De fapt, cine genereaza frustrarea? Bancile sau niste nevoi supradimensionate, niste picioare iesite mult de sub plapumi, diferite grade de lacomie, dorinta de a nu fi mai prejos de vecinul/prietenul/colegul, de a avea "totul" aici si acum?
Nu creditul in sine este rau, dar devine cand nu este un instrument de dezvoltare. Cutitul de bucatarie a fost inventat pentru tocat zarzavat, nu degete. Automobilul a fost inventat sa ne deplasam mai repede, nu sa intram in stalp; blocul cu zeci de niveluri pentru a economisi spatiu pe orizontala, nu pentru a se arunca oamenii de la 100 de metri in gol.
Prea multa polologhie? Prea multa filosofie? Poate ca exact la lucrurile acestea ar fi trebui sa se gandeasca cine si-a pus semnatura pe o bucata de hartie prin care si-a amentat sufletul si viitorul pe zeci de ani, in loc sa se limiteze exact la lucrurile dupa care, pe buna dreptate, tanjeste acum, adica dupa libertate si dupa "micile momente de bucurie si rasfat..."
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML