Mai aproape de Luna, mai aproape de Film
closer to the moonpremiile goponae caranfil
Din 2007 incoace Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc si Asociatia Film si Cultura Urbana organizeaza Gala Premiilor Gopo.
Cum chiar initiatorii spun, "Premiile Gopo se desfasoara dupa un model adoptat de cele mai importante evenimente de acest gen din tari cu cinematografii puternice, precum Franta (Cesar), Marea Britanie (BAFTA), Spania (Goya), Suedia (Guldbagge) etc.
Trofeele sunt decernate anual in cadrul Galei Premiilor Gopo, in urma votului a peste 400 de profesionisti din toate sectoarele industriei cinematografice autohtone.
Acestia aleg, prin vot individual si secret, cei mai buni dintre nominalizatii la fiecare categorie competitiva, desemnati de un juriu de personalitati in domeniu".
Asadar, premiile Gopo au inceput anevoiosul drum al echivalentei recompenselor romanesti cu premiile industriei de film din SUA, Marea Britanie, Franta si tocmai pentru ca drumul este lung, poate ca este cam nepotrivit ca organizatorii Galei Premiilor Gopo insisi sa spuna despre aceasta ca "reprezinta un eveniment anual de prestigiu (…)".
Anul acesta, a noua editie a Galei Premiilor Gopo a adus noua statuete pentru "Closer to the Moon", film scris si regizat de Nae Caranfil. "Closer to the Moon" a primit nominalizari la 12 categorii si a fost foarte aproape sa primeasca tot atatea distinctii.
Pana la urma, a fost preferat la noua categorii: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun montaj; cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura; cel mai bun sunet, cea mai buna imagine, cea mai buna muzica originala si cele mai bune costume.
Poate ca, de la "Restul e tacere" incoace, semnat tot de Caranfil, in ciuda unor distinctii internationale, nicio alta pelicula care, la editiile precedente ale Premiilor Gopo, a fost desemnata "Cel mai bun film al anului", nu a fost atat de elaborata si nu a avut altitudinea presupusa de un astfel de titlu.
In sfarsit, in 2015, nu a mai castigat un... proiect, nu a mai castigat un experiment, un exercitiu de regie, ci un... film, un fel de mancare elaborat, nu un sandwich cu sunca insipida aruncata intre doua felii de paine veche, un scenariu cu schelet solid si muschi zdraveni, nu doua femururi tremurand pe tibii dezosate.
Poate ca, odata cu realizarea lui Caranfil, juriu, critica, public nu se vor mai entuziasma la scenarii subtiri ca pelicula pe care se materializeaza, cu actiuni care ti-ar permite, daca nu le urmaresti la cinematograf, sa-ti ajuti copiii la teme, sa zugravesti peretii scorojiti de atata plictiseala sau sa bagi/scoti rufe din masina.
Asa cum mazgalitura in carbune se numeste schita, nu tablou; cum tiparitura de patru file se numeste brosura, nu carte; cum 20 de pagini "scoase" la imprimanta nu se pot numi roman, tot asa nu orice lung metraj ar trebui sa se numeasca... film... artistic.
Este ca si cand, in numele... minimalismului, ar primi Nobelul pentru literatura un scriitor, in ale carui carti, jumatate din file sunt netiparite...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML