Lungul drum al unui produs made in Romania catre... Romania
produse romanestimade in romania
Unul dintre cei mai renumiti producatori de - generic spus - echipament de ski din lume detine o fabrica in Romania, mai exact in Moldova, regiune aleasa si datorita relatiei comerciale de dinainte de 1989 dintre industria textila locala si compania straina.
Din fabrica moldoveana, milionul de piese vestimentare fabricate anual este exportat in Germania, de unde este (re)distribuit prin Europa si dincolo de aceasta.
Clientii romani care vor sa cumpere pot face asta deplasandu-se intr-un stat european mult mai la apus decat Romania, intr-unul de pe alt continent sau comandand de pe un site care se termina cu punct ro.
Insa, acest site aduce niscaiva bluze, fesuri, hanorace (dupa vreo cinci zile lucratoare), dintr-un stat vecin cu Germania, in tara in care au fost cusute cu mare grija.
Deci, in loc sa vina in Bucuresti sau in alte orase mai mari de pe la noi, de la cateva sute de kilometri, articolele respective sunt carate cateva mii de kilometri la dus si aceleasi mii de kilometri, daca nu cumva mai multe, la intors.
Este ca si cand Dacia, care asambleaza masini la Mioveni, le-ar exporta in Italia sau in Germania, de unde le-ar importa in Romania.
Diferenta dintre Dacia si brandul de articole de sport este ca unul face un produs "de masa", purtand numele unei marci autohtone, iar celalat un produs "de nisa", cu nume strain.
Iar aceasta marca straina poate ca ar fi vrut sa vanda direct si la noi, dar probabil ca a facut un studiu de piata si a constatat ca nu ar exista destula cerere nici in Tara Romaneasca, nici in Ardeal, nici in Moldova, a carei mana de lucru este, iata, apreciata, dar care manufactureaza ieftin produse prea scumpe pentru buzunarele locale...
Anul trecut, o companie franceza a cumparat cel mai mare producator de lactate din Romania si pe inca unul mai mic.
Timp de cateva luni, a disparut de pe rafturi, una dintre cele mai avantajoase ca pret marci de lapte UHT locale, cu aceleasi ambalaje "jmechere" ca produsele, tot romanesti, dar care costa peste dublu, intrucat, pe langa lapte, contin si mult marketing.
Asa am ajuns sa cumparam cu 2 lei si ceva - adica la acelasi pret cu laptele romanesc scos temporar de pe piata - lapte importat din Belgia, pe al carui ambalaj scrie, cu aceeasi mandrie la care se face apel si in Romania pentru produsele noastre, "100% Belgium".
Iata ca, pentru a vinde un anumit produs in tara de origine nu este de ajuns mizatul pe sentimentul national, ci si un pret rezonabil, oricat de lung ar fi drumul unui produs spre casa si spre casele de marcat.
Sursa foto: steaguriromania.files.wordpress.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML