De ce nu desteapta ceasul lui Eminescu interesul statului?

De ce nu desteapta ceasul lui Eminescu interesul statului? ceasul lui eminescucumintenia pamantului

Din primavara acestui an si pana acum, statul s-a facut luntre-punte sa cumpere "Cumintenia Pamantului". In cele din urma, colecta publica aferenta sculpturii brancusiene a strans putin peste un milion de euro din cele 6 puse in carca/sarcina sa.
Asa cum era de asteptat, in cele din urma, Guvernul a decis, printr-o OUG, ca va cumpara lucrarea din banii lui, deci, tot ai nostri. Totodata, se decidea constituirea Fondului Brancusi, gestionat de catre Administratia Fondului Cultural National.
 
Din resursele Fondului (adica donatii si alte liberalitati, sponsorizari, bugetul de stat!) trebuie sa fie cumparate “opere de arta contemporana si opere apartinand categoriei tezaurului patrimoniului cultural national”.
 
Fondul ar trebui sa incurajeze implicarea societatii in sustinerea actului cultural si sa puna bazele unei viitoare strategii pentru achizitionarea de arta de catre stat.
 
In OUG, se mai spunea ca achizitionarea operelor de arta si a bunurilor din Fondul Brancusi se va face pe baza selectiei unei comisii instituite prin ordin al ministrului Culturii, alcatuita din 7 membri, reprezentand institutii de profil de prestigiu si experti independenti in arte vizuale.
 
De asemenea, legislatia trebuia modificata astfel incat AFCN sa-si poata exercita dreptul de preemptiune pentru obiectele de tezaur scoase la vanzare.
 
Guvernul sustine ca "rolul initierii Fondului Brancusi este consolidarea coeziunii sociale, a identitatii nationale, prin raportarea la valorile culturale. Scopul principal al constituirii acestui fond este protejarea patrimoniului cultural existent ca resursa neregenerabila si completarea lui, precum si sustinerea si promovarea accesului la cultura si participare la viata culturala ca drepturi fundamentale ale tuturor cetatenilor".
 
Toate aceste intentii frumoase pavau culoarele Palatului Victoria, acum vreo doua luni. Insa, mai deunazi, doamna ministru a Finantelor, Anca Dragu, spunea ca banii pentru cumpararea sculpturii nu sunt prinsi in buget. De remarcat ca termenul prelungit, pana la care statul a convenit cu proprietarii "Cuminteniei" sa plateasca, este 20 decembrie... adica peste mai putin de o luna... Deci, nu se stie care va fi soarta sculpturii.
 
Ce se stie, insa, este ca, daca, pentru cumpararea acesteia, s-au pus in miscare mecanisme publicitare si rotite de marketing, invartite de personalitati ale culturii, pentru obiecte necreate de vreun sculptor sau pictor, dar incarcate, totusi, de istorie, nu se misca decat bani privati.
 
Aproape in cvasianonimat (in comparatie cu pomenita campanie) a fost vandut, in cadrul unei licitatii Artmark, “ceasul lui Eminescu”. De fapt, cum multi dintre noi am avut si avem mai multe ceasuri, este unul dintre ceasurile (dupa unii specialisti, trei la numar, doua de aur si unul de argint) care i-au apartinut poetului.
 
In cazul recentei licitatii, este vorba despe ceasul de argint (foto) al lui Eminescu, daruit poetului de junimisti. Piesa a fost adjudecata contra sumei de 19.000 de euro, de la un pret de pornire de 5.000 de euro.
 
In cadrul aceleiasi licitatii, a fost adjudecat, cu 500 de euro, si o litografie reprezentandu-l pe Eminescu, realizata de artistul vienez Theodor Mayerhofer dupa ultimul portret fotografic al poetului, realizat de Jean Bielig, in noiembrie 1887.
 
Tot la Artmark, pe 12 iulie, a fost vandut un exemplar din editia princeps (1884) a volumului "Poesii", singurul volum publicat in timpul vietii lui Eminescu, avand coperta originala si prefata scrisa de Titu Maiorescu.

Pretul de vanzare: 15.000 de euro, cea mai valoroasa adjudecare de carte intr-o licitatie romaneasca de profil. A mai fost vandut si un portret fotografic al lui Eminescu, facut cand acestea avea 19 ani. Fotografia facuta de Bernhard Brand a avut un pret pornire de 800 de euro si a fost adjudecata cu 5.500 de euro.
 
Acum sase ani, era expus, la Muzeul Cotroceni, imprumutat de la Muzeul Literaturii Romane din Iasi, tot... “ceasul lui Eminescu”, piesa din aur, care, ca si ceasul de argint, i-a fost oferit poetului, dar nu de catre junimisti, ci de catre tatal sau.
 
Pe ceasul daruit fiului sau, tatal lui Eminescu a dat 40 de galbeni. Se spune ca, la acea vreme, adica in 1881, cu numai un galben putea fi cumparata o pereche de boi (cumva numai buni de inhamat la caruta de bani cat a costat ceasul).
 
Poate ca ar fi fost bine ca si autoritatile culturale statale sa se inhame, sa miste un deget sau mai multe sau poate o mana intreaga sau pe amandoua, sa-si dea interesul si banii pentru obiecte care au apartinut celui dupa care si-a potrivit ceasul  literatura romana si a carui zi de nastere, 15 ianuarie, este Ziua culturii nationale...