Cea mai importanta semnatura din viata
cresteri dobanziinasprire creditarenorme bnr
Dupa sedinta de luni a Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei (BNR), guvernatorul Mugur Isarescu a anuntat ca institutia ar putea sa inaspreasca, in aceasta primavara, regimul creditarii pentru persoanele fizice.
Intrucat BNR a ridicat rata dobanzii de politica monetara de la minimum istoric de 1,75%, la 2%, atunci si imprumuturile acordate de catre bancile comerciale se vor scumpi.
Dupa ce foarte multi dintre debitori s-au ars cu creditele “doar cu buletinul” sau cu cele ipotecare luate, pe zeci de ani, in euro sau in franci elvetieni, mai toate nemultumirile si sudalmile lor (basca si niscaiva maruntis aruncat in sila pe treptele sediului central al bancii in a carei moneda nu s-au indatorat!) s-au indreptat impotriva BNR.
Desi guvernatorul acesteia a avertizat si-n dunga ca un credit trebuie luat in moneda in care este platit cel care se inhama la el, sa zicem ca BNR a fost de vina.
Deci, BNR (nu cei care s-au imprumutat) a vrut sa-si ia “pe credit” casa, masa, masina, “plasma”, electrocasnice si niste vacante pentru a se relaxa dupa ce a obosit semnand atatea contracte de imprumut, de fapt, de amanetare a veniturilor viitoare si de plata a tuturor celor de mai sus la suprapret (adica pret de desfacere, plus dobanda, plus comisioane bancare).
Daca BNR a fost de vina, atunci, unde este logica (!), cand, acum, intentia sa de inasprire a regulilor de creditare pentru persoanele fizice este prezentata de presa ca fiind o nenorocire?
Ce ar putea inseamna aceasta inasprire? In conditiile in care, deja, exista aproape 670.000 de restantieri cu intarzieri la plata mai mari de 30 de zile, este vorba mai mult despre o chestiune de bun simt, adica ratele sa reprezinte cel mult 35-55% din veniturile unui debitor, in loc de 65%.
Dupa cum arata datele Institutului National de Statistica, grosul veniturilor noastre se duce pe bunuri alimentare si nealimentare; servicii si transferuri catre administratia publica; bugetele asigurarilor sociale (impozite, contributii, cotizatii), precum si pe acoperirea unor nevoi legate de productia gospodariei (hrana animalelor/pasarilor, plata muncii pentru productia gospodariei, produse pentru insamantat, servicii veterinare). Atunci, de unde (mai multi) bani si pentru rate si inca pentru unele tot mai mari?
“Profitand” de dobanda de politica monetara si de ROBOR ajunse, in anii anteriori, la minime, chiar si cei cu salarii mici s-au supraindatorat, fiind acum (dupa ce tendinta de scadere a dobanzilor s-a inversat) aproape de imposibilitatea de a-si mai plati datoriile catre banci.
O treime dintre cei care au credite ipotecare castiga sub 2.300 de lei pe luna, bani din care, deja, platesc jumatate bancii care i-a creditat. Este lesne de inteles ce va fi daca sau - mai bine zis - cand dobanda la imprumuturi va creste. Ar fi exact ce s-a intamplat in SUA cu maldarul de credite subprime, care a generat, in cele din urma, cea mai recenta criza financiara.
Un sondaj efectuat anul trecut releva ca majoritatea romanilor (96%!) considera ca este important sa citeasca foarte atent orice document inainte sa-l semneze, fie ca este vorba despre un contract pentru cumpararea unei locuinte, contract de credit sau de munca.
In ciuda acestui fapt, mult mai putini chiar citesc atent contractele, iar 54% au recunoscut ca au fost cel putin o data intr-o situatie in care au semnat un document fara sa-l citeasca.
Foarte interesant este ca numai 26% au sustinut ca semnatura cea mai importanta din viata unei persoane este cea de pe contractul de credit! 25% au spus ca e mai importanta semnatura de pe contractul de casatorie si 8% cea de pe contractul de munca.
64% au declarat ca este important sa stie ca institutia de la care au luat sau se gandesc sa ia un imprumut actioneaza responsabil cand ofera produse financiare. In acelasi timp, oricine vrea sa se indatoreze e bine sa se intrebe daca merita sa o faca pentru cafetiere, hote, cuptoare, refrigeratoare, televizoare, computere si telefoane, numai pentru ca si vecinul, prietenul, colegul a facut la fel.
E bine sa se intrebe daca merita sa-si rupa carca pentru un apartament in cine stie ce bloculet nou, pompos numit... residence.
Intr-o tara in care salariul minim brut pe economie era, pana mai ieri, sub 300 de euro, iar cel mediu se situa, anul trecut, la vreo 718 euro (si nu multi se bucura de el), cum sa platesti 50.000, 80.000, 100.000 de euro pentru un apartament? Pai, pe credit, impovarandu-te pana la finele vietii. Merita?
Daca multi ar fi raspuns/ar raspunde negativ la aceasta intrebare, probabil ca preturile imobilelor, precum si dobanzile/conditiile generale la creditele ipotecare nu ar fi fost atat de amare.
Dar, daca cineva este dispus sa le accepte, macar sa o faca pe propria raspundere, constientizand ca, intr-adevar, cea mai importanta semnatura din viata este cea pusa pe un contract de credit...