"6,9 pe scara Richter", 3,5 pe scara Nae Caranfil

6,9 pe scara Richter, 3,5 pe scara Nae Caranfil 9 pe scara richternae caranfil

Chiar daca ideile se ciocnesc precum placile tectonice in capetele savantilor, ei tot n-au reusit sa inventeze aparate capabile a anticipa producerea seismelor.
Tot asa, nu exista nici masinarii in stare sa prevada cum va fi urmatorul film al unui mare scenarist/povestitor si regizor, chiar daca, pe afisul peliculei, sta scris "Film incadrat in categoria I de risc seismic".
 
Iar, cand ai experiente de magnitudinea "Dolce far niente" si mai ales "Filantropica", asteptarile sunt cutremurator de mari de la "6,9 pe scara Richter", noul film al lui Nae Caranfil, in care acesta a inserat si un musical, ce poate primi nota mare pentru coregrafia pe muzica si versurile semnate chiar de regizor.
 
Sinopsisul spune ca un tanar actor - Tony Furda, interpretat de Laurentiu Banescu - "navigheaza cu greu intre un rol complicat  intr-un spectacol de musical, o nevasta geloasa pana la depresie si obsesia cutremurului devastator".
 
Tot textul de prezentare zice ca adevaratul cutremur pentru actor este re-aparitia intempestiva a tatalui sau, dupa decenii de absenta. "Manipulator si amoral, tatal se instaleaza in universul fiului, confiscandu-l cu totul si bulversandu-i existenta.
 
Tony-actorul, sotia sa, tatal hedonist si tanara iubita a acestuia evolueaza intr-un cadril tragi-comic, in asteptarea unui dezastru seismic si a unei premiere teatrale unde, cel putin in intentii, toata lumea rade, canta si danseaza"...
 
"Am pornit de la ideea unei relatii tata/fiu, in care tatal este tanar, iar fiul batran, asta insemnand ca tatal are comportamentul unui tanar - adolescent chiar - in timp ce fiul se confrunta anevoie cu criza varstei mijlocii", a explicat Caranfil.
 
Numai ca aparitia tatalui in viata fiului este de telenovela. Ce fiu l-ar crede pe un batranel care ii arata o fotografie de cand el, fiul, era copil ca este tatal care l-a parasit pe vremea cand manevra lopatica prin nisip?
 
In afara de asta, portretul "tatalui hedonist" nu este prea inspirat. Personajul se vrea spumos, exuberant, dar este mai degraba insipid, neajutat deloc de interpretarea lui Teodor Corban.
 
In schimb, pe Laurentiu Banescu il prinde destul de bine rolul din epicentrul filmului, la fel si pe Maria Corban, in pielea lui Kitty, sotie obsedata de kilogramele in plus si de raspandirea de energii pozitive in toate colturile de apartament de bloc vechi.
 
Dar toate energiile pozitive din lume sunt anulate de bulina rosie montata la intrarea in imobil, de unde poate fi data jos numai cu ajutorul unei anumite energii negative, popular numita... spaga.
 
Relatia celor doi soti este si ea in prag de seism, zguduita inclusiv de prezenta agasanta a tatalui-fante iernatic, care, in cele din urma, ii declanseaza lui Kitty o isterie locativa, de genul celei jucate de Rodica Mandache in “Buletin de Bucuresti”.
 
Despre noul sau film Caranfil a spus ca "ar fi putut fi o drama cumplita despre depresii clinice, cutremure si batranete. In schimb, a iesit o comedie despre toate acestea, care, pana la urma, se transforma intr-un musical".
 
Asadar, Caranfil insusi si-a dorit ceva si a... iesit altceva. In locul unei comedii trepidante, a... iesit una de putine grade pe scara Nae Caranfil.
 
Pentru un scenarist/regizor debutant, nota filmului ar fi fost mai mare, insa, de la un maestru asteptarile sunt uriase. Diferentele dintre "Filantropica" si "6,9 pe scara Richter" sunt precum cele dintre cutremurul din '77 si leganarile strafundurilor zonei Vrancea din ultimele luni.
 
Asa ca, maestre, asteptam, dupa "6,9 pe scara Richter" macar o... replica pe masura "Dolce far niente", "Restul e tacere" si mai ales a "Filantropica".