Secretul succesului economic al celei mai dezvoltate tari din Europa
germaniaeconomieeuropatari dezvoltate
Made in Germany. Cand spunem asta, ne vin in minte imediat autoturismele germane, dar trebuie spus ca eticheta se aplica si unei sumedenii de echipamente specializate care aduc si ele bani frumosi. Atat Germaniei, cat si altor tari, ca India sau China, care au nevoie exact de asemenea echipamente pentru a inunda mapamondul cu produsele lor ieftine.
Sectorul productiv din Germania se bazeaza intr-o proportie majora pe nenumarate ateliere si fabricute private, cunoscute sub numele de “mittelstand”, aflate de obicei in proprietatea unei familii. Datorita acestei forme de proprietate, ele nu se confrunta cu presiuni din partea unor actionari dornici de profituri mari pe termen foarte scurt, ca urmare sunt libere sa isi puna la punct strategii pe termen lung. Iar asta, intr-un cuvant, inseamna stabilitate.
Dar, desigur, stabilitatea nu e suficienta. Avantajul principal e dat de faptul ca fabricutele in cauza sunt atat de competitive incat pot realiza produse foarte sofisticate, care nu pot fi reproduse usor. Chinezii, de exemplu, nu pot face la aceleasi standarde echipamentele pe care le fac nemtii, in consecinta sunt nevoiti sa le importe pentru a-si putea pune la punct, la randul lor, propriile capacitati de productie. Intr-un fel, asta seamana cu a vinde arme inamicului, dar se pare ca strategia a dat roade pentru Germania.
Apoi, pe langa ateliere si fabricute, in Germania exista – cum spuneam – si marele sector auto, cu branduri renumite ca BMW, Porsche, Audi, care asigura 20% din PIB. Iar competitivitatea de care am amintit mai sus se manifesta si aici, masinile germane avand calitate si performante de top, dar si un pret pe masura. Da, masinile germane nu sunt deloc ieftine (stie oricine), insa acest aspect nu constituie un dezavantaj: un pret mare, obtinut in baza calitatii oferite, inseamna loc mai mult pentru profit, lucru care nu s-ar intampla daca nemtii ar produce masini ieftine ce ar fi fortate sa concureze cu o sumedenie de alte masini ieftine din intreaga lume.
Pur si simplu, prin calitate si inovatie, Germania reuseste sa se afle mereu cu un pas inaintea Chinei, tara de unde ar putea sa vina o concurenta semnificativa.
Mai este insa un aspect care trebuie precizat legat de acest subiect al exporturilor si locurilor de munca din Germania. Companiile germane fac tot posibilul sa mentina aceste locuri de munca in Germania. Desigur, ele au deschis fabrici in China sau au externalizat anumite activitati in Europa de Est, dar totodata mentin (s-ar zice chiar cu incapatanare) grosul productiei in Germania.
Aceasta decizie se explica, pe de o parte, prin calitatea fortei de munca locale (ingineri talentati, muncitori calificati) fara de care nu ar putea fi realizate acele produse de top vandute pe bani multi si, pe de alta parte, prin acea forma de proprietate in familie a fabricutelor germane. Prin natura lor, ca afaceri de familie, acestea nu doresc sa se aventureze peste granite si sa aiba de-a face cu proceduri si culturi cu care nu sunt familiarizate. Bertram Kandizora, presedintele companiei Stihl, spune ca aici s-ar putea sa fie de fapt explicatia pentru faptul ca SUA pierde teren: “SUA nu se straduieste suficient de mult sa-si tina activitatile de productie acasa.”
Cateva pericole care pandesc Germania
Germania a stiut, asadar, sa-si dezvolte sectorul exporturilor si sa construiasca o relatie stabila si eficienta cu economiile emergente ale lumii. Unii analisti au spus ca tara a devenit mult prea dependenta de exporturi, dar Germania e deocamdata multumita: strategia a dus la redresarea economica si la crearea de noi locuri de munca, adica lucruri la care multe tari nu pot decat sa viseze.
Nu trebuie trecut cu vederea aici meritul lui Gerhard Schroder, fost cancelar in perioada 1998-2005, cel care a reusit sa impuna un program sever de reforma numit Agenda 2010. Din cauza acestui program, Schroder a devenit nepopular si a pierdut alegerile din primavara lui 2005, dar Agenda 2010 a supravietuit si si-a facut treaba: printre altele, prin acest program s-a redus indemnizatia de somaj pentru a se incuraja munca si s-au incheiat intelegeri cu sindicatele, de genul “voi nu solicitati cresterea salariilor, noi va garantam siguranta locurilor de munca.”
Conform unui raport al Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, programul Agenda 2010 a salvat cca 500.000 de joburi, cu un cost care, doar in 2009 (anul de varf al crizei), s-a ridicat la 4,6 miliarde de euro.
Desigur, situatia din Germania nu e perfecta. De exemplu, faptul ca salariile au fost mentinute relativ mici in scopul pastrarii locurilor de munca duce la concluzia ca germanul de rand nu a beneficat prea mult de redresarea economica a tarii. Ceea ce este adevarat. Mai intervin si ingrijorari legate de imbatranirea rapida a populatiei: pensionarii devin din ce in ce mai numerosi, iar pensiile lor nu pot fi asigurate decat din profiturile aduse de exporturi care, la randul lor, nu pot fi asigurate daca din urma nu vine o forta de munca tanara si calificata – lucru greu de crezut din moment ce natalitatea nu a mai crescut din 1970.
Chiar si asa insa, Germania ramane un exemplu de succes. E o tara in care s-au intalnit in mod fericit cheful de munca, spiritul inovator si sprijinul politic.
Citeste si:
Darius Valcov: Cotatiile ROBOR din ianuarie au fost folosite pentru a umfla ratele populatiei
Sursa foto: www.pexels.com