Reveriile unui plimbaret in cautare de sine - ma indrept spre "unde"?

Reveriile unui plimbaret in cautare de sine - ma indrept spre unde? psihologiegandireincredere in sineautocunoasterememorie

Avem la dispozitie informatii despre cum ar fi bine sa procedam pentru a iesi la lumina. De ce nu le folosim?
Traiesc in data de 30.03.2017. In Bucuresti. In capitalism. In Romania. In Europa. Pe planeta Pamant. Sunt un senior cu sotie, fiu si nepot. Il astept pe al doilea. In reveria de astazi mi-am propus sa gasesc niste repere , pentru mine, ca sa deslusesc adevarul in viata de zi cu zi, caci altfel nu ma mai descurc. Poate o s-o fac urcand o panta usoara, cum facea Kant  El asa gasea ideile. In orice caz, fiind plimbaret am sa fac acest exercitiu pe strada.

Ca sa pot sa am reveriile cuviincioase in deslusirea nedeslusitului am nevoie sa vizitez cativa idoli ai teatrului, asa cum m-a invatat batranul Francis Bacon. Adica cativa ganditori care m-au influentat pe mine, prin gandurile lor .

Iata lista idolilor, in ordinea intrarii pe scena reveriei: Frederic Bastiat, Norbert Elias, Ulrich Beck, John Keneth Galbraith, Raymond Boudon, Tzvetan Todorov, Constantin Virgil Negoita, Guy Jumarie. Ii pomenesc numai acum. In rest le “mananc” ideile, in “emofletciile” mele . “Emoflectia” este o prima reverie de-a mea: o reflectie influentata de emotie. Trebuie sa spun neaparat acest lucru pentru ca sunt dezorientat.

Am sa confrunt apoi aceste ganduri cu ideile contemporanilor din tara mea , in speta politicieni. Adica cu cei care imi controleaza viata prin ideile lor, in timp ce eu am putin control asupra ideilor mele (de unde si dezorientarea de care am pomenit).

Ca si alti oameni m-am nascut cu trei daruri inalienabile : am o individualitate, sunt un om liber si am dreptul la o proprietate privata. Aceste daruri preced legea (sau ordonanta), sunt superioare legii. Ce este legea ? Este maniera in care se face organizarea colectiva a dreptului meu de a avea aparate, prin lege, darurile sus mentionate. Nici o lege buna nu poate sa diminueze dreptul meu la dezvoltarea personala, libertate si proprietate individuala. Legea este defensiva. Desigur, vorbesc despre o situatie ideala. Pe parcurs a intervenit cel mai mare dusman al acestei legi naturale : avaritia, dorinta de insusire a muncii altuia, fara nici un efort. Face parte din natura umana . O lege buna corecteaza aceasta tendinta...daca vrea.

Pe masura ce istoria s-a scurs, oamenii au ajuns si in capitalism. Si eu am ajuns acolo. Dupa ce l-au practicat, ei au stabilit ca au nevoie de 5 relee montate in creier pentru a avea succes in viata de zi cu zi:
1) A gandi inainte de a actiona;
2) A face planuri de actiune pe termen lung;
3) A cunoaste psihologia oamenilor cu care intri in relatie;
4) A cunoaste regulile societatii in care actionezi;
5) A avea incredere in tine.

Dupa accidentul de la Cernobil au constatat insa ca nu le este de ajuns sa aiba aceasta dotare “tehnica” . Societatea de astazi este una a riscului major. Calculele tale individuale pot fi date peste cap de evenimente care iti scapa total de sub control. Atunci oamenii au gandit ca individualismul nu este tocmai bun, ca trebuie sa se uneasca si ca trebuie sa fie parte cu drepturi depline la luarea deciziilor politice si la receptarea rezultatelor stiintifice. Ei nu mai au incredere in legile promovate de decidenti: acestia le ascund lucruri, unele din ele mortale.

Unul dintre lucrurile esentiale ascunse de decidentii lumii -politicieni, patroni, bancheri, corpul stiintific care le deserveste interesele- a fost denaturarea conceptului de capitalism. S-au avansat adevarate fraude intelectuale care sa ne plaseze definitiv in bezna : inlocuirea termenului de capitalism cu acela de economie de piata – adica ceva inevitabil, care functioneaza dupa regulile matematice stabilite de FMI sau OCDE; s-a instaurat ideea falsa dupa care clientul ar fi rege ; conceptul de munca a  fost alocat numai celor saraci, cei bogati fiind indrituiti doar sa se bucure de efectele ei; s-a considerat gresit ca guvernele sunt birocratice in timp ce corporatiile ar fi eficiente; s-a demarcat sectorul public de cel privat, in contextul in care sectorul public a fost de mult privatizat ; s-a considerat, gresit, ca prin econometrie totul poate fi masurat pe piata, PIB-ul fiind unul din cele mai paguboase concepte- ascunde dezvoltarea reala a unei societati; frauda intelectuala a expertizei economice si a predictibilitatii.

In acest moment, neoliberalismul care ne lumineaza viata cotidiana este o pura fictiune matematica, fundamentata inca de la origini pe o mare frauda: identificarea rationalitatii cu rationalitatea individuala, fara a tine cont de conditiile economice si sociale care o conditioneaza. Pentru a-si atinge scopurile neoliberalismul a avut un program foarte eficient de distrugere a colectivitatilor: a natiunii, a grupurilor de munca, a organizatiilor de aparare a drepturilor lucratorilor si, nu in ultimul rand, a familiei. Prin individualizare, neoliberalismul i-a plast pe oameni sub semnul precaritatii si a arbitrariului. Adica o accentuare majora a trasaturilor societatii riscului, unde nimic nu mai este sigur si previzibil.

Cum ies eu, prin reveriile mele, dintr-o astfel de situatie? Exista idei bune!

Una dintre ele se refera la utilizarea buna a memoriei. Adica, cum ma pot eu folosi de trecut? Trebuie spus ca viata privata si viata publica nu merg dupa aceleasi reguli in aceasta privinta. In viata privata imi pot permite luxul sa nu spun adevarul daca el il raneste pe interlocutorul meu. De asemenea, pot sa evit constient sa capat informatii care ar putea sa ma deruteze. Poate de aceea in viata mea privata, de exemplu, canalele romanesti de televiziune nu sunt frecventate niciodata.

In viata publica insa este bine sa se stie adevarul. Este chiar obligatoriu.Aici nu ma mai intereseaza de unde provine el. Goebbels a spus printre primii ca rusii erau vinovati de masacrul de la Katyn. Nu a fost insa luat in sema pentru ca era un personaj detestabil. A fost o greseala. Dreptul de a cunoaste adevarul si de a-l face cunoscut face parte din drepturile fundamentale ale cetateanului intr-o societate democratica. Analiza motivatiilor si a consecintelor celor dezvaluite prin adevar intervin abia intr-o faza ulterioara.

Dar ce inseamna , in fapt, buna utilizare a memoriei ? Buna utilizare a memoriei este aceea care serveste unei cauze juste si nu aceea care favorizeaza interesele egoiste ale unor indivizi. Una din expresiile acestei justeti este tratarea cu o egala masura a evenimentelor asemanatoare.

O memorie prost utilizata poate conduce fie la sacralizare, fie la banalizare. Decretand ca un lucru este sacru anulez orice comunicare dintre trecut si prezent si desprinderea oricarei pilde practice pentru prezent, prin generalizare. Prin banalizare, aduc trecutul fortat in prezent, chiar daca nu exista nici o logica a acestui demers.

Strans legat de aceasta idee, mai este una, si mai buna . Traim intr-o lume complexa in care Logica Aristotelica nu mai functioneaza si trebuie inlocuita cu Logica Dialectica. Logica Aristotelica sustine ca  (X) nu poate fi (A) si (non-A) in acelasi timp. Functioneaza deci legea excluderii mijlocului. Logica Dialectica sustine ca (A) si (non-A) nu se exclud ca predicate ale lui (X). Acest lucru este deosebit de important pentru reveriile mele de plimbaret. Adevarul nu trebuie aflat prin omorarea parerilor contrare ci prin includerea lor intr-o matrice explicativa care sa le includa. Cum ? Prin gasirea unei structuri mai stabile, prin scufundare spre elementul originar al structurii. Acest proces se numeste pullback . Pentru Logica Aristotelica este bun feedback-ul.

Cine pot face aceste sinteze? Oamenii cu calitati exceptionale, pe care-i putem numi profeti sau faruri. Profetii determina cursurile evenimentelor societale si ale evolutiei . Ei sunt cei care furnizeaza “mastile”, adica rolurile sociale, ceea ce face ca tipurile umane sa devina vizibile. “Pro”, in limba greaca, nu inseamna “inainte” ci “de acum inainte”. Profetul este deci un om care lanseaza idei, “forthteller” si nu un prezicator, un “foreteller”.El furnizeaza imagini si lucreaza prin oameni, prin constientizare si nu cu oameni ca obiecte. Imaginea exterioara pe care o construieste prin pullback este inclusa in constiinta lor. In acelasi timp oamenii nu sunt nevoiti sa renunte la imaginea care provine din interiorul sistemului propriu (matricea lor culturala).

Dar cum lucreaza un astfel de profet? Sa pornim de la superba poveste a Iliadei. Regele Priam (profetul) nu putea sa mearga in toate punctele de lupta. Veneau la el soldati-observatori si ii descriau ce se intampla. Multe informatii erau contradictorii. Dar profetul facea o sinteza care le includea pe toate. Scopul sau ,in imaginea finala , era acela de a evita conflictul dintre imaginile partiale si de a-si forma o imagine completa despre razboiul pe care il purta. Exista insa o exigenta majora pe care profetul le-o punea soldatilor-observatori : sa descrie perspectiva semantica din care au facut observatiile- starea lor fizica, psihica, biografia lor, caracteristicile terenului de lupta, etc.

Ceea ce am prezentat pana acum este grila mea de analiza subiectiva a adevarului, in viata cotidiana. Si grila mea de interpretare a ceea ce fac acum guvernantii in Romania.

Dar ce fac ei?

- proiectele de legi, legile si ordonantele de urgenta nu au nimic de-aface cu prezervarea celor trei daruri fundamentale pe care le au oamenii acestei tari: dreptul la dezvoltare personala, dreptul de a fi liberi si dreptul de a avea o proprietate privata care sa le permita un trai decent;

- din cauza istoriei, oamenii acestei tari nu au instalate in creier releele de succes intr-o societate capitalista: de 27 de ani guvernantii nu au facut nimic ca sa le instaleze;

- efectele negative ale neoliberalismului si-au lasat o amprenta majora in Romania : suntem una din tarile cu cele mai mari inegalitati de avere din UE si una din tarile cele mai sarace;

- desi existenta romanilor este mai mult decat precarizata – saracie, stare de sanatate proasta, speranta de viata mica, nivel de educatie scazut – majoritatea legilor si ordonantelor de urgenta care se promoveaza sunt facute in scopul de a-i favoriza pe cei care deja sunt favorizati sau de a depenaliza coruptia;

- exista o avalansa de declaratii ale decidentilor politici care fac dovada unei proaste utilizari a memoriei, in special prin banalizare: compararea anchetelor DNA cu vanarea burghezo-mosierilor facuta de comunisti ; compararea Laurei Kovesi cu Elena Ceausescu; nostalgia exprimata fata de epoca socialismului. Exista de asemenea incercari de a nu lasa sa intre in memoria colectiva acte de care romanii se simt mandri in acest moment. S-a spus ca manifestatiile recente din Piata Victoriei ar fi un lucru insignifiant, cu care nu ne putem lauda, sau ca aducerea copiilor in Piata Victoriei pentru a vedea imagini cu guvernanti in haine de puscarie ar fi o greseala educationala;

- nu avem, din pacate, profeti care sa ne lumineze, ca niste faruri, viata cotidiana. Sau poate, sper, tocmai ei, cei care ar trebui sa  furnizeze lumina, nu au fost inca scosi la lumina.

M-am descarcat, prin reveriile mele. Sunt ceva mai lipsit de dubii.