Presedintia, de la bagheta de aur din Paris la scarile moscovite din Bucuresti

Presedintia, de la bagheta de aur din Paris la scarile moscovite din Bucuresti presedintele romanieiklaus johannisconstitutia romaniei

Cum este mai bine sa fie o institutie prezidentiala? Eu m-am gandit la acest lucru si am gasit doua trasee de parcurs : legitimarea puterii sale de catre populatie si apropierea de cei condusi.
Presedintia ar trebui sa aiba autoritate. Adica, puterea ei, stabilita prin Constitutie, sa fie legitimata de cei guvernati. Nu este suficient sa ocupi o pozitie inalta, aproape regaliana cand vorbim despre prezidentie. Trebuie ca eu, cel guvernat, sa te consider competent pentru jocul rolului tau. Presedintii nu sunt niciodata alesi cu un procent de 100%. De aceea, trebuiesc legitimati. De obicei existenta  legitimarii se face prin sondaje de opinie. Populatia este intrebata “cata incredere are in Presedinte”.

Nu se discuta la noi dar, in general, dar daca scorul scade sub 25% nivel de incredere, populatia nu este, in acel moment, guvernabila. Cu alte cuvinte, semnalele pe care le transmite Presedintele fie ca sunt bruiate, fie ca nu sunt luate in consideratie, fie, pur si simplu, nu sunt percepute. Unul dintre indicatorii cei mai importanti ai stabilirii autoritatii Presedintelui este perceperea faptului ca “apartine vremurilor actuale”, ca se potriveste cu problematica pe care trebuie sa o rezolve in mandatul sau. Un alt indicator este perceperea faptului ca “poate sa rezolve problemele”. Acest lucru presupune urmatoarele aspecte: este competent profesional, este un bun manager, este bine plasat pe “fluxul mondial de energie”, adica are relatii bune si eficiente cu personaje si institutii cheie de pe scena internationala.Numai din aceasta pozitie va fi capabil sa serveasca bine interesele nationale.

Un alt traseu ar fi acela al apropierii umane a Presedintelui si a consilierilor sai de cei pe care ii “pastoresc”. Acest aspect intareste semnificativ si primul aspect-legitimarea Presedintiei. In primul rand oamenii trebuie sa perceapa un Presedinte deschis, comunicativ, interesat de problemele lor cotidiene, curajos si brav atunci cand este vorba de apararea dreturilor umane fundamentale. El trebuie sa fie cel mai bun dintre conationalii sai, acest lucru presupunand si faptul ca le impartaseste gusturile, preferintele si aspiratiile.  Trebuie sa extarga ce este mai bun din realizarile romanilor si sa promoveze aceste realizari.

Cum ne asezam noi, romanii, pe cele doua trasee sus-mentionate?

Cred ca cea mai buna metoda de a afla acest lucru ar fi comparatia cu altii-raportarea la un grup de referinta.

In data de 4.05.2017, Sami Bouattour a castigat “Marele  premiu din Paris al baghetei”(Qui est le boulanger qui servira l’Elysee pendant un an?”, Pierre Bafoit, Le Monde, 17.05.2017).

Concursul este organizat in fiecare an de Primaria Parisului. Datorita castigarii acestui concurs Sami Bouattour va furniza paine Presedintelui Frantei timp de un an de zile.

“Papilele gustative prezidentiale obliga. Brutarul Paltului Elysee este desemnat dintre cei mai buni din profesie. Pentru a castiga aceasta onoare trebuie sa castige Marele premiu din Paris al baghetei, unul dintre cele mai prestigioase din Franta. Pentru a fi selectionate baghetele trebuie sa aiba intre 55 si 70 centimetri lungime, sa cantareasca intre 250 si 300 grame si sa aiba un continut de sare de 18 grame la 1 kilogram de faina. Sunt apreciate si dupa calitatea coacerii, gust, miez, miros si aspect. Bagheta lui Sami Bouattour a fost la concurenta cu alte 220 baghete. Toate anonime si jurizate de profesionisti”.

Sami Bouattour a declarat: “Presedintele este un client ca oricare altul. Ceilalti clienti ai mei spun ca au privilegiul de a manca aceeasi paine cu Presedintele. Toata lumea este pe picior de egalitate”.

Acest “client ca oricare altul” ii aduce o crestere a profitului de 40% in 2017. O clienta a brutariei lui Sami -”Brun”- aflata in arondismentul 13 din Paris a intrebat: “aceasta este bagheta Presedintelui?”. “Este chiar ea”, i-a raspuns zambind vanzatorul.

Oamenii mananca ce-i mai bun pentru ca cel mai bun dintre ei, Presedintele, manaca acelasi lucru!

Precum brutarul, Presedintele mai are si un pivnicer care-i selectioneaza vinurile sau un bucatar “Grand  Chef” caruia Ghidul Michellin i-a oferit niste stelute si pe care el il place

Presedintele mai detine si alte privilegii. Ele ii sunt oferite, in fapt,  de artizanii geniali ai Frantei si lumea este multumita ca se raporteaza la traditia hexagonului . Ii sunt oferite pentru ca sistemul este conceput ca sa-i fie oferite.
Fiecare Presedinte al Frantei alege de la societatea “Mobilier National”, un serviciu de competenta nationala subordonat Ministerului francez al culturii, mobila, vesela si tacamurile cu care sa-si doteze biroul si locuinta pe perioada mandatului sau.

Apropierea de francezi se mai face si prin consilierii sai . Jaques Langues, consilierul cultural al Presedintelui Mitterrand i-a oferit acestuia o salba cu cei mai prestigiosi si mai valorosi intelectuali ai Frantei, lucru care l-a ajutat enorm in mandatul sau prezidential.

In ceea ce priveste competenta profesionala a actualului presedinte francez am vorbit pe larg in alt material postat pe acest portal (Un interesant studiu de caz pentru politicianul roman - alegerile prezidentiale din Franta)

Cum stam in Romania ? Dupa parerea mea nu ne preocupa prea mult nici unul din cele doua trasee pe care le-am mentionat pentru a avea o Presedintie eficienta : nici obtinerea legitimarii puterii, nici apropierea de cei condusi.

In legatura cu ultimul aspect am avut o experienta interesanta. In urma cu multi ani am avut posibilitatea sa intru la Presedintie si sa discut cu consilerii presedintelui. Le-am propus ca Presedintele nostru sa accepte , ca in Statele Unite, un post onorific : acela de “Presedinte de Onoare al Asociatiei Urmasilor Eroilor Revolutiei din Decembrie 1989”. Ar fi dovedit in acest fel ca toatre actiunile sale cotidiene de conducere trec si printr-un filtru moral de cea mai inalta semnificatie. L-ar fi apropiat de oameni si ar fi capatat blazonul rar al “Celui Aflat in Serviciul Eroilor”.

Consilerii au ras de s-au prapadit. Niciodata aceaste propunere nu a ajuns pe masa Presedintelui.
De alte aspecte nu mai vorbesc. Cine a fost la Presedintie a simtit pe pielea sa uscaiunea si raceala de acolo. Si, din pacate, mult prost gust.  Ma intreb tot timpul , de exemplu,de ce Presedintele Romaniei trebuie sa vorbeasca avand pe fundal niste scari de marmura de tip moscovit si nu niste de tablouri de Petrascu, Pallady,  Grigorescu sau Caltia ?