Furia naturii poate provoca daune economice insemnate. Avertismentul BNR: Lumea zilelor noastre se confrunta cu o serie de amenintari si provocari
cutremuredezastre naturalecutremur turciacutremur siriacutremur 2023
Lumea zilelor noastre se confrunta cu o serie de amenintari si provocari simultane, care pun in pericol oamenii si mijloacele de existenta ale acestora, unele dintre ele putand fi considerate, pana de curand, ca fiind evenimente rare. Fenomene precum pandemia de COVID, razboiul Rusiei impotriva Ucrainei, criza energetica au zguduit lumea si ne arata, dincolo de toate, importanta pregatirii pentru situatii exceptionale - avertizeaza Leonardo Badea (BNR).
Pe masura ce lumea isi revine din socul pandemiei si, din nefericire, continua sa se confrunte cu multiple alte crize si fenomene extreme, realizam ca probabilitatea aparitiei unor dezastre naturale accentuata de schimbarile climatice exacerbeaza si mai mult vulnerabilitatile in fata unor evenimente adverse.
Efectele schimbarilor climatice, din in ce mai puternice si mai vizibile, si degradarea mediului inconjurator amplifica riscurile, intrucat reduc capacitatea ecosistemelor de a ne proteja, cauzand uneori astfel de fenomene extreme.
Acestea, din pacate, devin tot mai frecvente si mai intense, iar gradul de expunere si vulnerabilitatile fata de dezastrele naturale sunt in continua crestere. In plus, alti factori, precum cresterea fluctuatiilor legate de vreme, poluarea, defrisarile masive, pierderea biodiversitatii, cresterea nivelului de urbanizare, extinderea unor activitati in zone uneori inadecvate s.a., contribuie, de asemenea, la riscurile de producere a dezastrelor (inundatii, alunecari de teren, avalanse, temperaturi extreme, seceta, epidemii etc.).
Evolutia temperaturii globale reprezinta un indicator de referinta privind amploarea schimbarilor climatice si posibilele efecte ale acestora. Temperatura medie anuala la nivel global a crescut constant, iar Europa s-a incalzit mai repede decat a avansat aceasta medie globala , ceea ce a condus la fenomene meteorologice extreme, cu consecinte uneori dezastruoase din punct de vedere economic. Spre exemplu, sa ne amintim inundatiile din vara anului 2021 care au afectat mai multe tari europene, au provocat pierderi de vieti omenesti, evacuari fortate, intreruperea alimentarii cu electricitate, au distrus locuinte, terenuri agricole si infrastructura, cauzand pierderi economice importante, estimate la peste 3 miliarde euro.
Seceta, care a lovit in anul 2022 o mare parte din tarile europene, fiind considerata cea mai grava seceta din ultimii 500 de ani, a afectat semnificativ productia agricola (inclusiv in Romania), a produs o scadere a debitelor raurilor si diminuarea rezervelor de apa, cu o serie de implicatii majore in sectoare economice cheie, precum cel energetic (au fost afectate hidrocentralele si sistemele de racire ale altor centrale electrice) sau cel al transporturilor fluviale.
Perioadele de seceta prelungita au crescut, de asemenea, frecventa si intensitatea incendiilor de vegetatie. In anul 2022, suprafata distrusa de incendii la nivel european a fost cu 250% mai mare fata de media din ultimii 15 ani. Si la nivel global, se remarca o crestere a numarului de evenimente majore produse de cauze naturale (peste 400 in 2021).
Din pacate, vulnerabilitatea naturii umane in fata dezastrelor naturale este foarte mare. Dezastrele naturale distrug vieti, comunitati si, in functie de magnitudinea acestora, pot afecta semnificativ economia unei tari. Pe parcursul ultimelor 4 decenii (intre anii 1980 si 2020), dezastrele naturale au afectat la nivel european aproximativ 50 milioane de persoane si au provocat in medie o pierdere economica de cca. 12 miliarde euro/an.
Impactul economic direct al dezastrelor este imediat evident – distrugerea proprietatilor rezidentiale si comerciale, a siturilor cu valoare istorica si culturala, a capitalului, a infrastructurii. Discutam insa si de un impact indirect si intangibil, la fel de important, desi nu la fel de usor observabil sau cuantificabil – efecte negative de durata asupra productivitatii, afectarea lanturilor de distributie, impactul redirectionarii fondurilor dinspre investitii catre reconstructie si, nu in ultimul rand, efecte psihologice si sociale semnificative.
Severitatea impactului unui dezastru depinde de natura fenomenului, dar si de o serie de alte aspecte, precum specificul zonei si numarul persoanelor afectate, situatia economica si sociala locala, valoarea bunurilor expuse etc. Efectele unui dezastru pot avea repercusiuni potential semnificative pe termen lung. In unele cazuri, efectele economice si financiare ale dezastrelor pot fi devastatoare.
De exemplu, potrivit unui raport al Bancii Mondiale privind prevenirea si pregatirea in caz de dezastre in Europa, impactul economic al inundatiilor si al cutremurelor majore (in cazul unor astfel de evenimente cu probabilitate de manifestare intr-un anumit an de doar 1%) poate avea maxime ce variaza intre 7% si 17% din PIB in unele state europene. Romania se numara printre tarile cele mai expuse riscurilor de cutremure si de inundatii, potrivit acestui raport, alaturi de Cipru, Grecia, Slovenia si Letonia.
Cutremurele sunt considerate un risc major, iar in unele tari europene, infrastructura invechita reprezinta o vulnerabilitate in cazul unui seism (inclusiv infrastructura de transport, de sanatate, facilitati de productie si de distributie a energiei s.a). Daca ne gandim doar la cele mai recente astfel de evenimente care au afectat Turcia si Siria in luna februarie, observam ca au declansat o criza umanitara, efecte economice puternic negative si au relevat disfunctionalitati sistemice.
Asadar, impactul economic al fenomenelor extreme este diferit de la o tara la alta si, totodata, variaza de la o perioada la alta. Potrivit unui studiu al Agentiei Europene de Mediu privind pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme din Europa, in perioada 1980-2020 cele mai mari pierderi la nivel economic s-au inregistrat, in termeni absoluti, in Germania, Franta si Italia. Pe cap de locuitor, pierderile cele mai mari au fost in Elvetia, Slovenia si Franta, iar cele mai importante pierderi la nivel regional au fost inregistrate in tari precum Elvetia, Germania sau Italia. Din totalul pierderilor, au fost asigurate doar cca. 23%, dar si cuantumul asigurarilor a fost, evident, diferit de la o tara la alta (de la 1% in Romania si in Lituania la 56% in Danemarca si in Tarile de Jos). Studiul la care am facut referire anterior releva si faptul ca cea mai mare parte a pierderilor economice (aprox. 60% din cuantumul acestora) a fost provocat de un numar mic de fenomene extreme (doar 3%) iar, ca si tendinta, media anuala a pierderilor a fost de cca. 9,5 miliarde euro in perioada 1981-1990; 11 miliarde euro in intervalul 1991-2000; 13,2 miliarde euro in perioada 2001-2010 si, respectiv, 14,5 miliarde euro in perioada 2011-2020.
La nivel global, conform Bancii Mondiale, pierderile directe si distrugerile cauzate de dezastre naturale in 2020 au fost de 210 miliarde USD. Pentru acelasi an, 2020, AON a evaluat pierderile cauzate de dezastre naturale la 297 miliarde USD, iar ceea ce este de remarcat este faptul ca desi suma este considerabil mai mica decat maximul inregistrat in 2011 (557 miliarde USD), ea depaseste totusi cu aproape o treime media secolului 21. Si in anul 2021 s-au inregistrat pierderi economice considerabile, estimate la 252,1 miliarde USD, conform Emergency Event Database. Iar pentru anul 2022, AON estimeaza ca s-au inregistrat pierderi economice de 313 miliarde USD cauzate de 421 de evenimente produse din cauze naturale.
O mare parte din costurile cauzate de dezastre in tarile europene este suportata de guvernele statelor respective. Raportul Bancii Mondiale privind prevenirea si pregatirea in caz de dezastre in Europa estimeaza ca pentru a atenua impactul unor astfel de evenimente nefaste, guvernele statelor europene sunt susceptibile a finanta in medie costuri de cca. 16 miliarde euro anual.
Este deci posibil sa avem actiuni si masuri care sa preintampine si eventual sa limiteze efectele? Supravietuitorii si comunitatile raman puternic afectate de pierderea de vieti si de mijloace de trai, iar autoritatile se confrunta cu sarcina deloc usoara de a restabili echilibrele economice si sociale. In fata unor asemenea riscuri in evolutie si pe baza lectiilor invatate din evenimentele traversate recent, se impune consolidarea eforturilor de anticipare a pericolelor si amenintarilor, dar si pregatirea eficienta pe baza unor scenarii de perspectiva care, dincolo de masurile de protectie civila, trebuie sa aiba in vedere si sectoarele economice potential afectate.
Sunt necesare atat masuri de reactie rapida pentru a atenua suferinta persoanelor si a comunitatilor afectate in mod direct de aceste dezastre (asigurarea bunurilor si serviciilor esentiale - servicii medicale, alimentarea cu apa, furnizarea de energie, serviciile de transport, telecomunicatiile s.a., luand in considerare posibilele restrictii comerciale sau alte potentiale disfunctionalitati care ar putea afecta libera circulatie, cum s-a intamplat in timpul pandemiei de COVID, sau alti factori care ar putea perturba furnizarea bunurilor si a serviciilor esentiale, precum incidenta tot mai mare a atacurilor cibernetice), cat si actiuni pe termen mediu si lung care sa sustina reconstructia unei economii zguduite de aceste socuri, de cele mai multe ori, imprevizibile.
Nu exista modele general valabile pentru redresarea economica, procesul de reconstructie fiind specific fiecarei regiuni sau tari care este lovita de un dezastru natural. Exista insa unele provocari comune, cum ar fi viteza de recuperare sau calitatea redresarii economice, a caror gestionare eficienta este imperativa pentru adoptarea de masuri care sa reduca, pe cat posibil, suferinta umana si efectele economice ale acestor catastrofe.
Avand in vedere anvergura si potentialele efecte ale acestor fenomene adverse, riscurile trebuie gestionate pe baza unor programe, strategii si politici concrete si aplicate efectiv, care sa aiba in vedere, pe de o parte, prevenirea, pe cat posibil, a unor astfel de dezastre, iar, pe de alta parte, masurile efective de redresare, in eventualitatea materializarii acestora, care sa vizeze cu precadere persoanele si sectoarele economice cele mai afectate.
Identificarea vulnerabilitatilor cu care se confrunta sectoarele critice si domeniile prioritare, dar si abordarea integrata a unor astfel de provocari sustinuta de actiuni concrete, reprezinta elemente esentiale pentru consolidarea rezilientei fata de aceste fenomene extreme. Investitiile intr-o infrastructura de raspuns in caz de dezastru rezistenta si eficace, in conservarea ecosistemelor sau in consolidarea mecanismelor de prevenire a fenomenelor extreme aduc, de asemenea, numeroase beneficii economice si sociale.
Cooperarea, coordonarea, coerenta si consecventa actiunilor practice intreprinse in domeniile cheie (mediu, schimbarile climatice, agricultura, energie, transport, cercetare-dezvoltare si inovare s.a.), precum si identificarea interdependentelor intre riscurile aferente sectoarelor relevante pot contribui semnificativ la atenuarea impactului unor astfel de fenomene.
Ar fi gresit sa gandim faptul ca actuala criza energetica induce necesitatea schimbarii paradigmei privind dezvoltarea sustenabila. Exista in spatiul public un set de aprecieri care afirma ca Europa a fost prinsa in contratimp in ceea ce priveste criza energetica si planul de dezvoltare de tip green. Eu cred ca agenda digitala si preocuparea pentru schimbarea climatica, adoptate ca si prioritati la nivelul UE reprezinta parte a solutiei. Astfel, independenta energetica europeana prin decuplarea de la dependenta de gaz din Rusia este ajutata de trecerea la surse de energie alternativa.
O analiza mentionata recent de The Economist asupra consumului de combustibili fosili, a eficientei energetice si a implementarii solutiilor de energie regenerabila arata faptul ca din cauza crizei energetice generate de invazia Ucrainei de catre Rusia, tarile lumii au trebuit sa caute solutii alternative pentru a acoperi deficitul de energie si cresterea preturilor, iar una dintre acestea este utilizarea energiei regenerabile, fapt ce a accelerat tranzitia verde cu de la cinci pana la zece ani.
Este un consens general asupra faptului ca schimbarile climatice cresc riscul producerii de catastrofe naturale cu efecte semnificative. De la jumatatea secolului trecut pana in prezent numarul acestor astfel de evenimente a crescut de aproximativ patru ori . Cresterea generalizata a temperaturilor determina cresterea nivelului oceanelor si provoaca fenomene meteorologice extreme - furtuni devastatoare, secete prelungite, incendii de vegetatie majore, inundatii. Astfel, finantarea dezvoltarii sustenabile poate crea o premisa pentru diminuarea pe cat posibil a dezastrele naturale care apar si din cauza schimbarilor climatice.
Tocmai de aceea, societatea trebuie sa actioneze pe doua directii. Prima directie este scaderea poluarii si diminuarea factorilor care duc la intensificarea fenomenelor extreme. Depinde de noi toti sa protejam mediul inconjurator. A doua directie este cea a crearii de mecanisme pentru gestionarea situatiilor care pot aparea. Toate aceste masuri necesita insa finantare, si cum este firesc ca statul sa fie activ implicat si responsabil pentru indeplinirea multora dintre programele mentionate, implicit aceasta echivaleaza cu o crestere suplimentara (dar necesara si obiectiva) a cheltuielilor publice. Bugetele publice sunt insa deja, de multi ani, sub presiunea unor numeroase alte cresteri de cheltuieli (la fel de necesare si obiectiv justificate) precum cele pentru siguranta si securitate (in contextul razboiului din Ucraina, dar si al amenintarilor cibernetice in crestere sau al tensiunilor geopolitice tot mai accentuate), pentru sustinerea categoriilor vulnerabile fata de cresterea cheltuielilor necesare traiului zilnic (ca urmare a cresterii preturilor la energie, alimente, medicamente si utilitati in contextul puseului inflationist generat de socurile pe partea ofertei), de efortul de reducere a poluarii, de imbatranirea populatiei.
Vedem asadar ca presiunile asupra bugetelor publice devin tot mai numeroase, in majoritatea statelor europene si in lume. Cel putin presiunile generate de cauzele enumerate mai sus cred ca pot fi considerate ca fiind justificate obiectiv de nevoia indreptatita a guvernelor de a actiona si de a-si proteja cetatenii fata de amenintarile pe termen scurt, mediu sau lung. Asadar, cresterea acestor cheltuieli probabil ca nu poate fi evitata daca plecam de la principiul ca guvernele au datoria sa actioneze pentru a mentine conditii adecvate care sa permita oamenilor sa isi mentina (prin actiuni proprii responsabile inlesnite de acest cadru adecvat) nivelul de trai si calitatea vietii. Exista insa constrangeri evidente, justificate economic, privind finantarea acestor cheltuieli in crestere, oricat de obiective si necesare ar fi ele.
De aceea, in opinia mea, doua solutii care pot contribui la un echilibru durabil cu efecte benefice pe termen lung pentru societate intre toate aceste presiuni sunt: (1) eficientizarea pe toate caile a cresterii gradului de colectare a veniturilor, in special prin utilizare transformarii digitale si a mecanismelor de selectie, alocare, realizare si urmarire in timp a cheltuielilor din resurse publice, precum si (2) asigurarea utilizarii la nivelul maxim posibil a resurselor de finantare disponibile prin diferitele mecanisme de asistenta si colaborare la nivel european si international, fructificand programele, fondurile si expertiza pe care Romania le poate accesa, atat ca stat membru al Uniunii Europene, dar si de la institutiile financiare internationale sau organismele de cooperare intre state.
Astazi, nevoia de a actiona pentru protejarea mediului si dezvoltarea economica sustenabila sunt stringente, iar responsabilitatea noastra este sa ne asumam masurile necesare, cunoscute si insuficient operationalizate pana in prezent, fiindca asa cum spunea Ernest Hemingway - ”lumea este un loc minunat pentru care merita sa lupti”.
Foto: pixabay.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML