EDITORIAL-ANALIZA: Cati dintre noi ne vom mai intoarce la munca si pe ce salarii

EDITORIAL-ANALIZA: Cati dintre noi ne vom mai intoarce la munca si pe ce salarii locuri de muncacoronavirussomajsomaj tehnicpandemieepidemiecoronavirusmediul privatangajatiangajatorisalarii

Peste 1.000.000 de angajati din Romania au, in acest moment, pe fondul epidemiei COVID-19, contractele de munca incetate sau suspendate. Cati dintre ei se vor mai intoarce la vechile locuri de munca, vom afla, cel mai probabil, la finalul starii de urgenta, care e posibil sa fie undeva la jumatatea lunii mai.
La finalul starii de urgenta, oamenii de afaceri se vor apleca asupra cifrelor, care le vor raspunde la intrebarile: "Cati angajati imi mai permit sa tin?", "Ce angajati pastrez?", "Ce nivel salarial sunt capabil sa le mai ofer?".

Faptul ca a fost suspendat contractul de munca, si, deci, aplicat somajul tehnic, nu inseamna in mod 100% sigur ca persoana respectiva se va intoarce la acel loc de munca. Legislatia nu il opreste pe angajator sa primeasca inapoi angajatul, dar sa il concedieze la scurt timp.

Proportiile dezastrului economic provocate de epidemie sunt in curs de desfasurare. Managerii inca nu au un tablou clar al impactului economic, al pierderilor si nici nu au cum sa elaboreze inca planuri de relansare a business-ului, mai ales in situatiile in care activitatea companiei a fost complet suspendata, "pana la noi ordine". Inca nu stim cum va raspunde piata post-pandemie, ce masuri se vor mai lua, pentru cat timp. Stim doar ca fiecare zi traita sub stare de urgenta, ne adanceste economic, atat pe cei de la privat, cat si statul insusi.

Astfel, daca starea de urgenta va fi ridicata la jumatatea lunii mai, pana la finalul lunii vom afla cati dintre cei peste 1 milion de angajati din mediul privat, trecuti "pe bara", isi vor relua activitatea profesionala.

Reluarea activitatii profesionale, insa, depinde de decizia angajatorului de a pastra omul respectiv in firma. Aici, va atarna greu in balanta deciziilor luate de patronat, plus valoarea pe care o aduce fiecare angajat in parte. Fara strop de cinism, exista pozitii in anumite companii de care angajatorul se poate lipsi o perioada. Exista oameni care nu dau randament, oameni care nu aduc prin munca lor o plus valoare, oameni care nu isi prea justifica salariul sau a caror munca nu mai reprezinta un interes in aceasta perioada, cand e foarte probabil ca proiectele profesionale sa se focuseze pe proiecte care aduc profit rapid si sa abandoneze proiecte la care lucreaza alti angajati. Probabil, acesti oameni nu vor fi pastrati.

De asemenea, odata pastrat un angajat, se pune problema salarizarii lui. Se pastreaza acelasi nivel salarial? Se diminueaza salariul? Se pastreaza bonusarea? Se mai deconteaza una, alta? Cel mai probabil, in pozitiile de top management si middle management, nu se vor pastra grilele salariale. Economistii se asteapta la scaderi semnificative aici, fiindca firmele au nevoie sa faca economii si din aceasta zona se fac cele mai frumoase economii.

Categoria cea mai expusa pierderii locului de munca este cea a persoanelor platite cu salariul minim pe economie. La salariile medii-mari, riscul este mai mare de a avea parte de o diminuare a salariului, decat de pierderea jobului, fiindca aici vorbim despre calificari inalte, despre joburi ce se pot desfasura la distanta prin tehnologie, deci care aduc anagajatorului niste avantaje in privinta cheltuielilor cu spatiul de intretinere, spre exemplu, sau cu decontarea transportului. De asemenea, in aceste domenii vorbim in buna parte despre creatie, originalitate, de conducere, de organizare, de competente, adica de oameni greu de gasit si de pastrat, a caror munca nu poate fi facuta de oricine altcineva. Deci oameni pe care, ca angajator, nu iti permiti sa ii pierzi. In schimb, in domeniile slab remunerate, se pune accentul pe forta fizica, pe prezenta fizica, pe volumul de munca.

Tinand cont ca salariul mediu in Romania este 3.500 de lei, probabil de la acest nivel salarial in sus, vor incepe reducerile. Evident, ele se pot aplica si sub acest nivel, tinandu-se cont de performantele fiecarui angajat in parte, si desigur, de performantele economice ale firmei fiindca, in fond, oricat de performant este un angajat, daca nu ai de unde sa il platesti, nu ai, pur si simplu.. Vorba lui Ilie Moromete: "De unde sa iti dau, daca atata am?" 

Probabil ca, in perioada urmatoare, va disparea conceptul de pe piata muntii, de a alege cel mai mare salariu, cele mai atractive bonusuri, biroul cel mai aproape de casa, programul cel mai flexibil, si oamenii vor avea ca singura conditie principiul "sa am un loc de munca", fiindca paleta de oferte nu va mai fi la fel de diversificata, iar ofertele nu vor mai fi la fel de flexibile si permisive.

Vom da luxul, pe siguranta. Bonusurile, pe certitudini. "Mai multul", pe mai putin, dar sigur!

Vom invata, in acelasi timp, sa ne rezumam la cheltuieli strict necesare, la un nivel de viata mai modest, multumiti de faptul ca reusim sa ne intretinem cheltuielile de baza. 

Aspiratiile pentru masini de lux, bijuterii, vacante exotice, ar putea fi puse in cui in perioada urmatoare. Pe langa faptul ca vorbim de instabilitate financiara, lipsa de predictibilitate, posibile pierderi de locuri de munca, diminuari de salarii, va exista si fenomenul post-traumatic. Practic, ne va fi teama sa ne reluam activitatile de socializare, chiar si cand va fi permis, chiar si avand bani in buzunar pentru un city-break, vom da inapoi, de teama, de temerile, frustrarile, nelinistile adunate in saptamanile in sir de izolare in casa.

De asemenea, oamenii care vor ramane "pe dinafara" calculelor managerilor din Romania, ma indoiesc sa nu fie prinsi pe piata muncii, sub o forma sau alta. 

Criza naste oportunitati!

Multe business-uri se vor reinventa, se vor readapta, isi vor schimba planul, conceptul, asteptarile, obiectivele, modul de lucru. Se vor forma domenii noi, va fi nevoie de noi capacitati, noi competente. Piata muncii se va schimba, la fel si mentalitatile. 

Desi vom traversa o perioada mai modesta din punct de vedere economic, ea nu va fi la infinit. Cum nici somajul nu este la infinit. Oportunitati de munca vor aparea, e nevoie insa atat de sprijin serios si sustinut al statului pentru mediul privat, spre exemplu prin spatiu fiscal, decat prin masuri populiste anuntate cu surle si trambite, care, in josul paginii cu titlu de-o schioapa "Beneficii", sunt conditiile greu de indeplinit pentru multi sau detaliile care nu ajuta pe multi.

E nevoie, de asemenea, de deschidere din partea oamenilor catre reconversie profesionala, catre invatare, catre asumare de riscuri, de noi inceputuri. (Am scris ceva pe aceasta tema, AICI)

E timpul sa privim inainte si sa (ne) reinventam. Ca oameni, ca angajati si angajatori! 


Citeste si: Bloomberg: Decizia Romaniei de a bloca exporturile de cereale creste temerile privind aprovizionarea cu alimente la nivel global