Dulcea razbunare ca modalitate de rezolvare a problemelor de identitate

Dulcea razbunare ca modalitate de rezolvare a problemelor de identitate razbunaresentimentejustitienedreptate

Razbunarea nu are neaparat o conotatie negativa, putand fi o solutie pertinenta de a avea succes in viata cotidiana.
Noaptea trecuta am vazut pe postul TV 5  un film frantuzesc (2016) care m-a afectat: “Marion, 13 ani pentru eternitate”. M-a afectat nu atat din cauza subiectului – hartuirea adolescentilor pe retelele sociale si actul final al sinuciderii – cat datorita descrierii dorintei de razbunare a mamei fetei. Acest demers mi-a amintit de niste episoade pe care le-am perceput eu insumi.

Marion, o liceanca de 13 ani este hartuita de colegii de clasa pentru ca “sparge norma de grup”: spre deosebire de ei, ea chiar vrea sa invete carte. In final se sinucide. Pentru a nu fi implicata ,scoala nu participa in nici un fel la funeralii. Contrariata, mama fetei incearca sa afle ce s-a intamplat cu fata ei in preajma sinuciderii si afla lucruri rele. Cel mai cumplit dintre ele este constatarea nepasarii tuturor celor cu care Marion intra in contact ,in special a directorului, in fata actelor de agresiune la care era supusa .Pentru a recompune imaginea voit alterata a fetei ei si a reface familia, total descompusa de tragicul eveniment, mama incepe o lupta, pe care o putem numi razbunare. Filmul se bazeaza pe fapte adevarate.

Mi-am adus aminte, cu aceasta ocazie, si de filmul care mi-a placut  cel mai mult dintre cele vizionate vreodata. Se numea , banal, “Sa mori din dragoste”. Avea un afis cu numele filmului si indicarea producatorului lui: tara Columbia.

L-am vizionat in 1984, intrand la intamplare la Casa Filmului, intr-o sala goala . Pe generic scria deja  ca scenariul a fost realizat de Gabriel Garcia Marquez si a fost corectat de Carlos Fuentes : doi laureati ai Premiului Nobel pentru literatura.

Pe scurt, un barbat se intoarce in satul lui dupa 25 ani de detentie pentru omucidere. Fratii celui ucis il viziteaza si-i propun un duel cu pistoale. Barabatul refuza in permananta, spunand ca si-a ispasit pedeapsa. Cauata mormantul mamei sale in cimitirul satului si nu-l gaseste. Un satean ii spune ca a fost ingropata in padure, langa un pom, la dorinta expresa a fratilor celui ucis de el. Atunci, accepta duelul. Vorbim din nou de razbunare.

Si pentru ca viata este mai impresionanta decat filmul, mi-am amintit de un cunoscut de-al meu, mort prematur si, zic eu, “neimpacat”. Lovit de un SUV pe trecerea de pietoni , intr-un loc unde nu exista stop, el a fost internat la spital. De teama sa nu fie dat in judecata si sa plateasca despagubiri consistente, soferul a mituit medicii. A doua zi dupa interventia chirurgicala cunostinta mea a fost externata, semn ca nu este nimic grav. A murit in casa, dupa 3 zile, de septicemie. Am discutat cu parintii lui. Ei au privit totul ca pe o fatalitate si au hotarat sa nu se razbune.

In toate aceste cazuri eu vorbesc despre razbunare.  Dupa opinia mea exista trei feluri de razbunare:

1) Razbunarea egoista: este o reactie la frustrarea de a avea vanitatea ranita . Se hotaraste pedepsirea celuilalt in vederea refacerii identitatii individuale.

2) Razbunarea anomica: este o reactie la frustrarea de a fi avut diminuata posibilitatea de a gasi un drum in viata. Se hotaraste pedepsirea celor vinovati, pentru a reface identitatea de grup. Acest gen de razbunare are ca subiecti, in special, grupurile de “exclusi” din campul social ( exclusi in realitate sau ca perceptie de grup)

3) Razbunarea altruista: este o reactie la frustrarea de a fi avut un tabu comunitar agresat . Se hotaraste pedepsirea celor vinovati pentru a reface identitatea comunitatii.

Din perspectiva mea, razbunarea este un act de reparare a unei identitati agresate, care poate fi individuala, de grup sau comunitara.

Mama Marionei s-a razbunat anomic , pentru a restabili echilibrul familiei sale,  intr-un moment in care ea si familia erau total excluse din comunitate.

Barbatul din Columbia s-a razbunat egoist, considerand ca nu poate trai normal dupa umilinta ingroparii mamei ei intr-un spatiu extra-comunitar.

Actiunile de astazi ale politicienilor maghiari sunt razbunari, in contextul in care ei considera ca tabuurile lor comunitare  au fost agresate. Guvernul de la Budapesta pune in discutie publica , din nou, Tratatul de la Trianon (Hot News, editia din 08.06.2017)

Voi merge insa mai departe: razbunarea poate fi privita ca un act de justitie de catre cel care il declanseaza. Cu conditia de a accepta definitia data de Anaximandru destinului: “lucrurile au a-si da socoteala pentru nedreptatile pe care si le-au facut, potrivit cu oranduiala timpului “. Pe aceasta fraza s-au scris carti intregi de filozofie.
Razbunarea este, ca si destinul, o necesitate. Sa ne razbunam deci, ori de cate ori simtim ca este necesar.


Foto: www.pexels.com