De sezon: Eu ce facultate aleg? Lectura pentru parinti si copii

De sezon: Eu ce facultate aleg? Lectura pentru parinti si copii bacalaureat 2019examenfacultatestudii superioareparenting

In curand, elevii claselor a 12-a vor sustine probele scrise la examenul de Bacalaureat. Se incheie o etapa frumoasa din viata fiecarui adolescent, ce urmeaza sa paseasca pe drumul vietii, unde il asteapta experiente, oameni si evenimente care il vor maturiza, responsabiliza, il vor bucura, si, inevitabil, uneori il vor intrista. Viata, cu bune si rele, se asterne la picioarele tale cand tocmai ti-ai sarbatorit majoratul si, de acum incolo, esti un "om mare"...
Unii spun ca perioada liceului este cea mai frumoasa etapa a vietii, iar majoritatea oamenilor tind sa le dea dreptate. Aici legam prietenii pe viata, aici simtitm primii fiori ai dragostei nevinovate, pure, aici avem parte de primele drame si dezamagiri, aici incepem sa fim constienti de noi, de firile noastre, de simtamintele noastre si, mai ales, de idealurile noastre.

Idealuri ce se vor implini doar daca avem puterea sa luam necazurile ca pe lectii de viata, si bucuriile ca pe clipe la care vom sti sa ne intoarcem cu drag, in pofida anilor ce vor ingalbeni ramele tabloului imaginar, conservat in sufletul nostru.

Vorbind tot despre idealuri, odata cu Bacul vin si primele nazuinte catre o cariera. Unii adolescenti se viseaza medici, vrand sa revolutioneze sistemul asta bolnav si plin de lipsuri, altii vor sa fie politisti, impresionati de pericolele pe care le depasesc cu vitejie agentii, altii vor sa fie artisti, sa danseze, sa cante, sa picteze. Insa exista si tineri care nu au idee pe ce drum sa mearga, nu sunt decisi, nu stiu ce le-ar placea mai mult sa faca, nu stiu ce domenii stiintifice ar dori sa aprofundeze prin studiu. Pur si simplu, sunt ca o corabie purtata de vant, pe azuriul oceanelor, fara de hotar.

Parintii si copiii lor se afla, in aceasta perioada, intr-una dintre cele mai importante momente ale vietii. Practic, acum se decide cariera tanarului, viitorul, sansele la un trai bun, la implinire profesionala, la succes. Insa tocmai visul la acest succes poate fi imbatator pentru unii parinti, care isi pun amprena propriei vointe si propriilor idealuri, asupra destinului copilului.

Cati dintre noi nu cunoastem oameni care, nereusind ei insisi sa isi indeplineasca un vis, fac tot posibilul sa isi indrume copilul in acea directie, fara sa se gandeasca sau sa constientizeze faptul ca fiecare are propriile aspiratii, si, mai mult decat atat, suntem cu totii diferiti in sensul ca nu ni se potrivesc aceleasi meserii, avand fiecare aptitudini si capacitati diferite.

Poate ca, daca nu ai reusit tu, ca parinte, sa fii medic, vei reusi sa iti sustii copilul in aceasta directie. Il vei trimite la meditatii, il vei sustine in facultate, el va face un efort, de dragul tau, sau de teama ta (mai rau), si va obtine diploma dupa cei minimum 6 ani de studiu. Ai reusit sa il faci medic, dar l-ai facut fericit? Asta isi doreste cu adevarat copilul tau? Ai uitat cand pierdea ore in sir rezolvand probleme la matematica visadu-se un savant sau un profesor?! El cu siguranta nu a uitat si va avea in suflet intotdeauna regretul neimplinirii visului sau, asa cum tu il ai pe al tau si ai incercat sa ti-l implinesti, traind prin viata copilului tau.

Exista si copii care au curajul sa se impuna in fata parintilor, sa nu se lase indrumati de sugestiile acestora si sa isi urmeze visul. Insa trebuie sa recunoastem ca sunt cazuri destul de rare, fiindca in adolescenta esti usor de manipulat si influentat, mai ales de catre o autoritate parentala, care are si mijloace nemasurate de persuasiune asupra ta.

Copiii care nu stiu incotro sa mearga sunt rezultatul unor parinti poate nu suficient de implicati in a le identifica si dezvolta abilitatile. Sau, din contra, sunt copiii pentru care parintii au desfasurat o sumedenie de activitati, descoperind in ei o capacitate multilateral dezvoltabila, iar acum, avand multe experiente, pasiuni si talente, le e greu sa aleaga una dintre ele. Evident, situatia a doua este cea mai fericita, pentru prima insa, timpul nu e pierdut. Tinerii pot face o alegere la 18 ani, insa in urma unor discutii cu un adult responsabil, obiectiv si bine informat cu privire la sistemul de invatamant, la ceea ce presupune o anumita facultate sau alta, si asa mai departe.

Tototdata, unii psihilogi recomanda mai degraba, in cazul in care tanarul este dezorientat pana in ultima clipa, sa ia un an de pauza, sau macar sa astepte pana la sesiunea de inscrieri din toamna, timp in care sa faca o introspectie si sa descopere, in linii mari, ce si-ar dori sa studieze.

Este mai indicat sa petreci un timp de repaus decat sa iti asumi o responsabilitate la intamplare, doar de dragul de a fi ca ceilalti, inscrisi la o facultate.

Ce facultate alegi? Cea despre care consideri, la acest moment, ca iti va oferi cursuri ce te vor pasiona, pe care iti va fi drag sa le citesti si memorezi, cea care ofera perspectivele unor joburi pentru care zilele de luni nu vor fi o corvoada, ci inceperea unei noi saptamani in care iti vei pune in practica pasiunea.

Ce facultate alegi? Analizand cu adultii, si uitandu-te in adancul sufletului tau, fara sa te compari cu altii sau sa te lasi influentat de posibile beneficii materiale aduse de un job sau altul, fa o alegere.

Ce facultate alegi? Una despre care te-ai informat inainte, ai vorbit cu unii absolventi, poate ai facut si vizite acolo, te-ai conectat online si vezi activitatile organizate si cam toate informatiile legate de dotari, de conditii, de impresiile celor ce au fost acolo inaintea ta.

Insa .... ajungem intr-un punct al discutiei care pe mine ma fascineaza, si anume ... ar trebui sa alegi o facultate? Aici, abordarea se adreseaza in special parintilor care isi indruma copiii catre studii superioare, dupa 2-3 sesiune de Bacalaureat picate, sau dupa note foarte mici la acest examen, abia de trecere, incununate si de performante slabe in timpul gimnaziului.

Este normal sa iti doresti pentru copilul tau ceea ce e mai bun. Vrei sa aiba o cariera, vrei sa nu simta greutatile vietii, vrei sa fie o persoana importanta, cu functie, cu job la birou si asa mai departe. Insa trebuie sa vezi daca aceste idealuri ale tale sunt conforme cu potentialul intelectual al copilului. 

Aici vor interveni cei cu teoria stupida care contrazice genetica din temelii, spunand ca "toti copiii sunt la fel de inteligenti". Nu e adevarat. Ce-i drept, fiecare are anumite abilitati si talente, insa capacitatea intelectuala poate fi sclipitoare in unele cazuri, iar altii pot sa nu fie capabili sa memoreze o propozitie simpla in doua ore. Este o realitate, si cine o neaga, neaga intreaga biologie.

Plecand de la acest adevar stiintific, nu avem cum sa scoatem din toti copiii chimisti, ingineri, medici, avocati si profesori. Si cea mai mare greseala este sa ne mintim ca parinti, impingand de la spate un copil sa faca studii superioare. Vom reusi, poate, ca acesta sa le duca la finalitate. Va obtine si el o diploma, ca studentul de mai sus, despre care spuneam ca a implinit visul parintelui de a deveni medic. Insa acolo vorbeam despre o capacitate intelectuala rezonabila, insa cu preferinte diferite. Aici vorbim despre incapacitate, pur si simplu.

Despre faptul ca un copil care abia reuseste sa citeasca si nu intelege ce citeste in anul terminal de liceu, ajunge sa aiba studii superioare. Ei bine, nu va ajunge mai departe. Se va opri fix in fata acelei diplome, dupa ce va avea sa fi ingropat ani de zile bani in scoli, fara sa produca nimic. Se va trezi cu o diploma in mana, care nu atesta niciun fel de abilitati si cunostinte si va fi nevoit sa munceasca de jos, fiindca cei din breasla nu il vor recunoaste si nu va putea sa tinda catre ei, doar cu o simpla hartie la mana.

In loc sa fi urmat cursurile unei scoli profesionale de la 18 ani, si pana la 19 sa fie deja in campul muncii, cu o carte de munca, vechime, drepturi, bani, experienta, va pierde ani in scoli, pentru ca, la final, sa dea alti bani scolilor de formare profesionala ca sa obtina un job.

Este traiectoria ineviatabila urmata de multi parinti din Romania, care refuza sa ofere copiilor oportunitatile potrivite de dezvoltare, in raport cu capacitatile copilului.

Evident, traim in Romania si ai mari sanse sa fii analfabet functional, sa fi tarat pe genunchi o facultate intr-o localitate pierduta pe harta tarii si sa ajungi ministru, insa timpul cerne astfel de personaje ce nu reusesc sa isi construiasca cariere pentru toata viata, ci doar sa o nimereasca asa, cateodata, iar nimereala asta tine de factori atat de variati incat nu merita sa isi asume niciun om acest risc.

Meseria e bratara de aur si daca te intrebi ce facultate sa alegi? Incepe prin a te intreba daca e cazul sa urmezi una. Nu te inscrie in invatamantul superior doar pentru ca e cool, doar pentru ca asa ai vazut in jurul tau, doar pentru ca ai impesia ca nu ai altceva mai bun de facut si nu iti strica inca 3 4 ani de distractie pe banii parintilor.

3-4 ani trec, mai repede sau mai greu, insa iminentul se produce, si vei fi nevoit apoi sa o iei de la zero, cu timp pierdut, bani irositi, din punctul de unde trebuia sa fi plecat in urma cu 3-4 ani. 

Fa o alegere obiectiva. Nu ai cum sa fi fost un copil de nota 5-6 in scoala generala, sa fi nimerit la Bac un 6 de trecere, la limita, si sa vrei sa fii inginer in biochimie moleculara. E prea mult, si daca nu iti dai seama acum, vei constientiza cand vei da proba de lucru la job si vei fi refuzat, pentru ca oricat ti-ai dori sa inveti in facultate, e posibil sa nu reusesti, daca performantele tale slabe de pana atunci au fost tot rezultanta unor incercari de invatare nereusite. Daca, insa, ai avut rezultate mici la scoala, ca urmare a alor aspecte independente de tine si vointa ta, si tu esti un tanar capabil sa asimilezi cunostinte, poti incerca.

Deci, ce facultate alegi? Daca e cazul sa alegi o facultate, alege-o pe cea la care te vei duce  fericit dimineata, cu gandul sa inveti si sa iti construiesti un viitor frumos. Iar parintii ar trebui sa aleaga obiectiv, sa isi sustina copilul catre propriile aspiratii, si sa il indrume conform aptitudinilor sale ...

Citeste si: 130 de ani de la moartea lui Eminescu (II). Calvarul ultimilor 6 ani si sfarsitul

Sursa foto: pexels.com