Aristotel vs. Platon: Politicieni bogati vs. politicieni saraci
politicapoliticieniistorieculturacultura generala
Pe cine ar trebui sa votam in functii publice? Un politician care are o avere impresionanta sau un om simplu, fara proprietati? Care dintre cei doi ar fi mai putin tentati sa bage adanc mana in bugetul tarii si sa isi puna de-o parte niste bani? Care dintre cei doi ar fi mai onesti, mai cinstiti si mai incoruptibili? Aceasta dilema macina societatea inca de cand s-au pus bazele primelor asezari umane de aceasta natura, iar doua conceptii, se bat cap in cap, chiar si in discursurile unora dintre cei mai mari filozofi ai Greciei Antice: Aristotel si Platon.
Dupa mii de ani de cand si-au enuntat teoriile filozofice, viziunile celor doua ilustre personalitati ale Greciei Antice continua sa ne dea teme de gandire si sa ne indemne la dezbateri aprinse pe subiecte inca flagrant de prezente si actuale in vietile noastre, care par a nu se deosebi mult de cele ale anticilor, oricat am vrea sa credem in iluzia ca ne-am detasat prin evolutie.
Aristotel si Platon au avut, amandoi, ca pivoti tematici in manifestarea lor filozofica, societatea, administratia, politica. Platon pune bazele filosofiei politice occidentale, producand unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectiva filosofica, in timp ce Aristotel spunea despre conceptul de "stat" ca "scopul sau este fericirea, dobandita ca stare ce insoteste practicarea virtutilor; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera in tiranie). Alte forme de guvernamant sunt aristocratia (poate degenera in oligarhie), republica (poate degenera in demagogie – guvernarea celor inculti)".
Insa dincolo de notele generale enuntate de cei doi filozovi vizavi de politica, guvernare, administratie si societate, ambii giganti ai lumii antice aveau o parere clara si contrara asupra unui criteriu care ar trebui sa defineasca omul politic. Mai exact, cei doi filozofi au oferit raspunsuri diferite la intrebarea: "ar trebui ca politicienii nostri sa fie oameni bogati, sau saraci?".
Platon considera ca aristocratia ar trebui sa fie la putere. Conceptul aristocratiei a aparut in Grecia Antica si se refera la "domnia celor mai buni". Platon ii definea pe acesti "cei mai buni" ca fiind cei care se pricep cel mai bine sa identifice si sa protejeze interesul comun. Conform filozifiei platoniene, acesti oameni nu ar trebui sa aiba bani, pentru ca, avand bani, ar fi tentati sa ii inmulteasca, sa ii protejeze si, astfel, interesul societatii, ar ajunge in plan secund, dupa interesul lor personal.
Filozofia lui Aristotel este, insa, contrara. Potrivit acestuia, daca oamenii politici sunt saraci, ei vor fi mai degraba tentati sa se imbogateasca, profitand de statutul de politician.
"Integritatea morala" trebuie sa primeze, spunea Aristotel, insa acest lucru insemna o descendenta dintr-o familie buna, care presupunea ca stramosii sa fi avut bani si statut social.
Aceasta contradictie dintre teoriile celor doi sofisti ne pune pe ganduri si astazi, la mii de ani distanta de la enuntarea lor.
Daca acesta ar putea fi singurul criteriu de departajare dintre doi candidati la o functie publica, l-ai vota pe cel bogat sau pe cel sarac? Este cel sarac mai tentat sa profite de statutul pe care il are pentru a se imbogati sau cel bogat isi va proteja si inmulti avutiile, odata ajuns in functie?
Desigur ca, astazi, o astfel de discutie strict limitativa la acest criteriu nu isi are aplicabilitatea in viata reala. A intra in politica si a face cariera nu mai depinde (cel putin oficial) doar de a avea o anumita "radacina" familiala, nici de a detine anumite bogatii. Insa nu putem sa nu luam in calcul importanta si greutatea, notorietatea, sustinerea, puterea pe care o obtine un om potent financiar care intra in politica, spre deosebire de altcineva, caruia ii este mai greu, in primul rand, sa se faca cunoscut si auzit.
Deci, oarecum, axul gandirii ramane acelasi ca in antichitate, pentru ca, in esenta, ne invartim in jurul acelorasi scari de valori si interese sociale.
Insa astazi avem sansa sa cunoastem mult mai multe detalii despre oamenii care vin si ne cer votul. Nu mai suntem intr-o arena in care auzim doar ce vor politicienii sa ne spuna, ci avem acces la informatie, care reprezinta adevarata putere, pentru cine sa o transforme intr-o arma in favoarea lui.
Insa pentru acest lucru este nevoie de educatie si deschidere conceptuala spre a capata o putere de intelegere, o curiozitate, de o capacitate de a vedea dincolo de aparenta. E nevoie de o societate care sa nu fie usor de manipulat, adica sa nu aiba nevoi de baza nesatisfacute si un grad mare de saracie alimentat de clasa politica, care intentionat sa subjuge societatea pentru a o controla. E nevoie de spirite libere, netematoare, de dorinta de adevar, de pasare si empatie pentru cei din jur si pentru generatiile viitoare. E nevoie de simt civic, de capacitatea de a-ti alege cu grija sursele de informare si de a te mentine mereu la curent, de cunoastere a istoriei si de a sti cate putin din toate, dar mai cu seama, de a nu te crede atotstiutor.
Doar imbinand aceste caracteristici, si poate multe altele, un cetatean va fi cabail sa gaseasca nota de departajare dintre candidatii care vin si ii cer votul.
Bogati sau saraci, astazi avem instrumentele sa "sapam" mai adanc in vietile celor ce vor sustinerea noastra, si sa aflam, spre exemplu ce studii au, ce realizari profesionale au, daca au sau nu integritate si cum vad ei viata.
Dar, daca ne-am afla intr-o astfel de situatie, probabil ca ar trebui sa il alegem pe bogatul are si-a facut averea cu sudoarea fruntii, urcand treapta cu treapta, in afaceri, fara legaturi cu statul sau mosteniri dubioase, sau pe omul nevoias care a avut sansa imbogatirii si a refuzat-o.
Totusi, daca ar fi sa aleg eu, strict din acest punct de vedere intre un om bogat si un om sarac, l-as alege pe acela care mi se pare ca e mai fericit ...
Citeste si:
Topul celor mai importante modificari legislative ale saptamanii