Despre fericirea de a fi fericit

Despre fericirea de a fi fericit fericiresentimentefilosofiestare de spirit

Nu exista o reteta a fericirii dar exista repere de care putem tine cont in viata pentru a ne apropia de aceasta stare.
Exista o reteta a fericirii? Este o intrebare pe care oamenii si-au pus-o intotdeauna. O intrebare la care uneori s-a considerat ca exista raspuns iar alteori s-a considerat contrariul. Din punctul meu de vedere nu poate exista o reteta a fericirii. In schimb pot exista niste repere de care am putea tine cont. Altfel ONU nu ar fi putut prezenta in fiecare an celebrul sau “World Happiness Report”.

Am aflat de unele dintre aceste repere intr-un material publicat relativ recent: Comment trouver le bonheur? En essayant concretement de rendre les autres heureux”, 05.10.2016, Huffington Post, ed.fr

Jennifer Aaker, Melanie Rudd si Michael Norton au prezentat in revista Experimental Social Psychology concluziile rezultate din aplicarea unui experiment. Cercetatoarele sustin ca poti fi fericit daca ii ajuti pe altii pe baza fixarii unor obiective realizabile. Fixarea unor obiective abstracte prin care sa-i ajuti pe altii nu aduc fericirea altruistilor. Experimentul a fost realizat pe 543 persoane. In una din probe s-a pus urmatoarea problema: o persoana are nevoie de o grefa de maduva osoasa. Cum este mai convenabil sa o ajuti ? Sa o incurajezi dandu-i sperante sau sa-i gasesti un donator de maduva? Persoanele care au ales a doua varianta au realizat scoruri mai mari la “fericire”.

Un alt reper ni-l indica in mod explicit cercetatoarea Jennifer Aaker: “dorinta oamenilor de a fi fericiti este clara dar maniera de a o atinge ramane nedefinita. Una din ratiunile care explica acest parcurs incert spre fericire este ca oamenii se gandesc ca stiu ce inseamna fericirea dar previziunile lor sunt adesea inexacte.”

In ceea ce priveste partea pro-sociala a actiunilor s-a dovedit deja, stiintific, ca fericirea este legata de buna-vointa fata de altii. A-l face pe altul fericit este una din cheile pentru a fi fericit.

Acest lucru ar trebui analizat insa mai nuantat decat simpla enuntare a dezirabilitatii comportamentului pro-social.

Astfel eu am invatat mult din cartea “Maladia mortala” a unuia din filozofii mei preferati, Kierkegaagrd, scrisa in 1848. El propune o terapie personala a riscului de a intra intr-o stare de depresie. Din mintea fiecarui om ies gandurile lui, ca o bucla. Daca aceasta bucla nu intalneste creierul altui om si se intoarce in locul de unde au fost emise gandurile, atunci persoana respectiva intra intr-o stare de depresie. Personal, de-alungul timpului, mi-am dat seama de validitatea acestei intuitii, pe care o consider mai buna decat teoria comportamentului pro-social.

Inclinatia de a-i ajuta pe altii mai este si o problema de educatie sau chiar genetica, cred eu. Mitul intemeietor al Danemarcei ne spune povestea unui brav tanar dintr-un sat care si-a oferit ca ofranda mana dreapta unui lup pentru a salva satul de pericolul de a fi decimat de salbaticiune. Satenii i-au facut apoi o mana din aur masiv. Danezii sunt foarte comunitari. O singura asociatie voluntara, DGI, are 2,5 milioane de membri platitori la o populatie de 5 milioane de locuitori. Este ceva! Sa ne gandim , de exemplu ca in Romania tinerii (15-32 ani)  acorda 7 minute pe an voluntariatului si ca 80% dintre ei nu acorda nici un minut. Stefan Zeletin spunea in “Neoliberalismul” (1927) ca suntem poporul cel mai individualist din cate a cunoscut.

Din cercetarile proprii mi-am dat seama ca apar comportamente altruiste si in circumstante relativ tragice

In 1992 am realizat studiul “Tabara trista” pe un numar de copii de eroi ai evenimentelor din decembrie 1989, orfani. Ei erau mult mai altruisti decat alti copii de varsta lor. Acest altruism era aplicat ca un fel de terapie personala pentru a rezista tragediei pierderii unui parinte in circumstante eroice.

In 2014, odata cu realizarea studiului asupra tinerilor NEETs ( cu abandon scolar, fara loc de munca, fara cursuri de formare) am observat si comporamentul unor NEETs cu handicap neuromotor. Din cauza conditiei lor acestia erau mult mai altruisti decat alti tineri NEETs si mult mai doritori sa faca voluntariat si munca de caritate.

Specialistii considera ca exista o structurare a actiunilor care conduc la fericire: 50 % depinde de genetica, 40% depinde de noi insine (educatie, dorinta de a fi fericit) si 10% depinde de circumstante: climatul la locul de munca, in oras, in tara.

Pentru cei care iubesc genul acesta de decalog exista si sfaturi practice de atingere a fericirii (Huffington Post, op cit).

1) Ofera cadouri;
2) Fa periodic un memento al momentelor de fericire;
3) Traieste experiente noi;
4) Anticipeaza momentele bune ce urmeaza sa soseasca: sfarsit de saptamana, vacanta, petrecere, intalnire speciala;
5) Vezi viata in bleu: culoarea bleu stimuleaza fericirea;
6) Fixeaza-ti obiective clare;
7) Renunta la ideea de a avea intotdeuana dreptate;
8) Dormi cel putin 6 ore pe noapte;
9) Nu renunta la un drum de minimum 40 de minute spre serviciu;
10) Fii cat mai mult timp indragostit .

Am mentionat ca ONU realizeaza anual, din 2012, un World Happiness Report. Se iau in consideratie diversi indicatori: PIB/locuitor, speranta de viata in stare buna de sanatate, absenta coruptiei, existenta a cel putin  unei persoane pe care sa te poti baza in viata, posibilitatea de a face alegeri libere in viata, posibilitatea de a fi generos.

In 2017 topul 10 al celor mai fericite populatii a fost:

1) Norvegia;
2) Danemarca;
3) Islanda;
4) Elvetia;
5) Finlanda;
6) Olanda;
7) Canada;
8) Noua Zeelanda;
9) Australia;
10) Suedia.

Romania a ocupat locul 55 dintr-un sir de 155 de tari.

Putem accede la fericire? Acest lucru, din pacate, depinde de multe lucruri in afara de propria noastra vointa de a ne simti bine. Merita insa, cu prisosinta, sa incerci acest lucru.