Momente memorabile in sport. Cursa de 100 m de la Olimpiada de la Seul

Momente memorabile in sport. Cursa de 100 m de la Olimpiada de la Seul In 1988, canadianul Ben Johnson a castigat medalia de aur in proba de 100 metri din cadrul Olimpiadei de la Seul, stabilind totodata si un nou record mondial: 9’79. Presa din tara sa l-a ridicat imediat in slavi, insusi prim-ministrul Canadei l-a sunat dupa cursa si l-a felicitat intr-o conversatie transmisa in direct la televiziune, toti radiau de fericire mai ales ca performanta fusese obtinuta intr-o confruntare directa cu americanul Carl Lewis, cel mai apreciat atlet al momentului. Apoi, dupa cateva zile, a venit bomba: Ben Johnson a fost depistat pozitiv la testul anti-doping!
Intr-adevar, proba de urina prelevata de la atletul canadian a dovedit ca acesta luase stanozolol, o substanta interzisa.

Consecinta? Ben Johnson a fost descalificat, medalia de aur i-a fost retrasa si acordata lui Carl Lewis care iesise pe locul 2, cu timpul de 9’92, presa canadiana si-a schimbat discursul si a promovat un titlu devenit celebru atunci („From HERO to ZERO in 9’79”), iar multi si-au amintit ca Ben Johnson nu era de fapt canadian, din moment ce venise in Canada in adolescenta, din Jamaica natala.

Mai mult chiar, in anchetele ulterioare Johnson a recunoscut ca mai utilizase steroizi, inca din 1981, ceea ce i-a determinat pe oficialii Federatiei Internationale de Atletism (IAAF) sa ii anuleze si precedentul timp de 9’83, obtinut cu 1 an in urma la Campionatul Mondial, astfel ca timpul lui Carl Lewis (9’92) a devenit noul record al lumii.

Cursa de 100 metri de la Seul, din 1988, a mai ramas in istorie si pentru altceva: a fost prima cursa in care primii 3 clasati, fara sa il luam in considerare si pe Ben Johnson, au avut timpi sub 10 secunde:

1. Carl Lewis (SUA) – 9’92
2. Linford Christie (Marea Britanie) – 9’97
3. Calvin Smith (SUA) – 9’99

A fost o super-cursa. Si spunem asta chiar daca performantele de atunci nu ni se mai par astazi extraordinare, dat fiind ca un timp sub 10 secunde a devenit acum ceva banal. Dar totul trebuie analizat in contextul de atunci: la vremea aceea un asemenea timp era ceva rar, chiar si la o competitie de top, care reunea cei mai rapizi alergatori din lume.

Recordul mondial actual este de 9’58 (Usain Bolt, 2009), cu peste 1 secunda mai bun decat recordul din urma cu 100 de ani, stabilit de americanul Donald Lippincott (10’6). Iar asta ne-ar putea duce spre concluzia ca omul evolueaza si devine din ce in ce mai performant din punct de vedere fizic. Ceea ce nu este deloc adevarat.

Performantele spectaculoase de astazi se datoreaza strict conditiilor mai bune de pregatire si nutritie si, bineinteles, echipamentelor si materialelor moderne. In urma cu 100 de ani nu existau blockstart-uri, concurentii alergau pe piste de pamant batatorit, nu pe tartan, si nu aveau pantofi usori, dotati cu cuie pentru aderenta maxima.

Strabunicii nostri erau, cu siguranta, mai rapizi decat noi.