Momente controversate in istoria Jocurilor Olimpice. Roma 1960: contra-performanta echipei de pentatlon a Tunisiei (VII)
Pentatlonul este un sport complex, care presupune ca sportivul sa evolueze in 5 probe diferite, intr-atat de diferite incat par ca au fost alese absolut la intamplare: calarie, scrima, tir, natatie si cros. Evident, este extrem de greu pentru un pentatlonist sa exceleze la toate aceste 5 probe, dar e de asteptat ca el sa se descurce foarte bine, sau macar bine, la oricare dintre ele. Altfel de ce s-ar fi orientat spre acest sport? Ei bine, la Olimpiada de la Roma din 1960, membrii echipei de pentatlon a Tunisiei au evoluat atat de slab, incat au parut ca au fost trasi la sorti din randul spectatorilor aflati in tribuna si invitati sa participe la competitie.
Pentatlonul modern a fost introdus ca disciplina olimpica de insusi parintele Jocurilor Olimpice, francezul Pierre de Coubertin, care credea ca cele 5 probe, gratie diversitatii lor si abilitatilor pe care le implica, vor modela atletul perfect.
Si, intr-adevar, toti pentatlonistii care au concurat de-a lungul timpului la olimpiade s-au dovedit a fi sportivi de top, cu calitati fizice si psihice deosebite. Toti pentatlonistii, mai putin Lakdar Bouzid, Habib Ben Azzabi si Ahmed Ennachi, care au reprezentat Tunisia la Olimpiada din 1960.
Evolutia acestora a fost memorabila, dar nu in sensul bun: la proba de inot, unul dintre atleti era cat pe ce sa se inece in piscina de concurs, la calarie toti au cazut de pe cai, la tir au pus in pericol arbitrii, printr-un foc tras prea aproape de masa acestora. Iar cireasa de pe tort a fost la scrima, cand, profitand de faptul ca participantii aveau fata acoperita de masca, l-au trimis de 3 ori pe acelasi atlet sa concureze (!) – pe cel mai competent dintre ei, desigur.
In final s-au clasat pe ultimul loc, cu doar 5.126 de puncte (la scrima au fost descalificati), la peste 5.000 de puncte distanta de penultima echipa si la 10.000 de puncte de prima. Ca sa va faceti o idee mai clara despre ce inseamna o asemenea diferenta in pentatlon, e ca si cum intr-o cursa de 100 m alergare ai iesi la 75 m in urma invingatorului (!).
De mentionat ca in istoria olimpiadelor au mai fost si alte contra-performante de acest gen. De exemplu timpul de 1:52:72 inregistrat la natatie, la proba de 100 metri liber, de Eric Moussambani Malonga, un sportiv din Guineea Ecuatoriala, in cadrul Olimpiadei de la Sydney din anul 2000 (cu peste 1 minut mai mult decat recordul mondial).
Malonga a concurat atunci la cea mai importanta competitie sportiva a planetei gratie unui wildcard oferit de Comitetul Olimpic pentru a incuraja participarea reprezentantilor tarilor mai sarace, care nu pot beneficia de conditii decente de pregatire. El invatase sa inoate cu doar 8 luni inainte de Olimpiada si atunci, la Sydney, a fost prima data in viata cand a vazut un bazin de 50 m.