Lectia de fair play a lui Naomi Osaka
naomi osakaserena williams si maria sharapovacarlos ramosfinala us open 2018fair play
Desi mai stramt decat un teren si un stadion de fotbal, rareori dreptunghiul in care se joaca tenis si stadionul care-l inconjoara sunt scena pentru aruncarea de injurii.
Din pacate a fost cazul de azi-noapte al finalei US Open, avandu-le protagoniste pe japoneza Naomi Osaka si pe deja legendara Serena Williams.
Care, azi-noapte, inainte de a pierde finala, a pierdut ceva mult mai important, anume cumpatul, dupa ce arbitrul de scaun, pe numele lui Carlos Ramos, i-a dat mai multe avertismente: pentru
coaching,
raquet abuse si, in cele din urma, pentru
verbal abuse.
Coaching reprezinta greseala facuta de antrenorul (coach) unui jucator/jucatoare care ii da indicatii acestuia/acesteia, in timpul meciului, si se "da" cumva pe nedrept: este penalizat jucatorul (de unde si, reactia vehementa a Serenei), chiar daca nu a vazut ce i-a transmis antrenorul...
Dar, tocmai, stiind ca, daca el insusi nu se stapaneste, jucatorul sau poate fi penalizat, de ce nu s-a abtinut antrenorul? Mai ales ca primul avertisment le-a cauzat pe celelalte doua, care au culminat cu o sanctiune grea pentru un jucator, pierderea unui intreg game, si asta in setul decisiv!
Asa cum este firesc, arbitrul de scaun anunta, dupa fiecare punct, scorul, chiar daca spectatorii pot consulta, in fiecare clipa, tabela de marcaj. Nu mai vorbim despre telespectatori, care vad scorul in permanenta afisat pe ecran si mai beneficiaza si de ajutorul cel putin al unui comentator (desi se intampla ca alegerea acestuia/acestora sa nu fie mereu cea mai fericita).
In schimb, pentru chichite, pentru lucruri care se intampla mai rar pe teren, arbitrul nu explica detaliat (sigur nu tre' sa faca un referat), ce reprezinta unul sau mai multe avertismente, date pentru lucruri mai rar intalnite pe terenurile de tenis.
Prin urmare, publicul de la US Open nu a inteles prea bine ce se intampla, asa ca o parte a lui a inceput sa huiduie. Nu se stie pe cine: pe arbitrul de scaun, pe Serena, pe ambii?
Cert este ca, in tot vacarmul de acolo, la numai 20 de ani, Naomi Osaka nu a lasat sa "transpire" nicio reactie, si-a pastrat un calm care l-ar face sa-si roada unghiile si pe Roger Federer si si-a vazut de treaba, "strategie" care i-a adus, in cele din urma, castigarea partidei, cu 6-2, 6-4.
Abia dupa aceea, tanara a izbucnit, de mai multe ori, in lacrimi: de bucurie, de descarcare, de indignare pentru atmosfera de pe "Arthur Ashe".
Daca, in ce-l priveste pe arbitrul finalei, acesta trebuie sa fie multumit ca il despartea de Serena inaltimea scaunului, reactia Serenei fata de Osaka a fost una de fair-play, felicitand-o pentru ca a jucat mai bine si cerand publicului sa nu mai fluiere ceremonia de premiere.
"Este ireal. Poate, peste cateva zile, voi realiza ce am reusit. Stiu ca toata lumea tinea cu Serena si sunt dezolata ca totul s-a incheiat asa. A fost visul meu sa joc cu Serena in finala US Open. Sunt recunoscatoare ca am putut s-o fac", a declarat Osaka, din nou, cu lacrimi in ochi, dupa primirea trofeului.
Uriasa pe cat este, castigarea US Open de catre Naomi Osaka, prima data cand un jucator/jucatoare din Asia castiga un turneu de Mare Slem, este liliputana fata de lectia de calm, stapanire de sine, bun simt, fair play, predata de jucatoarea japoneza.
Din reactia ei, de fapt, din aparenta ei lipsa de reactie, are de invatat enorm orice practicant de sport, ca este el tzurca sau de fotbal; de tenis sau de sah.
Daca, la Jocurile Olimpice, multi sportivi sunt recompensati cu foarte ravnitele medalii, Osaka merita sa se infiinteze pentru ea, un echivalent al mult mai rarelor medalii Pierre de Coubertin, acordate de catre Comitetul Olimpic International atletilor care au demonstrat cel mai inalt spirit sportiv in timpul Jocurilor.
Foto: facebook naomi osaka
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML