Olimpiada de la Soci - risipa din mandrie nationala (I)

Pentru ca Soci se afla la malul Marii Negre, iar resorturile naturale din Krasnaia Poliana, unde se vor desfasura competitiile de schi alpin si snowboard sunt la o distanta apreciabila de oras a fost necesara o modernizare a soselelor si a liniei de cale ferata. Dar pentru ca participantii si spectatorii trebuiau sa simta spiritul olimpic s-a construit si o noua gara din sticla, cea mai mare din Rusia. Toate lucrarile de amenajare, modernizare si constructie au fost incredintate companiei nationale feroviare RZhD, condusa de un apropiat al presedintelui Vladimir Putin, Vladimir Iakunin. Iakunin este stapan peste o retea feroviara de aproximativ 84.000 de kilometri, reprezentand a treia mare retea la nivel mondial, care este deservita de 1 milion de angajati.

Toate eforturile facute de presedintele Vladimir Putin au fost indreptate catre a spala imaginea Rusiei cu ocazia acestui eveniment sportiv major si a o face sa renasca. Deviza “Soci este pregatit pentru recorduri olimpice!” spune totul. In plus, Putin nu a privit Jocurile Olimpice doar ca un eveniment sportiv major sau o oportunitate de PR pentru tara sa, ci ca o posibilitate de a reda viata regiunii Caucazului. Alegerea orasului Soci a fost o provocare pentru constructori, orasul aflandu-se pe o fasie ingusta care leaga marea de munti, cu aproape niciun spatiu disponibil pentru a construi stadioane sau alte instalatii sportive de amploare. Orasul, folosit odata, pe vremea lui Stalin, ca statiune balneo-climaterica unde se recupera clasa muncitoare a devenit de vreo 20-30 de ani o statiune moarta.

Putin a avut ambitia de a construi totul de la zero. Numai ca echipele de constructori au intampinat probleme inca de la inceput. Potrivit Iuliei Nabereznaia, secretar stiintific adjunct al Societatii Geografice a regiunii Soci, in construirea infrastructurii nu a existat o abordare stiintifica. Oficialii s-au gandit ca avand o multime de bani la dispozitie o sa poata construi intr-un fel sau altul ceea ce li s-a cerut, neexistand limita de suma pentru scopul propus. Numai ca inundatiile repetate i-au determinat sa se gandeasca serios la ridicarea unui dig care sa protejeze Satul Olimpic ce urma se fie construit. In noiembrie 2009, o furtuna puternica a lovit portul de marfuri din Soci care receptiona materialele de constructie pentru instalatiile olimpice. Oamenii de stiinta avertizasera ca portul este extrem de vulnerabil la curentii subacvatici si valurile mari. Milioane de dolari investite in materiale de constructii s-au dus pe apa sambetei, in timp ce livrarile au fost redirectionate spre alte porturi pentru a fi duse spre santiere pe caile feroviare si rutiere. Nu a stat nimeni sa contorizeze pierderile. Toata lumea, adica oficialii guvernamentali, reprezentantii firmelor de constructii sau subcontractorii locali stiau ca Jocurile Olimpice sunt o chestiune de prestigiu pentru tara, dar si o ambitie personala a presedintelui Putin, un fel de mostenire a sa pentru Rusia.

Cunoscand aceste lucruri, toata lumea a lasat timiditatea la o parte si a inceput sa ceara tot mai multi bani. Doar doi antrepenori care au lucrat la Soci au fost anchetati pentru coruptie si anume cei care au construit stadionul care va fi folosit pentru ceremoniile de deschidere si inchidere si pentru competitiile de bob. Cei doi au fost acuzati ca au prejudiciat bugetul de stat cu 170 de milioane de dolari pentru stadion si 70 de milioane de dolari pentru pista de bob.

Putin s-a tinut de cuvant insa cand a declarat ca nimic nu va impiedica Rusia sa-si termine treaba pana la ora inceperii jocurilor. De exemplu, atunci cand s-a constatat ca drumul pana la Krasnaia Poliana, unde se vor desfasura probele de schi alpin, nu va fi terminat la timp, cimentul necesar pentru a ridica instalatia de teleschi a fost carat cu elicopterul.  In timpul constructiei stadionului de la Fisht s-a decis ca nu poate fi montat un acoperis rabatabil datorita conditiilor meteorologice care ar fi impiedicat buna lui functionare. Era nevoie de o „fusta” din otel care sa acopere arena, dar cantitatea de otel necesara pentru noul proiect ar fi ajuns in mod normal la Fisht in aproximativ un an. Echipa care aproviziona santierul a avut la dispozitie doar trei luni pentru a procura materialele. Nimeni nu stie cum s-a descurcat.

S-a mai lucrat insa si ca pe timpuri. Astazi drumurile erau terminate, sigilate pentru a nu fi stricate pana la deschidere, a doua zi aparea o echipa care incepea sa le sparga cu picamerele. Apoi se asternea asfaltul si, dupa o alta saptamana, aparea alta echipa care il scoatea. Oamenii se uitau disperati cum se risipesc banii statului, despre care au invatat ca sunt si ai lor.
(Urmare in editia de maine)