Lectia de management: Fotbalul-spectacol si spectacolul falimentului

Lectia de management: Fotbalul-spectacol si spectacolul falimentului fotbalmanagementafaceribarcelonanikereal madriddeloitte

4,4 miliarde de euro reprezinta veniturile totalizate realizate in sezonul 2010-2011 de catre cele mai puternice 20 de cluburi de fotbal din Europa. Mai bine de un sfert din piata europeana de fotbal e acaparata de incasarile acestui cerc select de echipe reprezentand Anglia (6 cluburi), Italia (5), Germania (4), Spania (3) si Franta (2).
Daca, per total, in plin seism economic global, cluburile din Top 20 raporteaza venituri in crestere cu 3% fata de sezonul precedent, liderii exclusivistului clasament realizat de divizia Sports Business Group din cadrul Deloitte, colosii spanioli Real Madrid (venituri de 480 de milioane de euro) si FC Barcelona (451 de milioane de euro), se pot lauda cu cresteri absolut spectaculoase ale veniturilor, 9%, respectiv 13%!

Dar vestile bune aduse de analiza Deloitte si preluate entuziast de presa mondiala in zilele trecute se opresc aici. Caci nici macar Real Madrid sau Barcelona, in ciuda incasarilor consistente din bilete, drepturi de televiziune si din marketing si marchendising, nu reusesc sa se mentina pe plus. Ca sa ramanem doar la cele mai importante cinci ligi europene (chiar cele care puncteaza in Deloitte Football Money League), o analiza si mai interesanta facuta in 2010 de compania de consultanta in management AT Kearney este cat se poate de transanta: Premier League (Anglia), Primera Division (Spania) si Seria A (Italia) ar da faliment in maximum 2 ani daca ar fi sa judecam dupa principiile de business aplicate in mod curent companiilor din Uniunea Europeana!

Fotbalul, departe de performantele unui business normal

Dezechilibrarea competitiilor interne prin importul masiv de jucatori straini, supradimensionarea beneficiilor primite de jucatori din partea cluburilor, deci lipsa de motivatie pentru performanta la echipa nationala, ca si boom-ul de atentie castigat de Champions League, in fapt un Mondial anual al cluburilor, erau, de cativa ani buni, problemele cele mai importante de pe agenda responsabililor marilor puteri europene. Dar niciodata falimentul modelului de afaceri al fotbalului mare nu a aparut mai inspaimantator ca dupa 2008. Caci, dupa cea mai elementara logica de business, trei dintre cele mai importante ligi europene de fotbal ar trebui sa devina falimentare in urmatorii ani. Return on Assets (RoA) negativ de doua cifre, subcapitalizare si cash-out-uri anuale de sute de milioane de euro sunt realitati care, raportate la o companie obisnuita din UE, s-ar lasa cu diminuarea drastica a participatiilor investitorilor si cu cereri urgente de returnare a imprumuturilor din partea creditorilor. In conditiile in care un business obisnuit aduce in medie in cele cinci tari prezente in studiu un Return on Assets de 3-4%, doar Bundesliga si Ligue 1 sunt pe aproape, cu +2,1%, respectiv +0,5%. Dezastru in celelalte ligi: -5% Premier League, -7% Primera Division si -12% Serie A. Simplificand, banii adusi de finantatori nu se regasesc in dezvoltarea sustenabila a cluburilor de fotbal. Este fotbalul "too popular too fail?", se intreaba, justificat, expertii in management ai AT Kearney...

Banii aduc goluri, golurile nu aduc bani

Concluzia cea mai radicala a studiului si, practic, drama fotbalului european actual e ca, desi exista o corelatie directa intre investitiile masive in jucatori si succesul sportiv, analistii nu au gasit nicio corelatie directa intre performanta economica si cea sportiva. Practic, fair-play-ul economic al unui club nu este deloc premiat in plan sportiv. Iar acest lucru explica de ce Bundesliga (Germania) si Ligue 1 (Franta), cele mai performante ligi in plan economic, au avut rezultate mai slabe in ultimul deceniu in comparatie cu Premier League, Primera Division si Seria A.

Marele adversar al sustenabilitatii financiare a marilor cluburi il reprezinta balanta negativa a transferurilor de jucatori. Principalele ligi europene cumpara mult si scump si vand mai putin si mai ieftin. Overall, primele cinci ligi au un pasiv de mai mult de jumatate de miliard de euro (566 milioane de euro) provenind din balanta transferului de jucatori doar in sezonul 2009-2010! Lidera e Primera Division, cu un minus de 267 de milioane de euro, iar aici planul de business al lui Florentino Perez pentru Real Madrid (pe care niciun economist din lume nu a reusit sa il inteleaga), cu transferurile senzationaliste, in plina criza economica, ale lui Cristiano Ronaldo, Kaka si Benzema, trage greu la balanta.

Chiar daca Bundesliga poate fi un model pentru celelalte campionate din Europa in privinta atentiei acordate unui business sanatos, analistii ATK dau exemplul Greciei in actualul climat economic mondial si spun ca un faliment al unei ligi de fotbal ar putea provoca o reactie in lant. Franta, bunaoara, cu un campionat destul de bine reglementat din punctul de vedere economic, a fost foarte afectata in ultimul an de scaderea preturilor de transfer ale jucatorilor, pierzand o cincime din incasarile sezonului precedent, in conditiile in care era principalul furnizor de vedete pentru cele mai mari patru ligi europene.

Modelul Barcelona

Din punctul de vedere al spectacolului sportiv si al performantelor etalate, actuala generatie a Barcelonei este cea mai de succes din istoria fotbalului modern. in ultimii 3 ani si jumatate, formatia antrenata de catalanul Josep Guardiola a castigat 13 dintre cele 16 trofee pe care le putea castiga o echipa europeana de club. FC Barcelona este un club-model nu doar din punct de vedere sportiv, ci si din perspectiva transparentei si a fair-play-ului economic. Investitia sa, inceputa acum 30 de ani, in celebra academie de fotbal "La Masia", locul unde s-a format scheletul echipei de succes de azi, e un formidabil exemplu de viziune manageriala. Practic, FC Barcelona are cea mai scumpa echipa din lume, desi a investit foarte putin pentru asta, cata vreme jucatorii, acum campioni mondiali si europeni cu Spania, au venit gratis, de la centrele de juniori. Chiar si asa, insa, fara sa intre in super-licitatiile de jucatori precum cluburi ca Real Madrid, Paris Saint-Germain sau Manchester City, chiar daca si-a dublat veniturile de la putin peste 200 de milioane de euro acum 5 ani la 450 de milioane anual in sezonul 2010-2011, chiar daca e pe locul 1 in topul notorietatii sportive mondiale si chiar daca a castigat aproape tot ce se putea castiga in ultimii ani, FC Barcelona era, la sfarsitul exercitiului financiar iulie 2010 - iulie 2011, un club pe minus. Nu un minus dezastruos, "doar" 9 milioane de euro, mult mai putin decat pierderile pe care si le bugetase (21 de milioane de euro), dar un club pe minus. Desi mandatul de presedinte al lui Sandro Rosell, fost director al gigantului mondial Nike, a insemnat o extraordinara disciplina financiara, clubul continua sa aiba datorii care se ridica la peste 360 de milioane de euro...

Semn al unui realism economic bine asumat, Barcelona a purtat in acest sezon, pentru prima oara in istoria de peste 100 de ani a clubului, numele unui sponsor. Cele 30 de milioane de euro virate de Qatar Foundation si cele aproape 4 milioane incasate dupa casigarea Campionatului Mondial al Cluburilor la finele anului trecut, ca si o clasare peste rivalii de la Real Madrid in actualul sezon al banosului Champions League ar putea face din Barcelona viitorul lider al Top 20 Football Money League Deloitte. Un lider responsabil economic si onest. Dar un lider fragil, asemenea fotbalului-spectacol din Europa zilelor noastre.

LINK-URI UTILE:
Studiul Football Money League Deloitte 2012 (in limba engleza)

Studiul AT Kearney EU Football Sustainability 2010 (in limba engleza)

Bilantul economic al Barcelonei pe 2010-2011 (in limba spaniola, paginile 169-212)