Romania pe calea alienarii: de la modelul suedez la Sindromul Stockholm
model suedezsindromul stockholmromaniaikea
Imediat dupa decembrie 1989, noii stapani ai tarii ne-au promis ca Romania va adopta si se va dezvolta conform "modelului suedez".
Suedia este o tara cu o populatie cam jumatate din populatia Romaniei. Suedia este monarhie. Suedia este una dintre tarile cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. Suedia este una dintre cele mai fericite tari, conform Raportului Mondial al Fericirii intocmit de ONU.
Suedia are un Parlament unicameral, iar parlamentarilor ei, care nu locuiesc in capitala, statul le pune la dispozitie, cu titlu gratuit, cate o garsoniera de 40 de metri patrati. Parlamentarii suedezi nu au masina de serviciu, prin urmare nu au nici sofer, nu au servitori, majordomi, femeie de serviciu, consilieri, sefi de cabinet, nu au nici macar secretare.
Suedia este tara cu unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de invatamant din lume, iar invatamantul, de toate gradele, este gratuit. Suedia este tara careia ii poti incredinta copilul inca de la varsta de 1 an – iar la crese, la gradinite si la toate tipurile de scoli masa este asigurata, gratuit, de catre stat.
Suedia este tara in care oamenii nu prea merg la biserica, dar si-au facut o "religie" din respectarea naturii. Suedia este o tara curata si care recicleaza.
In Suedia, intre veniturile mari si veniturile mici exista diferente, dar nu exista prapastii.
Suedia nu polueaza. In Suedia, copiilor emigrantilor, de oriunde vor fi venit ei, li se asigura un profesor personal de limba materna (oricare va fi fiind aceasta), astfel incat copilul sa nu-si piarda abilitatea de a comunica in limba in care s-a nascut.
In Suedia, sistemul public de sanatate functioneaza impecabil.
Acum, comparand cele de mai sus cu situatia din Romania vom baga repede de seama ca intre tara noastra si tara scandinava nu exista absolut nicio asemanare. Si atunci, unde-i "modelul suedez"?
Daca vom cerceta cu mai multa atentie, ceva suedez tot vom gasi in Romania de astazi, dar pentru asta trebuie spusa mai intai o scurta poveste.
In anul 1973, doi barbati inarmati au incercat sa jefuiasca o banca din capitala Suediei si i-au luat ostatici pe functionarii bancii. Negocierile intre politie si banditi au durat cinci zile, timp in care ostaticii au fost terorizati de rapitori, care le-au montat centuri cu explozibil, amenintand ca le vor detona daca jaful esueaza. Cand politia a reusit sa patrunda in banca a avut surpriza sa constate ca ostaticii, in loc sa se bucure ca au scapat, au sarit in apararea hotilor. Ulterior, aceiasi ostatici au refuzat, la proces, sa depuna marturie impotriva jefuitorilor, ba chiar le-au angajat acestora, din banii lor, avocati. Culmea nebuniei a fost atinsa cand una dintre victime s-a casatorit cu unul dintre agresori, pe cand acesta se afla in puscarie.
Ei bine, dileala asta a capatat numele de Sindromul Stockholm – care descrie, in psihiatrie, comportamentul unei victime care ajunge sa se solidarizeze cu agresorul ei.
Daca ne intoarcem la Romania, nu-i deloc greu sa le recunoastem pe victime si sa-i identificam pe agresori. La fel de lesne putem vedea cum nu putine dintre victime sunt solidare, de ani buni, cu agresorii si le cautioneaza faradelegile.
"Modelul suedez", asa cum era el trambitat acum aproape 30 de ani, a esuat in Romania. Cu ceva suedez, insa, tot ne-am ales: cu Sindromul Stockholm. Ok, sa nu fim nedrepti: cu Sindromul Stockholm si cu piftelutele de la Ikea.