Romania, din nou in strada. Piata Victoriei - Speranta nemuritoare a izbavirii

Daca inainte de 1989, cei care aveau curajul sa se impotriveasca regimului comunist erau nevoiti sa se retraga in munti pentru a forma o rezistenta si a astepta ajutorul americanilor, la trei decenii distanta, romanii ies in strada si asteapta ca Uniunea Europeana sa intervina impotriva abuzurilor si nedreptatilor comise de politicieni.

 

"Piata Victoriei" poate fi asemanata usor cu Muntii Fagaras, care au reprezentat si gazduit cele mai puternice nuclee de rezistenta anticomunista. Aici, romanii viteji au luptat cu arma in mana impotriva regimului, indurand conditii de viata extrem de dificile si ducandu-si viata asemeni vietatilor padurii, ani la rand. Trebuie sa amintim faptul ca, pe intreg teritoriul tarii, in muntii Carpati, au existat cele mai puternice forme de rezistenta din blocul comunist, manifestate impotriva acestui regim.

 

In Piata Victoriei ies astazi romani asupriti de conditiile de trai de acasa. Desi nu traiesc in padure, isi permit din ce in ce mai greu sa traiasca in case, sa achite facturile la caldura, la gaze, la electricitate. Desi nu mai suntem supusi unui regim de ocupatie, iar cei ce pazesc granitele tarii nu mai ucid cu sange rece orice "bandit" care incearca sa ajunga in lumea civilizata, astazi frontiere Romaniei par mai ferecate ca niciodata, cel putin pentru majoritatea populatiei care nici nu viseaza la concedii in strainatate. Este o libertate a celor care si-o permit, restul, inca viseaza la ea, intr-un stat democratic al secolului 21.

 

Ducandu-si existenta intre grija zilei de maine si instabilitatea care guverneaza viata de zi cu zi, pe toate planurile, libertatile obtinute la Revolutie devin beneficii de lux, patura de jos, clasa muncitoare si cei care "ung" cu sudoarea fruntii marele mecanism de funcitonare al tarii isi duc viata nu foarte diferit de cum o faceau generatiile comuniste. Muncesc 8 - 10, uneori si 12 ore pe zi pentru a-si asigura hrana si a-si plati facturile. Sa ne fereasca Dumnezeu de vreun eveniment neprevazut! Ca ne fereste sau nu, nici nu ar conta, daca Romania ar fi condusa de politicieni care sa lucreze in beneficiul poporului.

 

Dincolo de luptele si interese propriii, dincolo de incompetenta si de dezinteres, nu se mai intrezareste nimic. Romania pare un fenomen dezolant, o materializare a efectelor produse de un popor lipsit de speranta si niste conducatori abili, dar in scop personal.

 

Avem pentru a opta luna consecutiv, cea mai mare rata a inflatiei din UE, avem printre cei mai scumpi combustibili din Uniune, dar si cele mai mari taxe de drumuri, si evident, avem cea mai slaba retea de infrastructura rutiera dintre statele membre. In scolile romanesti cad tavanele in cap copiilor, nu sunt bani de materiale didactice. Nu sunt bani pentru cei care nu voteaza.

Nici cei interesati de Justitie nu par a fi prea multi, caci altfel politicienii si-ar da silinta sa le faca pe plac, astfel incat sa ii atraga in cabina de vot. In timp ce regulile se schimba in detrimentul DNA si DIICOT, Romania pierde lupta impotriva coruptiei.

 

Probabil ca nu conteaza nici voturile oamenilor bolnavi, pentru ca altfel nu ne explicam de ce sistemul medical e la pamant. Cabinetele medicale, dispensarele si spitalele inca amintesc de gloria apusa a comunismului, perioada in care au primit ultima data fonduri pentru renovari, mobilier si aparatura.

 

Mai apare care o sectie facuta ca prin Vestul Europei, pe bani foarte multi, dar bineinteles ca se tine sub lacat. Fie nu sunt specialisti care sa lucreze in ea, fie nu stiu sa foloseasca echipamentul, fie n-au protocol si legislatie, lipsesc niste semnaturi si tot asa ...

 

Pe langa cei care isi gasesc sfarsitul ucisi de coruptia din spitale, care nu doar ca nu permite modernizarea sistemului, dar nici sterilizarea nu mai e ceva obligatoriu, Romania se depopuleaza puternic.

 

Aveam mai putin de 20 de milioane de locuitori, numar pe care l-am mai inregistrat doar in 1968. Romania si-a facut bagajele si a plecat peste hotare. 4 milioane de romani alcatuiesc diaspora. Am devenit cel mai numerosi emigranti din Germania, intrecand chiar si sirienii.

 

Doar batranii au ramas aici, amintind parca de stralucirea de altadata cand aveau casa plina de nepoti si copii.

 

Nepotii si copiii slujesc peste hotare, din greu. Si reusesc sa mentina economia romaneasca pe linia de plutire prin zecile de miliarde de euro trimisi anual celor de ... acasa.

 

Pana si organismele europene trag semnalul de alarma, numai politicienii nostri se incapataneaza sa nu vada. Romania va fi, peste 30 de ani, o tara puternic depopulata si cu o medie de varsta crescuta. Este avertismentul oficialilor de la Organizatia Natiunilor Unite. Concret, un studiu al ONU arata ca in perioada 2017 – 2050, populatia Romaniei va scadea cu 17%.  Daca avem in vedere si statisticile INS, un calcul simplu ne arata ca daca acum populatia este de 19,6 milioane, in 2050 aceasta va fi de numai 16,2 milioane.

 

Ne confruntam cu cea mai puternica criza a fortei de munca in Europa. Avem companii care nu gasesc personal calificat pentru a munci. Nu gasesc deloc personal, ca foarte multe dintre acestea ar fi dispuse sa ofere calificare, plus numeroase alte beneficii financiare precum bonuri de masa, decontarea transportului, etc. Dar cine sa munceasca?

Cine sa mai munceasca in ateliere de croitorie, in fabricile infiintate aici de straini sau in ateliere auto? Cine sa mai construiasca case si cladiri, cand invatamantul profesional a fost desfiintat in 2009, cand Invatamantul avea in frunte pe ministrul Andronescu, care a considerat ca Romania nu mai are nevoie de specialisti. Romania scoate pe banda rulanta absolventi de facultate lipsiti de competenta, care la finalizarea studiilor in inginerie nu stiu sa calculeze aria sau perimetrul unei suprafete.

Pe de alta pare, cei care reusesc sa isi insuseasca niste cunostinte nu au ocazia sa profeseze in domeniile in care si-au obtinut licenta, din cauza ca invatamantul si piata muncii nu sunt corelate. Practic, chiar daca un domeniu nu mai are nevoie de specialisti, si nu ofera locuri de munca, sectiile facultatilor continua sa-i scolarizeze in acel sector. Ce se intampla apoi ? Avem oameni cu studii superioare care nu isi gasesc locul pe piata muncii si sunt nevoiti sa accepte slujbe pe care le puteau avea si fara studii superioare, fara ani pierduti in scoala si fara bani investiti in zadar in taxe de scolarizare.

In timp ce tari precum Germania investesc sume importante din PIB catre sectorul invatamantului profesional, si adapteaza sectiile de studiu la cerintele pietei muncii, Romania considera ca invatamantul profesional este inutil. Astfel, Germania reuseste sa fie motorul economiei Europei, in timp ce noi ... noi reusim sa transformam facultatile particulare in fabrici de bani si de nonvalori.

Mai raman in discutie cei care ar munci ... si n-ar munci, ca statul nu-i lasa. Pe principiul: "iti fac o oferta pe care n-o poti refuza", cand statul ofera ajutoare sociale atat de tentante, naveta, stresul si munca la serviciu par a fi facute pentru prosti. Cum sa mai muncesti, cand primesti aproape aceiasi bani daca stai acasa? 

 

Exodul creierelor este poate problema cea mai mare generata de acest fenomen. Valorile, intelectualii, copiii cu potential extraordinar, talentele ... isi cauta succesul peste hotare, acolo unde oamenii reusesc sa se afirme si sa fie apreciati pentru ceea ce sunt ei insisi, pentru ceea ce pot oferi ei, nu pentru cine sunt, sau ai cui sunt ...

 

Ne autosabotam, datoria externa a tarii aproape a atins 100 de miliarde de euro. Ne imprumutam ca sa tinem la zi platile catre bugetari, pensionari si asistati social, in timp ce investitiile straine au scazul in ultimul an cu aproape 3%. Practic, Romania traieste pe datorie, o datorie pe care nu stim cine o va plati si ce pret va avea, in realitate.

 

Unde ramane independenta tarii si "neamestecul in treburile interne" ale marilor puteri din UE atunci cand Romania este "la mana lor"? Evident, este o intrebare retorica.

 

Avem o tara frumoasa, dar condusa prost, de oameni care nu pun pe primul plan interesul national, fie din rea vointa, fie din incompetenta. Nici nu stiu care scenariu e mai rau. Dar raul absolut il stiu oamenii de rand, si il traiesc zi de zi, atunci cand institutiile care ar trebui sa ii serveasca le pun bete in roate printr-o birocratie absurda, le impun taxe si impozite care abia ii mai lasa sa respire si le ofera o singura speranta: sa paraseasca tara.

 

Protest si de ziua liderului suprem

Liviu Dragnea, dirijorul politicii romanesti prin conducerea celui mai mare partid din tara, va avea un cadou inedit in acest an, de ziua lui. Pentru 28 octombrie, romanii au de gand sa protesteze.