Marea Unire - un vis romanesc devenit realitate in 1918. La multi ani, tara frumoasa!
marea unireunirea 1918anul centenaruluicentenarul marii uniriromania mare
Marea Unire din 1918 a fost un moment istoric de mare insufletire romaneasca. Dincolo de eliminarea granitelor unor teritorii, in 1918 s-a reintregit neamul romanesc, care nu a fost dezbinat cu adevarat de-a lungul vremii nici de cotropitori, nici de razboaie, nici de jocuri politice si tratative care au privit Romania ca pe o prada sigura si facila.
La multi ani, romani! La multi ani, Romania!
La finalul Primului Razboi Mondial, Romania obtinea mai mult decat eliberarea romanilor din Austro-Ungaria, pe care si-o propusese la inceputul conflagratiei. Inceputul anului 1918 se anunta dezastruos, Romania semna in mai Pacea de la Buftea-Bucuresti, un tratat de pace care-i aducea mari prejudicii.
Schimbarile mari in plan european, din a doua jumatate a anului, si priceperea liderilor romani de a simti momentul istoric fac ca dezastrul anuntat sa fie transformat intr-un sir de victorii, reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: in martie 1918 unirea Basarabiei cu Romania, in noiembrie unirea Bucovinei cu Romania, iar in decembrie unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.
Pentru Romania, Marea Unire de la 1918 a insemnat o repozitionare in Europa, prin noua suprafata (locul 10) si prin numarul de locuitori (locul 8). O sporire considerabila a cunoscut si capacitatea industriala (235%), economia, dar si resursele naturale.
Marea Unire a fost recunoscuta pe plan international prin tratatele semnate la Trianon (4 iunie 1920) si Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919).
Astazi celebram Centenarul Marii Uniri, momentul in care neamul romanesc s-a adunat intr-un singur stat, asa cum visau stramosii nostri de secole.
Inainte de gloriosul moment al Marii Uniri din 1918, au existat etape preliminare, adica Mica Unire din 1859 a Tarii Moldovei cu Tara Romaneasca si dobandirea independentei in urma razboiului din 1877-1878, pe fondul renasterii nationale a romanilor in parcursul secolului al XIX-lea.
Marea Unire este legata inexorabil de personalitatile regelui Ferdinand, reginei Maria si omului de stat Ionel Bratianu. Incheiata de facto la 1 decembrie 1918, odata cu unirea Transilvaniei, recunoasterea diplomatica a solicitat eforturi pe parcursul urmatorilor ani.
In ciuda constituirii ei intr-un scop esential al politicii externe in urmatoarele doua decenii, recunoasterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit niciodata, iar dinspre ea avea sa vina in iunie 1940 ultimatumul care a pus in actiune dezmembrarea Romaniei Mari in profitul Uniunii Sovietice, Bulgariei si Ungariei.
Noua intindere si noua structura socio-economica au produs schimbari fundamentale ale sistemului politic. Din cele doua partide mari ale Vechiului Regat a supravietuit doar Partidul National Liberal, caruia in perioada interbelica i s-a opus Partidul National Taranesc, condus de Iuliu Maniu. Viata culturala a cunoscut o perioada de efervescenta fara precedent, manifestata in arta si stiinta.
Din castigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania si Bucovina de Sud au ramas Romaniei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei au fost incorporate URSS, iar Cadrilaterul a ramas Bulgariei.
In anul 1990, dupa abolirea regimului comunist, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venita din partea opozitiei de a adopta ziua de 22 decembrie drept sarbatoare nationala a Romaniei. Pe fondul confruntarilor interetnice de la Targu Mures din martie 1990 si a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul Romaniei a adoptat, la 31 iulie 1990, Legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogata Hotararea Consiliului de Ministri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sarbatoare nationala si a proclamat in locul ei ziua de 1 decembrie drept sarbatoare nationala.
Legea 10 din 1990 nu precizeaza semnificatia sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi nationala a Romaniei. Ideea unirii Moldovei cu Romania, desi neasumata de niciunul dintre cele doua state, a ramas prezenta in discursul public din Romania si Republica Moldova.
De pe marginea prapastiei, romanii s-au luptat pentru fiecare palma de pamant romanesc ... s-a varsat sangele atator bravi compatrioti care au luptat pentru un singur ideal, cel al Romaniei Mari.
In acelasi timp, sa nu ii uitam nici pe romanii care, in vitregiile sfarsitului Primului Razboi Mondial, nu doar ca au inteles sansa istorica ce li se oferea, dar care au si actionat in consecinta.
Unirea cu Basarabia
In toamna lui 1917, intreaga Rusie se faramiteaza sub loviturile revolutiei bolsevice. In Basarabia, guvernatorul guberniei renunta la prerogativele sale, inmanand puterea Sfatului Tarii care anunta la scurt timp formarea unei republici autonome in locul fostei provincii rusesti, Republica Democratica Moldoveneasca.
Numai ca bolsevicii si dezertorii rusi care cutreierau teritoriul noii republici raspandeau teroare pe oriunde mergeau. Coplesite, autoritatile de la Chisinau cer interventia armatelor romane pentru a pune capat tulburarilor interne.
Ostasii nostri trec Prutul si in cateva saptamani reusesc sa puna capat agitatiilor bolsevice si a valului de jafuri si crime. Totodata, pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii proclama independenta republicii si dupa mai bine de un secol de ocupatie, romanii de dincolo de Prut aveau in maini propriul destin. Iar ei isi doreau unirea.
Deja la 11 martie 1918, Ion Inculet, presedintele Sfatului Tarii il informeaza pe regele Ferdinand de "[...] expresiunea credintei neclintite a intregului popor romanesc din Romania Rasariteana, care in unire cu tara-muma, vede chezasia desvoltarei sale libere, calea neimpiedicata spre cultura nationala si dreptatea sociala."
Si intr-adevar, la 27 martie 1918, "In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca, in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu Mama sa Romania". Basarabia se daruise Vechiului Regat.
Unirea cu Bucovina
Colapsul Austro-Ungariei la sfarsitul Primului Razboi Mondial a impulsionat crearea unui consiliu national roman, prin care romanii bucovineni si-au facut auzita dorinta de unire.
Numai ca in fata nu doar a debandadei generale, dar si a agresiunilor ucrainenilor nemultumiti, care doreau Bucovina de nord incorporata in Republica Populara a Ucrainei Occidentale, presedintele Consiliului National Roman, Iancu Flondor, cere la 3 noiembrie 1918 statului roman sa-i ajute.
La 11 noiembrie 1918, generalul diviziei a 8-a Romana, Iacob Zadik, intra in Cernauti in ovatiile bucovinenilor "[...] pentru a ocroti viata, avutul si libertatea locuitorior de orice neam si credinta impotriva bandelor de criminali, care au inceput opera lor de distrugere in frumoasa voastra tara. Trecand hotarul pus intre noi de o soarta vitrega acum 100 si mai bine de ani, trupele romane sosesc in mijlocul vostru, aducandu-va dragostea si sprijinul lor [...]."
Comitetul executiv, care preluase puterea de la guvernatorul austriac la 27 octombrie 1918, convoaca apoi un congres general pentru 28 noiembrie la care au participat reprezentantii principalelor nationalitati conlocuitoare, pentru a se hotari viitorul Bucovinei.
Delegatii germani si polonezi i-au sustinut pe omologii lor romani, iar la sfasitul lucrarilor "[...] Congresul General al Bucovinei, intrupand suprema putere a tarii si fiind singuri cu puterea legiuitoare, in numele suveranitatii nationale, hotaram: Unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei in vechile hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru cu regatul Romaniei."
Declaratia de la Alba Iulia
In acelasi timp, Consiliul National Roman Central someaza autoritatile maghiare sa cedeze puterea in toate teritoriile "locuite de romani in Ardeal si Tara Ungureasca" printr-o nota trimisa la 10 noiembrie 1918, cerand un raspuns pana pe 12 noiembrie.
Guvernul maghiar trimite o delegatie sa discute cu membrii consiliului, dar dupa doua zile de negocieri, tratativele nu ajung la nicio concluzie.
Motiv pentru care, sase zile mai tarziu se anunta convocarea Marii Adunari Nationale la Alba Iulia. In fiecare colt al Crisanei, Banatului, Ardealului si Maramuresului romanii isi desemneaza delegatii, iar cei 1228 de reprezentanti alesi se intrunesc apoi pe 1 decembrie la Alba Iulia.
In aclamatiile a peste 100.000 de romani, este citit textul Rezolutiei de la Alba Iulia de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, in care "Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare."
O delegatie este trimisa regelui Ferdinand pentru a-i inmana Rezolutia Unirii, iar el o primeste zicandu-le ca "[...] Dupa Basarabia si Bucovina, mai lipsea o piatra dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu tinuturile din Ungaria locuite de romani. Azi ne-ati adus si aceasta ultima piatra a cladirii, care incoroneaza marea opera de unire. Putem privi cu incredere in viitor, caci temeliile sunt puternice."
Tratate nerespectate si teritorii pierdute la masa tratativelor
Doar ca ungurii nu se vor lasa asa usor, urmand lupte crancene care se vor incheia numai cand armatele romane intra in Budapesta. Insa, respingand acordul de alianta din 1916, prin care Romaniei i se garanta frontiera pe Tisa, puterile Antantei stabilesc granitele mult mai la est prin Tratatul de la Trianon si raman cele cunoscute pana astazi.
Totodata, Banatul este ocupat de sarbi si-l revendica la Conferinta de Pace, provocand o reactie dura din partea lui Bratianu. In ciuda protestelor partii romane, pe 23 mai 1919 se hotaraste impartirea Banatului, doua treimi revenindu-i Romaniei.
Un moment trecut cu vederea este chestiunea pierderii Maramuresului de Nord. In timpul confruntarii cu Ungaria lui Bela Kun, comandamentul militar cehoslovac a cerut trupelor romane sa ocupe partea de nord a Maramuresului.
In acelasi timp reprezentantii romani si cehoslovaci tratau problema granitelor dintre statele lor, iar cehii, in martie 1920 au fost de acord sa cedeze intreg Maramuresul Romaniei. Doar ca in aceeasi luna, guvernul lui Vaida-Voevod este inlocuit. Tratativele nu sunt continuate, iar la sfarsitul anului armata romana se retrage din Maramuresul de Nord.
Idealul s-a infaptuit. Neamul romanesc are o singura patrie: Romania
Cu toate acestea, ceea ce se infaptuise era de necrezut. Idealul unirii se implinise si in 1922, pe 15 octombrie, regele Ferdinand este incoronat regele Marii Romanii, in Catedrala de la Alba Iulia.
Presedintele Senatului ii inmaneaza lui Ferdinand Coroana de Otel a lui Carol I, infatisand acum si insemnele provinciilor unite cu tara si spune "Punand pe capul meu, intr-aceasta straveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi si glorioase lupte au facut-o pe veci coroana Romaniei Mari, ma inchin cu evlavie memoriei celor care, in toate vremurile si de pretutindeni prin credinta lor, prin munca si prin jertfa lor, au asigurat unitatea nationala si salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o intr-un glas si o simtire de la Tisa pana la Nistru si pana la Mare."
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML