Institutiile statului ascund, sub propriile presuri, milioane de romani

Institutiile statului ascund, sub propriile presuri, milioane de romani romani diasporamunca in strainatatelocuri de muncaoccidentdiaspora

Comunitatile istorice de romani, cele din Republica Moldova, Ucraina, Banatul sarbesc, Ungaria etc. sunt asistate, monitorizate si sprijinite de Ministerul pentru Romanii de Pretuindeni si de Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, aflat in subordinea ministerului amintit. Atat pentru Minister cat si pentru Institutul Hurmuzachi au fost adoptate si aprobate strategii si directii de actiune pana in anul 2020.
In conformitate cu aceste strategii, Ministerul pentru Romanii de Pretutindeni si Institutul Hurmuzachi au a monitoriza "felul in care se desfasoara educatia si comunicarea in limba romana" si au drept obiective "extinderea, profesionalizarea si eficientizarea mass- media in limba romana, promovarea valorilor culturale si spirituale romanesti, cresterea coeziunii mediului asociativ, apararea drepturilor, libertatilor si demnitatii romanilor, sustinerea procesului de integrare a romanilor in tarile unde traiesc, studiaza sau muncesc, cresterea capacitatii de valorificare a potentialului strategic al comunitatilor romanesti, ca punte de legatura cu statele unde traiesc" etc.

Celorlalti romani, care nu mai sunt in tara, celor care au plecat din Romania dupa 1990, nu li se spune "romani de pretutindeni", ci "diaspora". Ei nu se bucura de protectia Ministerului pentru Romanii de Pretutindeni nici de cea a Institutului Eudoxiu Hurmuzachi.

Cui ii pasa de romanii din diaspora?

Nimeni nu se ocupa de educatia copiilor celor din diaspora, nimanui nu-i pasa in ce limba comunica membrii diasporei. Libertate, demnitate, egalitate de sanse pentru acesti oameni? Cui ii pasa?

Cifrele difera de la o sursa la alta, dar numarul romanilor plecati la munca, in strainatate, poate fi  aproximat la 2,5-3 milioane. O parte dintre cei plecati muncesc in zonele gri sau chiar in zonele negre ale tarilor unde au ajuns, altii cersesc, altii fura, insa toti romanii care au plecat din tara in ultimii aproape 30 de ani de ani au facut-o pentru ca nu aveau nici ei o alta solutie, dar nici tara nu le oferea vreuna.

Au plecat de nevoie, de foame, din disperare. Multi dintre romanii plecati muncesc in conditii care cetatenilor tarilor "de adoptie" li se par inacceptabile, pe salarii pe care aceiasi cetateni le-ar refuza cu indignare.

Munci umile si grele, pe bani putini, castigati cu sudoare si cu umilinta. Bani, totusi, cu care-si pot intretine copiii ramasi in tara, isi pot carpi acoperisul spart al casei, isi pot sapa o fantana sau isi pot cumpara lemne de foc, pentru iarna.

Nu exista niciun document, niciun studiu, nicio situatie referitoare la ocupatiile romanilor care au plecat in strainatate: cati lucreaza in constructii, cati in agricultura, cati la furat, cati pe platformele de foraj marin, cati la cersit, cati in spitale, cati in institute de cercetare, cati sunt insotiti de copiii pe care nu au avut cu cine sa-i lase acasa, cati copii s-au nascut in strainatate din cupluri de romani plecati la lucru…

De fapt, dintre milioanele de romani plecati din tara, doar un (foarte) mic procent sunt "plecati" (sa spunem medicii, inginerii, asistentele medicale, specialistii IT etc). Cei mai multi nu au plecat, au fost ALUNGATI.
Alungati de un  sistem care-i dispretuieste si-i umileste de aproape 30 de ani.

Pentru ei, pentru cei de care tara s-a lepadat, nu numai ca nu sunt solutii, dar nimeni nici macar nu le cauta. Sunt ca un gunoi ascuns sub mochetele groase intinse pe holurile, salile, prin cabinetele si birourile "institutiilor statului".

Citeste si: Rectificare bugetara 2018: Guvernul pune Presedintia pe butuci prin reducerea finantarii