Impactul crizei asupra relatiilor industriale si a conditiilor de munca in Europa

Impactul crizei asupra relatiilor industriale si a conditiilor de munca in Europa raporteurofoundcriza economicauniunea europeanaconditii de muncarelatii industriale

"Impactul crizei asupra relatiilor industriale si conditiilor de munca in Europa" este titlul celui mai recent raport realizat de Fundatia Europeana pentru imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca (Eurofound). Raportul cartografiaza impactul crizei globale financiare, economice si a datoriei publice asupra relatiilor industriale si conditiilor de munca la nivel national in statele membre ale UE incepand din anul 2008 si pana la sfarsitul anului 2012. Impactul crizei asupra relatiilor industriale este analizat in legatura cu actorii, cu procesele si cu rezultatele.
Criza care a afectat atat economia globala, cat si pe cea europeana a avut ca rezultat schimbari profunde in relatiile industriale si in conditiile de munca intre anii 2008 si 2012 in statele membre ale UE si in Norvegia. In ceea ce priveste relatiile industriale, tendinta catre descentralizarea negocierii colective a crescut accelerat in multe tari, contractul colectiv insusi fiind pus evident in pericol. In privinta conditiilor de munca, exista mai putina munca, mai putina formare si mai putina siguranta a locurilor de munca. Sunt disponibile mai putine optiuni, iar mobilitatea carierei a scazut. In special, barbatii au fost afectati intr-o masura mai mare decat femeile in privinta conditiilor de munca, in parte din cauza impactului deosebit resimtit in sectorul productiei si al constructiilor, care sunt dominate de barbati. In ceea ce priveste schimbarile pozitive, a crescut satisfactia profesionala, efectul negativ al cresterii nesigurantei locurilor de munca fiind compensat de satisfactia de a avea totusi un loc de munca.
 
Raportul Eurofound utilizeaza informatii si date comparative la nivel national din Sondajul european privind conditiile de munca (European Working Conditions Survey - EWCS) si din Sondajul european privind calitatea vietii (European Quality of Life Survey - EQLS), efectuate de Eurofound, precum si din Sondajul social european (European Social Survey - ESS) si din Sondajele UE privind forta de munca (EU Labour Force Surveys - EU LFS).
Analiza conditiilor de ocupare a fortei de munca in UE-27 si in Norvegia vizeaza regimurile privind timpul de lucru, echilibrul dintre viata profesionala si viata de familie, organizarea muncii si riscurile psihosociale, precum si sanatatea si bunastarea la locul de munca.
 
Contextul politicilor
Incepand cu sfarsitul anului 2008, recesiunea globala a afectat intreaga economie europeana, avand un impact mai mare asupra unor tari decat asupra altora. Aceasta criza economica si impactul aferent asupra relatiilor industriale si conditiilor de munca schimba domeniul muncii in Europa. Noile masuri de guvernanta economica adoptate de UE au avut un efect diferit asupra statelor membre individuale si asupra sistemelor relatiilor industriale si conditiilor de munca din cadrul acestora. Prin intermediul unor masuri fiscale si macroeconomice, precum Pactul euro plus, se urmareste realizarea unei coordonari economice mai puternice in vederea competitivitatii si convergentei. In plus, efectul memorandumurilor adresate de troica statelor membre care au solicitat asistenta financiara suplimentara a fost mai marcat decat asupra altor state membre, din cauza obligatiilor stricte impuse acelor tari privind monitorizarea fiscala si reducerea datoriilor.
 
Doua faze ale crizei
In pofida unor variatii la nivel de tari, diferitele sisteme europene ale relatiilor industriale au depasit impactul economic si social al fazei initiale a crizei (2008­2010). Tari cu un dialog social si/sau cu sisteme puternice de relatii industriale au demonstrat o cooperare mai buna intre stat, angajatori si angajati. In ceea ce priveste a doua faza a crizei (2010-2012), au existat multe consecinte importante ale crizei asupra mai multor aspecte ale relatiilor industriale, desi, in multe cazuri, este dificil de separat impactul crizei de alte tendinte de mai lunga durata in ceea ce priveste relatiile industriale la nivel national.
 
Descentralizarea accelerata a negocierii colective
Cea mai evidenta constatare a fost tendinta accelerata catre descentralizarea negocierii colective in multe tari. Contractul colectiv insusi se afla in mod vadit in pericol, iar negocierea articulata cu mai multi angajatori a fost amenintata si mai mult din cauza crizei actuale. Alte schimbari au afectat negocierea colectiva si mecanismele aferente acesteia: mai putine mecanisme de extindere, mai multe clauze bazate pe optiunea de excludere voluntara ("opt-out") si clauze de derogare, mai putine cazuri de aplicare a normei mai favorabile si mai multe situatii de necontinuare a contractelor colective dupa expirarea lor. Criza a provocat o revizuire a acestor mecanisme in mai multe state membre, in special in cele grav afectate de recesiune.
 
Noi miscari sociale
O alta evolutie interesanta in unele tari, in special in tarile aflate in cele mai dificile situatii financiare, a fost aparitia de noi miscari sociale (de exemplu, asa- numita miscare "15-M" sau "Indignados" in Spania, "asociatiile de persoane" in Grecia si alte miscari sociale in Portugalia si in Slovenia).
 
Mai putina munca, mai putina formare si schimbari in privinta timpului de lucru
In general, criza a avut ca rezultat mai putina munca, odata cu reducerea locurilor de munca. Prima faza a crizei s-a caracterizat de asemenea prin reducerea timpului de lucru si cresterea muncii cu fractiune de norma din cauza scaderii activitatii economice. In cea de-a doua faza, au existat evolutii contrastante in privinta timpului mediu de lucru in raport cu extinderea efectului crizei in tara. Ponderea lucratorilor care au participat la programe de formare a scazut usor in timpul crizei, dar profilul formarii s-a schimbat: acesta este acum orientat mai mult spre cerintele tehnice ale locurilor de munca si mai putin spre competentele transversale care nu au legatura cu locul de munca respectiv. Majoritatea statelor membre au raportat de asemenea o scadere a orelor suplimentare, in special a celor platite. In unele tari s­a inregistrat o crestere a orelor suplimentare neplatite. Politicile privind programul de lucru redus si creditele de timp de lucru au avut un impact suplimentar asupra reducerii timpului mediu de lucru.
 
Nesiguranta locurilor de munca si consecintele pentru bunastarea lucratorilor
Criza a generat o crestere a nesigurantei locurilor de munca, consecintele negative ale acestei nesigurante asupra bunastarii si sanatatii fiind recunoscute din punct de vedere stiintific. In general, aceasta determina niveluri crescute de stres, comportament social advers si alte tulburari psihosociale. Este raportata o crestere a stresului la locul de munca, desi acest lucru nu poate fi asociat intotdeauna cu criza.
 
Mai putine optiuni, mai putina mobilitate si mai multa munca nedeclarata
Criza diminueaza optiunile lucratorilor. Locuri de munca atipice (munca cu fractiune de norma sau munca temporara) sunt alese involuntar din cauza lipsei altor locuri de munca. Acest fenomen s-a raspandit semnificativ de la inceputul crizei. Mobilitatea carierei este influentata negativ de o situatie de criza. Mobilitatea profesionala este mult mai redusa, intrucat lucratorii au tendinta sa pastreze locul actual de munca. Forme extreme ale acestei situatii de tipul "mai putine optiuni" sunt cele in care, in unele state membre, persoanele sunt din nou impinse spre economia informala sau trebuie sa plece in strainatate pentru a gasi un loc de munca si o locuinta decenta.
 
"Nu este o problema a tuturor"
Criza economica nu a avut acelasi efect asupra tuturor categoriilor de lucratori. Diferentele sectoriale joaca un rol in special in tarile in care sectorul productiei si/sau al constructiilor au fost afectate mai profund de criza. Exista de asemenea un efect de gen sesizabil in tendintele cu privire la conditiile de munca in multe state membre, in parte deoarece sectorul productiei si al constructiilor - in care sunt relativ mai multi lucratori de sex masculin - au fost mai grav afectate. Multe dintre tendintele identificate in acest raport in legatura cu conditiile de munca indica o schimbare mai mare in situatia barbatilor decat in cea a femeilor.
 
Mai multe constatari pozitive cu privire la alti indicatori
Majoritatea tarilor au inregistrat o scadere a absenteismului. Ponderea accidentelor la locul de munca a scazut intre anii 2008 si 2009, dar a crescut din nou intre anii 2009 si 2010 in aproximativ jumatate din tari. Date comparative longitudinale furnizate de EQLS si de ESS sugereaza ca satisfactia profesionala a crescut in Europa de la inceputul crizei. Efectul negativ al cresterii nesigurantei locurilor de munca este compensat de satisfactia de a avea totusi un loc de munca.
 
Indicii pentru elaborarea politicilor
Raportul arata ca in UE si in Norvegia efectele crizei asupra relatiilor industriale au fost grave si, in unele cazuri, de durata si chiar de mare amploare. Acestea au generat schimbari semnificative in structurile partenerilor sociali si in relatiile dintre acestia, in procesele relatiilor industriale (in special in termeni de descentralizare a negocierii colective) si in legatura cu rezultatele relatiilor industriale (in ceea ce priveste durata, formatul si tipul acordurilor).Raportul a analizat, de asemenea, daca gravitatea impactului poate fi asociata tipului de sistem de relatii industriale care predomina intr-o tara. Principiul subsidiaritatii orizontale a fost subminat in multe state membre de cresterea unilateralismului statului si se poate observa un anumit nivel de convergenta spre regimurile relatiilor industriale din Europa Centrala si de Est.
Introducerea sau extinderea masurilor privind programul de lucru redus a jucat un rol pozitiv in depasirea primului soc al crizei asupra locurilor de munca in mai multe tari. Ulterior, multe tari s-au concentrat pe noi masuri de ocupare a fortei de munca pentru a asigura reinsertia profesionala a somerilor, pe reduceri salariale pentru a restabili competitivitatea intreprinderilor si, de asemenea, pe formare. Trebuie continuate eforturile de sustinere a lucratorilor slab calificati si a tinerilor in ceea ce priveste capacitatea lor de insertie profesionala. La locul de munca partenerii sociali ar trebui sa-si propuna sa regandeasca formatul activitatilor pentru a ajuta lucratorii sa combata efectele psihosociale negative ale cresterii nesigurantei locurilor de munca, ale intensificarii profesionale, ale muncii involuntare si ale locurilor de munca informale asociate crizei.
 
Raportul "Impact of the crisis on industrial relations, and working conditions in Europe" este disponibil la adresa: http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef1398.htm