Acceptarea de catre tarile bogate a unui numar din ce in ce mai mare de migranti proveniti din tarile sarace este doar o masura ipocrita

Acceptarea de catre tarile bogate a unui numar din ce in ce mai mare de migranti proveniti din tarile sarace este doar o masura ipocrita La ora actuala, populatia lumii a ajuns la 7,85 miliarde de oameni si creste in continuare. Aceasta tendinta se datoreaza, insa, in principal, cresterii sperantei medii de viata, iar nu cresterii sporului natural. Altfel spus, populatia lumii devine, pe zi ce trece, mai numeroasa, insa mai batrana.
Cresterea sperantei medii de viata este, desigur, un lucru imbucurator, dar bucuria generata de acesta dureaza doar pana cand constatam ca, la nivel global, numarul nou-nascutilor este mai mic decat numarul celor care parasesc aceasta lume.

Imbatranirea constanta si accelerata a populatiei va pune intreaga lume in fata unor probleme serioase si grave, cu care nu s-a mai confruntat pana acum.

In mod evident, imbatranirea populatiei va avea drept efect scaderea numarului persoanelor apte de munca si aparitia unei crize in acest domeniu, dar va genera si o presiune asupra sistemelor de pensii si asupra sistemelor de ingrijire a sanatatii.

Pe de alta parte, ingrijorator este si faptul ca varsta medie a populatiei creste in tarile bogate, acolo unde si sporul natural (numarul de nasteri) descreste, in vreme ce in tarile sarace populatia devine tot mai numeroasa datorita cresterii numarului de nasteri.

Prin urmare, decalajul dintre tarile bogate si cele sarace va fi din ce in ce mai mare, iar cei saraci vor fi nevoiti sa-si vanda resursele si forta de munca pe bani din ce in ce mai putini, pentru a putea supravietui.

Conform Bancii Mondiale, in acest moment, speranta medie de viata la nivel global este de aproape 73 de ani si se situeaza pe o tendinta crescatoare, in vreme ce numarul mediu de copii pe care-i aduce pe lume o femeie este de 2,5 si se situeaza, de ani buni, pe o tendinta descrescatoare.

Aceeasi sursa a publicat si o lista a tarilor unde procentul copiilor si tinerilor cu varste cuprinse intre 0-15 ani este cel mai mare.

Tara cu populatia cea mai tanara este Nigerul, unde cei cu varsta cuprinsa intre 0-15 ani reprezinta 50% din totalul populatiei.

Pe locurile urmatoare se situeaza Mali (47,3% din populatie cu varste intre 0-15 ani), Ciad (46,8%), Angola (46,6%), Uganda (46,5%), Somalia (46,4%), Congo (46%), Burundi (45,4%), Burkina Fasso (44,7%) si Zambia (44,3%).

In mod normal, cei cu varste intre 0-15 ani ar trebui sa se gaseasca in grija familiilor sau/ si a societatii, insa tarile anterior mentionate, printre cele mai sarace tari din lume, nu-si pot permite sa-i intretina, astfel incat copiii si tinerii din acesta categorie de varsta sunt nevoiti sa munceasca (intotdeauna pe salarii mizerabile si in conditii foarte grele).

Despre rata de abandon scolar in randul acestora nici nu se poate aduce vorba, deoarece majoritatea nici nu ajung vreodata la scoala.

La celalalt pol, al tarilor cu procente mari de populatie cu varsta de peste 65 de ani se situeaza Japonia (28% din populatie peste 65 de ani), Italia (23%), Portugalia (22,4%), Finlanda (22,1%), Grecia (21,9%), Germania (21,5%), Bulgaria (21,2%), Croatia (20,8%), Malta (20,8%) si Franta (20,3%).

Tendinta de imbatranire a populatiei in tarile bogate (sau macar stabile din punct de vedre economic) coroborata cu cresterea populatiei tinere in tarile sarace dureaza de ani buni insa, cel putin pana acum, nicio organizatie internationala nu s-a preocupat serios de gasirea unor solutii care sa rezolve, in mod decent echitabil pentru toate tarile, aceasta problema.

Acceptarea de catre tarile bogate a unui numar din ce mai mare de migranti proveniti din tarile sarace este doar o masura ipocrita si nu numai ca nu va putea rezolva problema crizei fortei de munca in tarile cu economii puternice, dar va conduce si la aparitia si acutizarea tensiunilor si conflictelor sociale.

Sursa foto: pexels.com