Un regat pentru o masca sau capitalismul romanesc - cu masca, fara masca

Un regat pentru o masca sau capitalismul romanesc - cu masca, fara masca specula mastimasti coronaviruscoronavirus romaniastocuri mastiepidemie coronavirusepidemie covid 19

Desi ne bate 5G-ul la usa si ne da inteligenta artificiala afara din case si de la serviciu, desi Omenirea a facut un pas mare pe Luna si, maine-poimaine, va planta panselute pe Marte si va pune borduri pe Venus, nu reuseste sa faca si micul pas spre aflarea de leacuri pentru constelatia maladiilor grave.
Rasarit de vreo 90 de zile in galaxia nenorocirilor, Covid-19 baga-n sperieti biata Terra si Romania, in tara noastra fiind confirmat primul caz de imbolnavire.

Citeste si: Coronavirusul poate fi transmis si de o persoana care nu prezinta simptome de imbolnavire

Dupa unele estimari, pe langa vietile omenesti, gaura neagra a coronavirusului ar putea inghiti vreun trilion de dolari din mondializata economie a Planetei (tot mai putin) Albastre.
 
Cu toate ca, deocamdata, nu ajungem nici cu prajina, nici cu tratamentul la nasul Covidului, in siajul epidemiei de coronavirus, apare, ca o licarire de vaccin, varful intepator al umorului romanesc.
 
Una dintre cele mai bune glume nascocite este anuntul cuiva dispus sa schimbe apartament cu trei camere la Piata Unirii pentru o masca menita sa-l protejeze (chiar daca efemer) de infectarea cu pardalnicul coronavirus.
 
La peste jumatate de secol de cand, prin pana lui Shakespeare, Richard al III-lea racnea "Dau un regat pentru un cal", acum, oamenii-s dispusi (sau nu), mai in gluma, mai in serios, sa plateasca preturi "de specula" pentru un mic obiect... inutil, pana mai ieri, incoronat de coronavirus rege peste noapte.
 
Pe masura ce stocurile au scazut spre fundurile sacilor, producatorii au majorat preturile atat de mult incat sunt acuzati ca speculeaza momentul.
 
Cand o doamna responsabila cu aprovizionarea spitalelor cu instrumentar povesteste ca, in toamna, platea pentru o masca 50 de bani si, acum, pretul a ajuns la 2,5 lei, cica producatorii "vand la suprapret".
 
Ce inseamna suprapret? In desert, o sticla cu apa potabila poate valora mai mult decat tot aurul din lume, iar, in economia de piata, orice firma are libertatea de a-si stabili preturile la care isi vinde produsele. Daca le vinde... Daca nu, inseamna ca nu a pus un pret pe care piata este dispusa sa-l plateasca si, atunci, il va reduce. Daca produsele i se vand mai abitir ca painea calda, astfel incat nu face fata cererii, va creste pretul.
 
Cei mai mari producatori de telefoane mobile au voie - nu-i asa? - sa-si vanda "smartfoanele" cu 900-1.000 de dolari bucata sau mai mult. Nu are nimeni nicio problema. Oamenii se uita cu jind la aceste "bijuterii" ale tehnologiei.
 
Ce sunt ele in stare sa faca? Ne intineresc? Distrug celulele canceroase? Vindeca de… galci, ne vaccineaza? Fac coronavirusul chiselita?
 
La fel, intr-un pub, la o terasa, intr-un restaurant, cine se osteneste sa citeasca lista adaosurilor comerciale care pot ajunge la cel putin 300%? Nu este nicio problema ca o bere costa 10-15 lei. Cand vine vorba sa dai bani pe "distractie", nu-i bai, iar producatorul berii si patronul restaurantului au voie sa faca bani, sa faca profit.
 
Cand e vorba despre cel mai de pret "bun", SANATATEA, astialalti care produc dezinfectanti si masti... nu au voie... caci sunt niste... "speculanti".
 
Fiind firme, companii, societati comerciale - exact ca si cele pe care cliseistic le numim “gigantii tehnologiei” - si ele urmaresc profitul, nu sunt organizatii caritabile.
 
Nimeni si nimic - in afara, desigur, a propriei lipse de prevedere - nu ne-a impiedicat sa cumparam masti de protectie, de pilda, anul trecut, pe vremea asta, cand, nici pomeneala de coronavirus, dar... pomeneala de toate boalele transmisibile prin ploaie de picaturi.
 
Problema fabricantilor de masti este ca activeza intr-un domeniu… anost, care nu este... cool, presteaza o activitate care, cand lucrurile merg bine, este lipsita de luciul mirific al ecranelor tactile, acum si in varianta pliabila (Doamne, ce realizare!), de aura icoanei tehnologiei pe care o veneram dimineata, la pranz si seara, indepartandu-ne de realitatea care mereu vine peste noi, care mereu ne ia prin surprindere.
 
Sunt de vina producatorii de masti ca rodul muncii lor nu apare in reclame pompoase la televizor, cu vedete platite cu zeci de milioane de dolari (desigur, si acestea au dreptul sa se imbogateasca si sa fie platite la pretul pietei) in spoturi si ele de multe milioane ca sa ne bage pe gat creme, parfumuri, bijuterii si automobile?
 
Sunt de vina ca, in intreaga lume, oamenii-s mesmerizati, la televizor si nu numai, de bauturi pline de zahar, de ciocolata fara cacao, de cafeaua ridicata la rang de panaceu, de noul detergent, de noul sampon, de noul balsam, de noua vopsea de par, de noua colectie de haine, de noile nimicuri ale vechilor nimicuri?
 
In Romania, politicienii si noi, oamenii de rand, ne clamam din toti rarunchii atasamentul fata de capitalism, ne tusim unii altora in fata doctrina de dreapta, dar nici n-apuca bine sa-nmugureasca o scumpire, prin mecanismele economiei de piata (atribut de baza al capitalismului), nici nu-si schimba ceva pretul in sens ascendent, ca aparent solida convingere se naruie precum sperantele intr-o lume mai buna.

Citeste si: Klaus Iohannis: Inasprim verificarile la frontiera

Dintr-o data, ne revoltam, dintr-o data, vrem sa intervina statul, sa stabileasca el - asa cum se intampla in tarile comuniste - ce si cat costa, sa le dea peste maini antreprenorilor, oamenilor de afaceri care au... tupeul sa... speculeze un anumit moment, sa le puna - nu-i asa? - botnita si taxa pe lacomie...

Foto: pexels.com