Moartea la locul de munca

Moartea la locul de munca suprasolicitaredeces pe fond de stresmunca in exceskaroshi

Va mai amintiti de Raluca Stroescu, tanara care lucra la Ernst & Young si care a murit in 2007, la numai 31 de ani, din cauza epuizarii la locul de munca? A fost un caz dramatic, care a starnit reactii vehemente in randul opiniei publice. Dar trebuie sa stiti ca asemenea cazuri se intalnesc peste tot in lume, inclusiv in tari ca SUA, Franta, Marea Britanie, campioana absoluta fiind Japonia, cu peste 100 de astfel de decese PE AN (!).
“Karoshi” inseamna in japoneza “moarte de prea multa munca” si constituie un fenomen atat de raspandit in aceasta tara incat beneficiaza de propria sa rubrica in cadrul statisticilor privind cauzele de deces.

Desigur, din punct de vedere strict medical, e vorba de un atac de cord sau de un atac cerebral - lucruri de altfel de asteptat dupa o anumita varsta. Doar ca in cazurile de karoshi victimele sunt persoane in putere, cu varsta de 30-50 de ani sau chiar mai tinere. Cum se poate ca un tanar de 30 de ani, altminteri sanatos, sa faca infarct?

Primul caz de karoshi a fost inregistrat in 1969…

…cand un barbat de 29 de ani, angajat la departamentul expeditii al unuia dintre cele mai mari ziare din tara, a suferit un atac cerebral. Apoi, cazurile s-au inmultit treptat, iar la mijlocul anilor ’80, pe fondul expansiunii economice din acea perioada a Japoniei, numarul lor a explodat.

Multi angajati aflati in floarea varstei au murit atunci brusc, fara sa prezinte anterior simptome cum ca ar suferi de vreo boala, cauza acestor decese fiind, in mod evident, suprasolicitarea la locul de munca. O suprasolicitare care urma cam acelasi tipar: multe ore suplimentare (in jur de 100 pe luna), sarcini de serviciu rezolvate noaptea, acasa, lucru in weekend sau, in cazul directorilor, calatorii frecvente in strainatate, cu un program foarte dens si extrem de solicitant.

Drept urmare, autoritatile si-au indreptat atentia spre acest fenomen care parea o amenintare foarte serioasa si, incepand cu 1987, Ministerul Muncii a inceput sa publice statistici despre karoshi.

Problema cu karoshi, insa, este ca acest fenomen e destul de ambiguu. Karoshi se refera la un deces dintr-o cauza despre care se presupune ca ar fi legata de munca, dar nimeni nu are cum sa stie exact acest lucru. Oare persoana care a facut un infarct nu l-ar fi facut oricum?

E-adevarat, suprasolicitarea la locul de munca joaca un rol major, dar adesea e vorba si de factori indirecti, care nu tin de companie, cum ar fi naveta pe distante lungi, problemele familiale de acasa sau lipsa exercitiilor fizice.

Si trebuie sa tinem cont apoi si de faptul ca nu intotdeauna e vorba de suprasolicitare. Problemele de sanatate pot aparea si din cauza a tot felul de frustrari legate, de exemplu, de lipsa recunoasterii pentru munca depusa sau de perspectivele limitate ale angajatului de a-si construi o cariera de succes.

Cine este pana la urma vinovat?

In cazurile de karoshi nu se poate spune cu precizie cine e vinovat. Companiile, ca si-au incarcat angajatii cu sarcini peste puterile acestora? Mediul economic mult prea competitiv, pentru ca a fortat companiile sa caute sa obtina cat mai multe rezultate, cu resurse cat mai putine? Sau angajatii in sine, pe care, totusi, nu i-a tinut nimeni in lanturi la locurile lor de munca istovitoare?

In cazul Japoniei, raspunsul inclina oarecum spre ultima varianta. Aici angajatii insisi vor sa se speteasca muncind si sa stea cu orele peste programul normal, cauza fiind, in primul rand, o anume mostenire culturala, o obsesie pentru munca, adanc inradacinata in constiinta lor.

Exista chiar un fel de colaborare intre ei si firma la care lucreaza, in sensul ca nu isi inregistreaza orele suplimentare prestate pentru ca firma sa nu incalce astfel reglementarile in domeniul legislatiei muncii si sa fie amendata. Nici vorba, deci, de proteste pentru aceste ore suplimentare, ore pe care ei insisi le privesc drept o consecinta fireasca a faptului ca - atentie! - nu sunt suficient de competenti pentru a-si termina treaba in timpul programului normal de lucru.

In aceste conditii, nu trebuie sa ne mire ca atunci cand compania Mitsubishi UFK Trust & Banking a implementat in 2008 un program prin care le permitea lucratorilor sai sa plece acasa mai devreme, pentru a a avea grija de copii sau de batrani, doar 34 din cei 7.000 de angajati au semnat pentru a acest program.

Si, de asemenea, nu trebuie sa ne mire nici faptul ca pe piata nipona este foarte popular un joc video numit “Karoshi. Suicide Salaryman”, unde scopul la fiecare nivel, contrar logicii obisnuite, nu este sa supravietuiesti, ci... sa mori.