Dilema reconversie-reorientare profesionala in businessul contemporan

In viata noastra cotidiana avem de multe ori tendinta de a confunda reconversia profesionala si reorientarea profesionala . 

Acest lucru se intampla pentru ca cele doua procedee de dezvoltare personala se folosesc cu ocazia schimbarii meseriei . 

 

Realitatea este ca intre reconversie si reorientare sunt mari diferente . Care este atunci mai convenabila? Depinde ! Depinde de ce ? In primul rand de cultura si semantica celui supus schimbarii profesionale . 

 

La unele clarificari am ajuns parcurgand doua materiale : “Reconversion vs reorientation professionnelle” (Reconversia vs reorientarea profesionala), Management, Pepite SC, 22.06.2017 si “Reconversion professionnelle : la necessite du bilan de competence”  (Reconversia profesionala : necesitatea bilantului de competente) , Orientation professionnelle, Pepite SC.

 

Reconversia profesionala se intereseaza mai curand de individ

 

- in reconversia profesionala individul este in centrul demersului ;

- individul resimte consecintele schimbarii radicale a profesiei (toti parametrii vechii profesiuni dispar) si ale schimbarii statutului profesional (recunoasterea sociala).

- individul isi schimba total viata .

 

Reorientarea profesionala se intereseaza mai curand de proiect

 

- individul merge intr-o noua directie, fara a schimba toti parametrii vechii profesiuni;

- individul resimte niste ajustari pentru a se adapta la cerintele noilor obiective;

- individul are sentimentul ca evolueaza in propriul domeniu profesional

 

In concluzie, reconversia profesionala este un proces mult mai complex decat reorientarea profesionala – care presupune o scurta perioada de tranzitie- iar punerea sa in act cere mult timp. Reconversia profesionala presupune un proces laborios de formare profesionala pentru a dobandi noile competente cerute de noua meserie.

 

Un anagajator nu poate sa oblige un anagajat sa intre in procesul de reconversie profesionala. Este o atitudine voluntara a angajatului.

 

Daca angajatul accepta ideea ca trebuie sa intre in reconversie profesionala ( la initiativa lui sau/si la sugestia angajatorului) atunci este obligatoriu ca el sa faca un bilant de competente

 

Ce este bilantul de competente ?

 

Bilantul de competente este un protocol de evaluare a carui realizare este atribuita unui consultant specializat .

 

Bilantul de competente contine trei faze.

 

Faza preliminara

 

Permite decelarea asteptarilor individului supus procesului de reconversie.

 

Faza de investigatie

 

Se analizeaza motivatiile individului, se identifica competentele lui (manifeste si latente), capacitatea lui reala de a evolua pe plan profesional.

 

Faza de concluzii

 

Elaborarea unui proiect profesional care tine cont de constrangerile impuse de situatia existenta.

Bilantul de competente ii permite individului sa  dea raspuns la o serie  de probleme legate de viata lui. Este de precizat insa ca apar dificultati mari si dupa trecerea efectiva la noua profesie, determinata de factori interni sau externi .

 

Am vizionat recent un film documentar foarte interesant pe TV 5, canal de televiziune francofon. Marc, un arhitect de succes, a decis sa-si schimbe radical meseria. S-a facut educator la gradinita (el fiind tata de 4 copii). Dificultatile inatampinate au fost enorme. In primul rand a intrat intr-o meserie atribuita in exclusivitate femeilor. Colegele sale l-au acceptat cu greu. In al doilea rand a avut mari presiuni din partea familiei, in speacial a parintilor, care n-au privit cu ochi buni acest pasaj. Marc, o personalitate puternica, a rezistat si a adus un plus “masculin” meseriei de educator la gradinita.

 

De aceea este necesar sa ai in vedere cultura si semantica celor ce trec prin aceste procese , asa cum am mentionat la inceputul articolului.

 

Imi voi permite sa citez dintr-un alt articol al meu . Fac acest lucru pentru ca cele mentionate sunt rezultatul unei cercetari proprii iar personajele au fost foarte mediatizate, ani de zile.

 

  “O cultură comună a minerului universal Cultura de dependenţă este comună tuturor tipurilor de mineri. AceÅŸtia depind de oamenii din exterior, în ceea ce priveÅŸte stabilirea unor obiective ÅŸi motivaÅ£ii, altele decît cele legate de minerit. Pur ÅŸi simplu, se simt legaÅ£i de mîini ÅŸi de picioare atunci cînd trebuie să practice altceva decît mineritul. De aceea ei resping din principiu reconversia profesională, preferînd să muncească pe piaÅ£a neagră, nu au abilităţi în a demara o afacere proprie, nu sînt de acord ca soÅ£iile lor să facă altceva decît munci casnice, chiar dacă ei nu mai sînt mineri, nu sînt de acord, în cazul în care acceptă temporar o muncă, să aibă colegi femei. Copiii născuÅ£i în aceste culturi se identifică arareori cu părinÅ£ii lor de acelaÅŸi sex. RoÅŸienii sînt depozitari tipici ai acestui gen de cultură. ÎntrebaÅ£i asupra calităţilor pe care le au, ei indică invariabil hărnicia ÅŸi marea lor calificare în minerit. În ceea ce priveÅŸte defectele, ei recunosc că au slabe abilităţi în afaceri ÅŸi faptul - atenÅ£ie! - că sînt prea supuÅŸi. Am avut ocazia să văd că roÅŸienii rămîn mineri chiar atunci cînd, prin relocare, sînt obligaÅ£i să locuiască într-o cultură care nu mai este legată de minerit. În comuna Sard, foarte aproape de Alba Iulia, au fost relocate cinci familii de roÅŸieni. OcupaÅ£ia principală a locuitorilor comunei este legumicultura. Majoritatea obÅ£in venituri frumoase vînzînd la poartă legume. Nici o familie de roÅŸieni nu a adoptat acest habitus. Ei au rămas mineri ÅŸi consideră că este o ruÅŸine să vinzi lucruri la poartă. De altfel, este înjositor pentru un miner roÅŸian să-i propui să devină fermier. Fiind purtătorii acestui gen de cultură, roÅŸienii sînt aliaÅ£i naturali ai companiei Gabriel Resources în ceea ce priveÅŸte implementarea proiectului minier. “ (Salvati rosienii, Ion Dan Trestieni-Aparut in Dilema veche, nr.147, 17 Noi 2006).

 

Este evident ca rosienii puteau fi cel mult subiectii unei reorientari profesionale . 

 

Membrii Academiei Romane le-au prevazut – fara sa inteleaga catusi de putin cultura si semantica lor stabilita in 2000 de ani de practicare a mineritului- alt traseu : antreprenori in turism, legumicultori, crescatori de ciuperci si de capsuni. 

 

Este un studiu de caz care ar putea da de gandit celor care hotarasc soarta altora fara sa aiba nimic de-aface cu ea .