Calea Victoriei pietonala, o schimbare de locuire in Bucuresti

Calea Victoriei pietonala, o schimbare de locuire in Bucuresti calea victoriei pietonalamagazinul victoriaperioada interbelica

Intre 15 si 17 aprilie, de Sfintele Sarbatori Pascale, Calea Victoriei a fost inchisa masinilor, pe o portiune. S-a vazut cat de schimbata in bine ar fi viata bucurestenilor daca ar deveni o artera pietonala.
Din 1978 locuiesc pe Calea Victoriei, in casa sotiei. Pe o strada cu un flux de energie esential al Capitalei. oferit in special de o artera de circulatie pentru masini, importanta: pe aici treceau si mai trec masinile cu oficialitati ale zilei. Dar, tot pe aici se ajungea la Cofetaria Nestor si la coaforul unde lucra celebrul Liviu , aici era cel mai bun mester cizmar care facea incaltaminte de comanda, pe aici se ajungea la Capsa, la CEC, La Muzeul National de Arta, La Fundatia Carol I, la Ateneu, La Muzeul National de Istorie, la Casa Centrala a Armatei, La Magazinul Victoria, la Compescaria (cel mai bun restaurant cu preparate de peste) la Restaurantul Cina si la Magazinul Copiilor. Am venit de pe un alt flux important de energie, din proximitatea acestuia - Strada Ion Campineanu.

Stiu, desigur, care sunt avantajele locuirii intr-un astfel de loc privilegiat. In plus, o parte din geamurile apartamentului  se deschid ca o loja spre una din cele mai largi scene ale celebrei strazi: intersectia Caii Victotiei cu strada Calea Grivitei. Stand in balconul lung am vazut multe lucruri petrecandu-se aici: manifestantii care se indreptau spre Piata Revolutiei, pentru a pune capat unei epoci ; marsul tacut al tinerilor care aveau in minte tragedia de la Colectiv; oameni fugind din calea minerilor; oameni cu vuvuzele mergand sa protesteze impotriva coruptiei in Piata Victoriei; suporteri dinamovisti; studenti postati in imensa cruce umana din Drumul Crucii; catolici si ortodocsi cu salcii in mana; motociclisti si biciclisti care-si cereau dreptul la o circulatie sigura, si multe altele. Nu am fost un simplu spectator al tuturor acestor inatmplari, dar nu despre mine este vorba acum, ci despre Calea Victoriei.

Calea Victoriei, pe care o iubesc si o locuiesc - in sensul vechi de etica a manierei de a trai-mi-a relevat, intre 15 si 17 aprilie a.c. o fateta mai noua , generatoare de intrebari, visuri si sperante. Primaria  Capitalei a organizat, in perioada Pastelui, happening-ul "La Pas pe Calea Victoriei". Pe portiunea Piata Victoriei - Bisrica Alba, Calea Victoriei a fost inchisa traficului auto. Singurele taieri ale acestui nou flux , pietonal, au fost: Strada George Enescu, Bulevardul Dacia, Strada General Gheorghe Manu si Strada Sevastopol.

Aceasta schimbare a vietii Caii Victoriei, timp de 3 zile, a scos in evidenta lucruri interesante.


                                            Credit foto: Dan Bozianu

Liniile mari ale programului

Pe traseul sus-mentionat, s-au organizat activitati sambata si duminica, intre orele 10 si 20, si luni, intre 10 si 18.
In mare, aceste activitati au constat din:

- montarea a 30 de panouri cu informatii despre istoria Caii Victoriei, in special in perioada interbelica;
-teatru pentru copii;
-specatcol de statui vivante;
-spectacole ale teatrului Masca;
-ateliere de creatie pentru copii: tobe si pictura;
-animatie stradala: papusi gigantice, baloane de sapun, jonglerii, picturi pe fata, portretisti si caricaturisti, mimi, muzicieni stradali, coruri.
-montarea unor tonete cu marfuri de artizanat si cu "street-food"

Modificarea fluxului de energie pe Calea Victoriei, timp de 3 zile

In mod normal Calea Victoriei este dominata de atmosfera  unui trafic sufocant de masini. Pietonul vede masini, respira gaze de la masini si se fereste de masini. Mai nou, exista si o pista civilizata pentru biciclisti. Dar ei, putin cate putin, au devenit tot niste dusmani ai pietonului. Trebuie sa fii atent, foarte atent, unde pui piciorul. Sincer, de cele mai multe ori, abia astept sa ies de pe Calea Victoriei, ca pieton. Cele doua fluxuri-de masini si de biciclisti - sunt o amenintare constanta. Locul este ingust, periculos, zgomotos, greu respirabil. Fug in Cismigiu, cu riscul de a mi se activa agorafobia.

Ei bine, prin acest hapenning, lucrurile s-au schimbat. Mai intai timid, dar mai apoi, in mod evident, familiile de bucuresteni si turistii straini au luat in stapanire strada. Duminica seara era un furnicar uman pe Calea Victoriei. Aceasta intrare mare de persoane a generat includerea pe un flux comercial eficient a  restaurantelor mici, care, in mod curent, nu au multi clienti. Nu prea ai chef sa stai  la o masa pe Calea Victoriei sa admiri si sa respiri masini. Nu-i nici o placere. Iata de ce in aceste 3 zile restaurantele au avut vad comercial bun: French Backery, Golden Tulip, Starbucks Coffee, Victorian Rose, Bistro Mediteranian, Za Lokal si Caffe Cita. In schimb tonetele cu suveniruri si rulotele cu “street-food” nu au mers prea bine.

                                                  Credit foto: Dan Bozianu

Cele 30 de panouri cu informatii despre Calea Victoriei

Dupa opinia mea aceste panouri au fost bine concepute de catre compania "Creart". Ele contin informatii - scrise si vizuale - provenite din domeniul culturii comune, a vietii de zi-cu-zi si nu informatii de cultura inalta. Se refera la viata curenta a bucuresteanului interbelic si te obliga sa-ti pui intrebari despre viata ta curenta de acum. Ba chiar iti permit sa compari fizionomiile si starile de spirit ale plimbaretilor.

Am aflat de pe panoul 6 (in sensul Biserica Alba-Piata Victoriei) ca in perioada Pastelui se faceau reduceri mari la alimente: “ De miratu ! Vinu vechiu de 4 anni negru si albu de Buda si Presburg /ocaoa numai frc.1. NB. Rogu pe onor.Public a nu perde aceasta rara ocasie spre a se convinge de eftinatate, se bine voiasca a cumpara o litra, spre a constata” . Apoi, un alt anunt indica ieftiniri la: “ icre negre, icre de stiuca limbi si ciuruite, icre de crap, uleiu inu de Brasiov, uleiu de nuca proaspet, halva de Adrianopoli cu mirosu de vanilie si trandafiru, rahat de Sira, melci de Transilvania, caracatita, minatarci, tahinu, marinata de gaturi de raci, homard la cutii, marinata de guvid, marinata de cega, marinata Hell, smochine de Smirna, cais, licurni afumati, batog de Rusia” Nu era rau, nu-i asa? Acum este exact invers. In preajma Pastelui produsele alimentare se scumpesc vertiginos. Chiar si taranii din piete le scumpesc. Sufletul sarbatorilor este stapanit de zeul Mercur - zeul comertului si al hotilor, in acelasi timp.

De pe panoul 10 aflu ca Bucurestiul era un oras cosmopolit: "Miss Universe" si "Miss Romania" viziteaza magazinul "Universel" din Calea Victoriei (fost Lafayette, actualul Victoria, n.n) . Au facut diverse cumparaturi si au fost placut surprinse gasind aici faimosii ciorapi "Trei Coroane”, din care s-au grabit sa cumpere (ciorapi matase pura "Trei Coroane" atat de apreciati in strainatate)".

Panoul 3 ne arata cat de ingenuu era bucuresteanul interbelic: La "Intamaplari din Capitala" sunt consemnate: dezlegarea vietii misterioase a unui turc care a venit cu haremul lui (4 femei) pe Calea Victoriei si le pazea toata ziua pentru ca nu gasise un eunuc, prinderea unui om care a sarit noaptea gardul la Palatul Sutu, prinderea unei bande care facea contrabanda cu spirt. Cu astfel de stiri "marile" noastre televiziuni ar da cu siguranta faliment. Am evoluat mult la infractiuni.

Panoul 6, cel cu ieftinirile, mai scoate in evidenta specificitatea bucatariei romanesti. Inca de atunci nu stateam prea bine cu gastronomia. "Sunt mai multe feluri de a frige pui. Eu voiu arata aici modul cel mai simplu cari tine de bucataria romana si cari e cel mai gustos. Se curata puiul bine, se spala, se sareaza, apoi se pune la frigare si se frige la flacare pripit, astfel puiul isi conserva mustul sau si e mai fraged la mancat. Se serva fierbinte."

Din panoul 24 aflu cat de util este telefonul: "Ritmul vietii moderne impune tot mai mult prezenta telefonului! In relatiile amicale cat si in intreprinderea Dv, telefonul este indispensabil! Abonati-va la telefon!" Doamne, cat de batran ma simt!

Pe panoul 27 apare o poza, acum hilara, dar, pe atunci, un sumum al inovatiilor tehnice. Aparatul pentru bigudiuri elecrice Wella. Fiecare bigudiu avea propriul fir electric. Imaginea generala este a unui soi de scaun electric in care condamnatul - o doamna intre doua varste- surade nepastoare.

Din panoul 30 aflu de unde a aparut numele de "frigidaire" ( care-l inlocuieste pe acela de racitor electric) - de la marca de prestigiu a firmei General Motor. Se vindea la un magazin pe Calea Victoriei.

Poate ca cea mai interesanta si mai subiectiva informatie pe care mi-au transmis-o panourile a fost aceea legata de fizionomia personajelor din poze. Oamenii Caii Victoriei vechi veneau ca sa fie vazuti. Sunt imbracati cu ce au mai bun (costume si rochii de ocazie) sunt hotarati, inlantuiti in grupuri compacte (familii sau prieteni), au un aer optimist. Oamenii Caii Victoriei de astazi, observati in cele 3 zile, au o fizionomie diferita:  au venit sa vada, sunt in famile, relativ putin interesati de oamenii  din jurul lor, dornici sa aiba o experienta noua si dornici sa-si amuze copiii.

De altfel, maniera de "consum ostentativ" (termen din sociologia amercana) s-a modificat. Inainte, daca voiai sa fii lut in sema, ca elita sau ca om dornic sa parvina, trebuia sa te plimbi pe Calea Victoriei . Elitele moderne (sau asa- zisele elite) nu mai aleg Calea Victoriei ca loc de prezentare a eului ci barurile sau restaurantele de fite din Bucuresti.


                                                 Credit foto: Dan Bozianu


Luni 17 aprilie - o zi de hapenning ratata

Pe 17 aprilie a plouat vartos, de dimineata pana seara. Nu a mai venit nimeni pe Calea Victoriei, desi era inca inchisa masinilor. Nu tu animatori, nu tu tonete, nu tu teatru Masca, nu tu cercuri de creatie, nu tu restaurante deschise...nimic. Si mai ales, nu tu bucurestean plimbaret.

Este clar ca suntem "meteo-sensibili" si ca daca vremea nu este favorabila proiectul nostru, oricat ar fi el de bun, moare.
Nu m-am putut impiedica sa nu fac comparatii cu altii.

La Copenhaga, la -15 grade celsius, se circula cu bicileta ca la +20 grade celsius. Vremea nu poate schimba un habitus. Proiectul uman ramane un proiect. Tot la -15 grade iubitorii de caiac din Copenhaga ies pe raul inghetat si sparg gheata cu padela. Avanseaza 10 metri pe ora dar asta nu conteaza.

In Franta, anul trecut, viticultorii din zona Chablis (unul din cele mai bune vinuri albe din Franta) au trecut pe langa un mare pericol: inghetul. Atunci, n-au zis "asa a vrut Dumnezeu" ci au aprins mici focuri la baza fiecarei tulpini de vie. Sute de mii de tulpini incalzite cu dragoste si grija. S-au facut niste fotografii de pe dealuri si aveai sentimentul ca s-a mutat Calea Lactee pe pamant. Fabulos!
Aici este vorba de sute de ani de istorie care nu ne-au permis sa ne montam adevaratele relee de succes in viata.  

Dar! Actiunea Primariei Capitalei este un bun inceput. Si, desi nu-mi sta in fire, trebuie sa o laud pe doamna Firea. A fost un  moment de umanizare a unei strazi importante si de apropiere intre bucuresteni. A fost un moment de privire catre celalalt si de iesire din depresia noastra cotidiana. Sper sa se repete aceste trairi esentiale.

Intre timp s-a dat drumul la masini. Voi incerca sa-mi inchipui ca aud vuietul marii !