Opinie: Priviti-i pe EI! Altii nu avem, dar nici nu meritam

Opinie: Priviti-i pe EI! Altii nu avem, dar nici nu meritam politicalegeri electoralepoliticienipalatul parlamentuluiromaniaromani

Nu este nici o noutate ca a inceput campania electorala, dar se face mai "cu perdea", ca sa nu se afle, desi toata lumea stie. S-au strans si roiesc asemeni mustelor, la un B.E.C. stins. De la inceputul anului, a inceput o avalansa de comunicate, de o ipocrizie amestecata cu o nesimtire fara limite. Diferite specimente care au ajuns, prin cine stie ce tertipuri, eurodeputati se lauda ca AU PUS O INTREBARE in plenul Parlamentului European. Asa isi justifica ei activitatea intr-una dintre cele mai importante institutii din Uniunea Europeana.
Suntem condusi de o clasa politica fara coloana vertebrala, dar ce-i drept ne-o meritam pentru ca si noi suntem la fel de nevertebrate ca si ei. Puterea de decizie este in mainile noastre si alegem sa o vindem pe 100 de lei sau cateva “kile” de alimente. De ce facem acest lucru? Pentru ca traim din obligatie. In Romania “joix de vivre” exista doar pentru o anumita patura sociala, restul viermuiesc intr-o stare existentiala asemeni unui desert si asteapta insetati ca pe o mana cereasca acea picatura de atentie venita de la “zeii politici”.
 
Si in timp ce romanii votanti isi traiesc vietile doar pentru ca le este frica sa moara mai devreme, din simplu motiv ca nu au bani de inmormantare, alesii apar la emisiunile unor televiziuni pe care le controleaza doar pentru a face interviuri cu raspunsuri deja pregatite.
 
Realitatea cruda este ca suntem condusi si reprezentati de oameni pe care-i vedem doar la televizor. In afara de alegerile pentru o primarie, 95% dintre votantii Romanei nu si-au vazut in carne si oase reprezentatii din Parlament sau presedintele. Pot sa pun pariu ca, un coplesitor 99% dintre cei care voteaza nici macar nu au strans mana unui politician, multi dintre ei chiar nestiind cine ii reprezinta pe fotoliile moi din Camera Deputatilor sau din Senat.
 
Dar multi se multumesc cu acest lucru. In Romania votantii sunt batranii care inca l-ar mai vota presedinte pe Iliescu, daca s-ar mai putea si pe Petre Roman ca “este tare frumusel maica”. Iar cei care ar trebui sa faca, de fapt, diferenta sunt noile generatii, tinerii care inca mai pot schimba ceva, dar acestia aleg sa ignore alegerile. Si cum spunea si Edmund Burke: “singurul lucru necesar pentru ca raul sa trimfe este ca oamenii buni sa nu faca nimic!”. In postura asta ne aflam. Ignoranta este o binecuvantare, iar noi o savuram pana o sa ne inecam cu ea.
 
Competentele politice nu mai conteaza in Romania post-decembrista si nu cred ca au contat vreodata. Poporul nu a stiut niciodata ca este propriul conducator si ca acela pe care el l-a pus acolo are rolul de a reprezenta, nu de a conduce.
 
In Romania, cine mai crede ca pe scena politica inca mai exista partide si sunt bine determitate prin ideologiile pe care “le practica” atunci nu are ce cauta in viata asta. Exista un singur partid si acela se numeste Partidul Banilor. Totul se face pentru influenta si pentru avutia proprie, a celor de la Conducere, care au pretentia sa fie numiti “demnitari”. De mai bine de 20 de ani acest cuvant pare o gluma proasta, folosit in contextul alesilor, semeni denumirii Palatului Parlamentului, care a fost schimbat din “Casa Poporului” – o alta denumire ca este jignitoare pentru clasa politica.
 
Traim intr-un sistem in care sunt aparati oamenii bogati. Asemeni unui regn animal unde sunt aparati doar leii. Acestia sunt aparati de tigri, tigrii de gheparzi, gheparzii de hiene, si tot asa pana se ajunge la oi, care nu au nici un drept, decat acela de a fi mancate in timp ce traiesc cu iluzia ca au mai multe optiuni.
 
Daca va uitati atent la clasa politica o sa vedeti ca aceasta pare rupta din desene animate. Cei mai vizuali politicieni sunt cunoscuti, unul pentru ca doarme, altul pentru ca bea si are privirea lui Popeye Marinarul, altul ca este inca ne copt si arogant iar atunci cand vrea sa maraie de fapt miauna, altul ca seamana cu o Bunicuta din Scufita Rosie, altul ca este Prostanac, altul ca este Mic asemeni unui dop. Si lista poate continua cu dulciuri precum Bombonel, pastilutele unuia care vroia sa conduca o Romanie Dodoloata, cu pastorasul care a strigat de prea multe ori “Lupul” sau “hotii”, in cazul lui, pana a ajuns el la puscarie. In plus, avem agenti secreti si il avem si pe Capitanul Planeta cu pleata.
 
Daca ei sunt cei care ne reprezinta, daca ei sunt “oglinda societatii”, atunci ori spargem oglinda, ori o schimbam!