Analizele Manager.ro: Uniunea Europeana. Un scurt bilant dupa cinci ani de la inceputul crizei

Analizele Manager.ro: Uniunea Europeana. Un scurt bilant dupa cinci ani de la inceputul crizei uniunea europeanacriza euroextinderea uniunii europene

Angela Merkel avertiza inca din 2009: "Nu va asteptati la miracole, fiindca nicio decizie politica, oricat de curajoasa ar fi, nu va putea contrabalansa prabusirea economiei europene." Vocea ei era atunci una foarte izolata, dar astazi ne dam seama ca avea dreptate, comenteaza publicatia Prawna din Varsovia. La cinci ani de la inceputul crizei, situatia economica a Uniunii ramane deplorabila: nu mai putin de 17 dintre cele 27 de state membre sunt in recesiune.
In tarile cele mai grav afectate de criza, cum ar fi Spania sau Portugalia, va fi nevoie de cel putin o generatie pana cand nivelul de trai sa se redreseze la parametrii din 2007. Dar o perioada de timp atat de indelungata se poate dovedi nesustenabila pentru UE si astfel, pentru prima oara de la crearea sa, Uniunea Europeana, si nu doar moneda euro, risca sa se prabuseasca. In fiecare luna, acest scenariu se contureaza din ce in ce mai mult, dar nu se poate inca spune cu certitudine ce versiune va avea castig de cauza - 1) un “Euroland” fortificat in jurul Germaniei sau 2) dezintegrarea blocului tarilor eurosceptice, cu Marea Britanie in frunte?

Un lucru este insa sigur, aceasta evolutie a situatiei nu este cea dorita de Angela Merkel, care a militat de la bun inceput penru o Uniune Europeana mai integrata, care sa faca loc pe deplin Poloniei si celorlalte tari din Europa Centrala. Motivul? Aceste tari reprezinta pentru Germania nu numai o baza industriala (unde intreprinderile germane si-au mutat de ani buni o mare parte din productie), ci si aliati de valoare in Consiliul UE, atunci cand pledeaza, ca si Berlinul, in favoarea reformelor.

Dar proiectul pentru o astfel de Uniune a esuat deja.  Si in special piatra de temelie a integrarii, anume piata unica, este cea care se afla in momentul de fata intr-o situatie deosebit de periculoasa. Si asta deoarece in tarile in care starea economiei inspira incredere investitorilor, cum ar fi Germania si Olanda, costul imprumuturilor contractate de antreprenori este cu mult mai mic decat in tarile periferice - lucru care saboteaza insasi ideea de concurenta egala, pentru care Bruxelles-ul depune eforturi de cinci decenii.

Sfarsitul modelului social european

O alta constatare sumbra este esecul demersului de egalizare a nivelurilor de trai in UE. Datorita fondurilor structurale, dar si prin accesul liber al tuturor entitatilor economice la piata UE, se reusise cumva sa se reduca dezechilibrele intre nivelurile de trai ale tarile europene. Grecia, de exemplu, avea in 2009 un venit pe cap de locuitor care se ridica la 94% din media UE si care nu era departe de cel al Germaniei (115%). Dar astazi diferentele dintre aceste doua tari au crescut radical: nivelul de trai in Grecia a scazut la 75%, in timp ce cel al Germaniei a sarit la 125%.

Potrivit estimarilor economistilor, aceste dezechilibre vor creste si mai mult in urmatorii ani, ceea ce inseamna ca interesele statelor membre vor fi din ce in ce mai divergente. In timp ce romanii, bulgarii, grecii sau portughezii vor cauta, mai ales, sa asigure supravietuirea populatiilor lor, insistand asupra acestei teme pe langa Bruxelles, Germania si Suedia vor prefera sa se concentreze asupra ecologiei si surselor alternative de energie. Va fi, in mod clar, un dialog al surzilor.

Criza a distrus practic modelul social european, pe care il invidia intreaga lume. Reducerile bugetare succesive, nu numai in Spania si Grecia, dar si in Franta si in Marea Britanie, au provocat o erodare drastica a protectiei sociale (in materie de drept al muncii, pensii sau somaj), creand astfel o generatie de tineri lipsiti de perspective de munca stabila si de conditiile materiale pentru a fonda o familie.

Esecul politicii externe comune

Pana si ziarul pro-european Der Spiegel admite ca centrul decizional al UE s-a mutat de la Bruxelles la Berlin. Si acest lucru s-a intamplat nu dupa presiuni din partea nemtilor, ci prin eliminare. Dintre cele sase principale tari ale UE, doua, anume Italia si Spania, au fost excluse din joc din cauza uriaselor lor probleme economice si o a treia (Marea Britanie) s-a exclus singura. Iar Polonia, din cauza potentialului sau economic inca prea slab si din cauza ca nu apartine zonei euro, nu poate pretinde sa joace un rol-cheie.

Asa ca, pentru o vreme, Europa a parut ca este dominata de tandemul franco-german, faimosul “Merkozy”. Doar ca de la alegerea noului presedinte francez, Francois Hollande, a devenit evident ca Parisul, prada unor mari probleme economice, nu este nici el in masura sa joace jocul european pe picior de egalitate cu Germania. Berlinul ramane deci singur pe teren.

Apoi, Europa, concentrata pe propriile sale probleme, nu mai poate nici sa aiba grija de restul lumii si astfel prabusirea politicii externe comune este o alta profetie sumbra care se implineste sub ochii nostri. Deriva autoritara a Ucrainei, drama Siriei, abandonarea luptei pentru drepturile omului in China - acestea sunt doar cateva exemple ale neputintei UE.

Dar poate ca cel mai clar semn de neputinta este faptul ca viitoarele extinderi ale UE au fost lasate balta. Aderarea la UE nu mai pare acum plauzibila decat pentru tarile balcanice situate deja, din punct de vedere geografic, in interiorul Uniunii, dar orice oferta mai ambitioasa, in special in ceea ce priveste tarile din fosta Uniune Sovietica si Turcia, nu mai este la ordinea zilei.

Concluzia e clara. La cinci ani de la izbucnirea crizei, Europa supravietuieste, cel putin pentru moment, dar pierderile sunt uriase. Uniunea Europeana a regresat pe calea integrarii si se confrunta din nou cu probleme care pareau rezolvate de 30 sau 40 de ani, astfel ca astazi chiar si optimistii spun: macar de n-ar fi mai rau.