Tu stii ce va mai face serviciul tau?

Tu stii ce va mai face serviciul tau? serviciuconcediericrizalehmnan brothersenron

Recent, un intreg departament care lucra pentru un trust romanesc a fost pus pe liber si nu oricum, ci brusc, intr-un fel de moarte subita, indusa probabil de noi sefi avizi de reduceri de costuri si de eutanasieri de locuri de munca.
Masura i-a socat si pe angajatii respectivi si pe cei care lucreaza in acelasi domeniu, prin alte companii. Desigur, pierderea locului de munca, mai ales in Romania, este o nenorocire, mai ales daca ai familie, obligatii, facturi de platit si credite de returnat.
 
In narcisismul care intra tot mai adanc in multi semeni, aproape oricare se crede nu numai cel mai destept si cel mai frumos, dar si vesnic tanar si imposibil de atins de ce li se intampla rau altora.
 
De aceea, orice nenorocire este neasteptata si este resimtita-n plex ca un pumn dat de Mike Tyson. Cand insasi viata oricui, de la cel mai nebagat in seama om al strazii si pana la tepenii si aparent stapanii pe ei lideri ai Planetei, poate fi curmata intr-o secunda, cum sa nu fie un loc de munca supus efemeritatii musculitei de otet?
 
Au decazut si au cazut ele imperii si oranduiri, nu se poate intampla asta cu chioscul din colt sau chiar cu o companie mononationala sau multinationala?
 
Producatorii de masini de scris care nu si-au diversificat obiectul de activitate si cei de filme foto si de camere foto cu film credeau ca vor trai la nesfarsit.
 
La fel, daca, la inceputul lui 2001, i-ar fi spus cineva unui angajat bine platit de la Enron ca, la sfarsitul anului, compania nu va mai exista, s-ar fi amuzat copios, impreuna probabil cu un coleg de la Arthur Andersen.
 
Daca, la inceputul anului 2008, ii spuneai lui Dick Fuld, ca, in decembrie, va fi iesit de vreo trei luni din… business nu numai el, ci si banca pe care o conducea, trasaturile fetei sale de gorila - cum era supranumit - s-ar fi destins precum masurile de politica monetara luate, cu ani in urma, de Alan Greenspan.
 
Imaginile cu angajatii Lehman Brothers parasind cu americanestile cutii in brate cladirea stand tantos in picioare, singura pe care prabusirea unei banci de asemenea marime o lasa indiferenta au fost difuzate in intreaga lume.
 
Din pacate, unii nu le-au vazut, altii le-au vazut si s-au temut numai pe moment pentru locul lor de munca. Intre timp, mesajul a fost uitat precum insasi criza.  
 
Poate ca noii conducatori ai afacerii romanesti respective au gresit taind acele locuri de munca, poate ca isi vor taia inclusiv craca de sub picioare, dar tocmai asta este mesajul, ca nimeni nu este de neatins la locul sau de munca.  
 
Economia, ca si planeta, este vie si, prin urmare, ii merge mai bine sau mai rau. Nu va fi mereu numai soare, nu va turna mereu cu galeata. Important este ca oricine nu vrea sa aiba un soc sa fie preocupat si pregatit pentru ambele situatii. Asteptati-va la ce-i mai rau si bucurati-va (da)ca nu se intampla!