Intre investitii si paguba
datorieimprumuturiinvestitiipaguba
Faptul ca tari deja supraindatorate, precum Portugalia, Irlanda sau Grecia, au reusit sa se imprumute din nou de pe pietele de capital este considerat de o parte a presei internationale un... succes, un semnal ca zona euro ar fi lasat in urma ce a fost mai rau.
Este ca si cand ai imprumutat pe cineva cu o suma care reprezinta aproape dublul veniturilor sale, nu ti i-a restituit, ba mai mult, are probleme de sanatate, are dificultati si la serviciu si in viata personala, dar tu - nefiind Mos Nicolae, caz in care i-ai fi daruit cu draga inima banii - te bucuri ca-ti mai cere si ii mai si dai.
De exemplu, Grecia are o datorie publica de... 320 de miliarde de euro, reprezentand 175% din PIB. Cum pot fi noile imprumuturi o veste buna? Poate numai in ceea ce priveste increderea investitorilor, dar una bazata pe ce anume?
Din ce va plati Grecia uriasa datorie? Ce mai vinde? Ce mai produce? Investeste banii imprumutati in ceva ca, dupa aia, sa dea inapoi imprumuturile fluierand (in cele din urma si a altceva decat a paguba)?
Aceeasi incredere, acelasi optimism, aceeasi credinta ca lucrurile nu pot merge rau a facut ca autoritati locale, banci si fonduri de investitii sa se pricopseasca - nu-i asa? - cu niste instrumente asa-zis supersofisticate care, dupa prabusirea pietei imobiliare americane, au ajuns sa fie considerate active toxice.
Si in Romania, inca de acum vreo trei ani, ritmul indatorarii era considerat alarmant. In prezent, Ministerul Finantelor Publice se lauda ca reuseste sa se imprumute de pe pietele externe la randamente din ce in ce mai mici.
Foarte bine! Dar ce a facut si ce mai face statul cu banii pe care-i ia cu imprumut? A facut drumuri sau cai ferate pentru ca mii de bucuresteni sa ajunga, intr-un timp adecvat ritmului de viata al anului 2014, in Apuseni, unde sa-si lase banii la schi sau la pensiuni, contribuind la dezvoltarea zonei respective?
A facut drumuri sau cai ferate pentru ca mii de banateni sau de maramureseni sa ajunga, intr-un timp adecvat ritmului de viata al anului 2014, pe litoralul romanesc al Marii Negre?
A construit autostrazi pentru ca Dacia sa-si care masinile dincolo de granite cat ai zice "Duster"?
Au fost investiti banii in lucrari de imbunatatiri funciare? Au fost construite sisteme de irigatii sau diguri pentru ca ambele masuri sa-i ajute pe tarani sa creasca graul, porumbul si PIB deopotriva, in loc sa numere crapaturile din glie sau animalele inecate?
Daca un individ isi foloseste cardul de credit pentru a-si cumpara un computer cu 20% mai ieftin si, ulterior, il foloseste pentru a scrie mai repede si mai bine programe, pentru a dezvolta aplicatii sau jocuri pe care, ulterior, le vinde, a facut o investitie super-profitabila: a cumparat mult mai ieftin un mijloc de productie pe care, daca returneaza toti banii in perioada de gratie, il si amortizeaza fara a plati vreo dobanda.
Daca o firma de transporturi ia un credit pentru a mai cumpara zece autotrenuri pe care le exploateaza de a doua zi, se cheama ca a facut o investitie. Daca totul merge bine, noile mijloace se platesc singure, generand venituri care acopera si chiar depasesc rata catre banca.
Dar, cum se cheama cand cineva isi foloseste cardul de credit pentru a-si cumpara paine, apa minerala, fructe, legume, lapte si carne si mai si plateste, pe langa pretul acestora, si dobanda?