Folia, Shakespeare & Co, un spectacol de Gigi Caciuleanu. Lauda nebuniei pure

Folia, Shakespeare & Co, un spectacol de Gigi Caciuleanu. Lauda nebuniei pure foliashakespearegigi caciuleanumetropolisarcubteatru

Ne-am intalnit ca prin vis. Ne-am intalnit prin dans. Nu ne-am spus niciodata nimic. Oarba, iubirea se putea lipsi si de cuvinte.


La Arcub in sala, in seara in care s-a jucat Folia, Shakespeare & Co au fost si doi copii mici. Sa fi avut vreo cinci sau sase ani. Vrajiti de dansul aproape neintrerupt al celor de pe scena, au ras din toata inima ori de cate ori actorii lansau replicile reinterpretate din Shakespeare.

Am inteles, pe rand, ca viata si iubirea sunt deopotriva dans, nebunie si haos. Ca acolo unde domneste armonia, poate domni si hazardul. Ca pana si replici pe care le credeai incrustate in timp pot fi astazi readuse la viata in mijlocul unei sali din care pleci cu intrebari la care nu te mai gandisesi pana acum.

Ne-am croit singuri o critica a societatii, prin imaginarul care se derula in fata noastra. Pe jumatate serios, pe jumatate burlesc, butaforia compusa de data aceasta din fiinte vii nu ne-a lasat sa cadem cu totul in cazanul clocotind a melancolie.

Societatea in care traim si care intrerupea la rastimpuri piesa prin claxoanele de afara nu a reusit sa patrunda mai mult de atat in piesa. Noi, de acolo, din interior, din burta unei sali in care ne puteam imagina orice, am ales sa credem ca lumea exterioara nu mai e compusa decat din dans, dintr-o miscare pe care noi o alegem si din replici la care, ne-am dat seama, nu merita sa ne sinchisim sa mai gasim raspuns.

Si daca totusi nu mai vorbim, cum comunicam? Cand iubirea e nebunie si protagonistii ii sunt mai orbi ca nicicand ("But love is blind, and lovers cannot see. The pretty follies that themselves commit"), dansul devine miscarea suficienta si naturala a omului. Ca atunci cand te afli in mijlocul unui carusel si te lasi purtat de ceea ce nu te mai face sa ametesti din simplul motiv ca ti se pare ca esti in siguranta. In mijlocul uraganului se afla si apele cele mai linistite.

"Master, I
marvel how the fishes live in the sea.
Why, as men do a-land; the great ones eat up the
little ones".

Trecutul asumat e cel pe care alegem sa nu-l uitam. Nu-l uram, nu-l dispretuim. Il acceptam ca pe un fapt eminamente real, pe care nicio alta reinventare a trecutului nu-l poate anula. Sa nu uiti inseamna nu doar sa vrei sa intelegi, dar sa-ti doresti si sa nu mai faci aceeasi greseala. Critica la adresa societatii moderne? Orice critica la vremea ei si-a demonstrat valabilitatea si peste timp. Cea de mai sus nu face cu nimic diferenta.

Actul final e confuzia generala pe care o traim astazi.  Ca in regatul lui Albion, confuzia conduce societatea in care pestii mari ii mananca pe cei mici. E mostenirea pentru care nimeni n-a avut nevoie de testament, e ceea ce s-a regasit in temele celor mai mari opere.

"When priests are more in word than matter;
When brewers mar their malt with water;
When nobles are their tailors' tutors,
No heretics burned but wenches' suitors,
Then shall the realm of Albion
Come to great confusion."

La polul opus, iubirea ia chipul nebuniei si devine scut in fata lumii din care, nu cu prea mare greutate, ajungem sa nu mai intelegem nimic. De cate ori n-au servit artele drept refugiu?

"La acest Shakespeare, al Foliei, ma gandesc de foarte multa vreme, de cand dansam bufonul in Lacul Lebedelor la Opera din Bucuresti. L-am recitit pe Shakespeare si mi-am dat seama ca exista o constanta: spune in niste fraze scurte adevaruri mari. In oricare fraza, ne reprezinta pe noi, cei care suntem pe scena, in subrezenia noastra corporala, in nebunia mintii, in fata unui public care nu ne judeca, dar care ne observa. Suntem observati si, atunci, reactionam intr-alt fel decat in sala de repetitii. Este extraordinar ce se intampla in spectacol, sub priviri care te transforma. Aici se petrece alchimia spectacolului", declara coregraful Gigi Caciuleanu in luna aprilie, in cadrul unei conferinte de presa de la Teatrul Metropolis.

De multe ori, ceea ce nu ne spunem se transforma in realitatea care ne va surprinde mai tarziu. In subrezenia corpului si nebunia mintii, ne lasam purtati de goana timpului din care nu ne invatam intotdeauna lectiile.

Ce ramane e arta, in diferitele ei forme. Si, ori de cate ori nu mai stim sa comunicam, ori de cate ori alegem sa dam la o parte cuvintele si sa pastram esentialul, dansam. Dansam ca sa nu fim pierduti, cum a spus Pina Bausch. Dansam ca sa intelegem sau dansam ca sa uitam.

Dansam cand iubim si dansam in bucuria momentului, in mijlocul unui spectacol de teatru coregrafic, acolo unde ne-am regasit mai mult decat ne-am fi asteptat vreodata.

Orice spectacol apare cand renuntam, voit sau nu, sa transmitem ce simtim sau ce credem prin modul obisnuit, banal, cotidian.

La final, aplaudam. Aplaudam inainte de a ne rupe de magia spectacolului, inainte de a iesi din burta monstrului bland, inainte de a traversa drumul catre realitate, insotiti de sunetele familiare ale unor claxoane.

Am revenit si vrem sa ne intoarcem.




Distributie Originala

Un spectacol TEATRU COREGRAFIC de Gigi CACIULEANU, realizat de Teatrul Metropolis în parteneriat cu Fundația ART PRODUCTION

 
DansActori:      
      
Ramona BaRBULESCU / Ioana MACARIE        
Rasmina CALBAJOS        
Relu DOBRIN / Alexandru-Mircea CALIN        
Lari Cosmin GIORGESCU        
Stefan LUPU        
Ioana MARCHIDAN        
Cristian OSOLOS        
Adrian NOUR        
Arcadie RUSU        
Diana SPIRIDON        
Lucile JULAUD        
      
Asistent corepetitor:       Lelia MARCU - VLADU
Scenografia:        Corina GRAMOSTEANU
Muzica:        Paul ILEA (Variatii pe tema FOLIA)
Light Designer:      Alin POPA
      
Texte:       William SHAKESPEARE

©foto: TVR1

Mihaela Pascu - manager de proiecte online, redactor Manager.ro si MarketingPortal.ro

Editor colaborator pentru mai multe publicatii online

Contact: mihaelap@fokusad.ro