Cum sa las totul si sa ma uit la televizor?
accident avion20 ianuariecatastrofenenorociriromaniaautoritati
Nu exista zi de la Dumnezeu care sa nu fie stricata de o nenorocire, de o calamitate, de un accident, de o catastrofa. Pe care sa o pui in capul unei sinistre liste?
6 august 1945? 9 august 1945? 4 martie 1977? 18 noiembrie 1978? 17-23 decembrie 1989? 31 martie 1995? 11 septembrie 2001? 24 mai 2004? 26 decembrie 2004? 10 aprilie 2010? 11 martie 2011?
Ca a fost bomba atomica, seism romanesc sau japonez; cutremur si tsunami in Oceanul Indian; crimele care au inrosit Revolutia romana; cea mai mare catastrofa din istoria aviatiei civile romanesti sau cea mai mare catastrofa aviatica din istoria Poloniei, in care a murit intreaga conducere a unei tari (!); explozie de azotat de amoniu sfartecatoare de pompieri si ziaristi la Mihailesti, sinucidere in masa din cauza unui dement; atac terorist in inima si la inima SUA toate au lasat in urma multe familii si prieteni pentru care nu exista cuvinte pe masura durerii lor si toate au generat valuri de emotie si de indignare.
Mai ales ca raul provocat de mintea si de mana omului unor semeni putea fi evitat. Invatand sau nu din toate acestea, tinand minte sau uitand, oamenii si viata au mers inainte.
Cea de-a douazecea zi din anul 2014 va ramane si ea cu negru taciune in calendarul nenorocirilor romanesti.
Pentru cine are zilnic ragazul, macar unul de cinci minunte, de a reflecta la locul in care traieste, pentru cine s-a lovit de incompetenta si de indiferenta unor autoritati, nenorocirile mari sau mici nu vin ca o surpriza.
Surpriza sunt niste sateni ardeleni care, dupa propriile spuse, ies ei sa caute o vaca si n-o sa iasa sa caute sapte oameni... reusind sa salveze pe cinci dintre ei.
Surpriza este aceasta parte a Romaniei care munceste din greu si care o duce la fel de greu, surpriza placuta sunt cei care iata ca nu numai ca stiu sa supravietuisca din putin ci sa-l mai si imparta cu altii.
Astia-s oamenii cu adevarat extraordinari, nu... excelentele lor politicieni si ambasadori lafaindu-se-n puf, blanuri si piei, sorbindu-si suav licorile aduse din Cognac sau din Champagne, decorati cu stele si onoruri.
Dupa ce s-o mai risipi tsunamiul de emotie cauzat de curmarea vietii unui reputat pilot si a unui lujer de fata, plecata, ea insasi, sa incerce sa salveze vieti, cauzele exacte ale accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014, cat au facut si cat nu au facut diversele institutii statale ramane sa le stabileasca ancheta, nu televiziunile, care se erijeaza-n noi tribunale ale poporului...
Nu televiziunea a carui moderator imi spune sa las totul deoparte si sa urmaresc emisiunea in care sunt difuzate spusele emotionante, cum este firesc, ale rudelor indoliate, dar, dupa care intra, ca nuca-n perete, personaje din reclame, fericiti cu o bere sau cu un iaurt in mana.
Chiar nu pot sa las totul si sa ma uit la televizor. Poate sunt medic si plec sa-mi fac garda, poate sunt controlor de trafic si voi dirija toata noaptea aeronave ca sa nu mai aiba loc catastrofe; poate sunt chiar pilot cu experienta care aterizeaza de zeci de ani cu sute de suflete la bord.
Poate ca, de ce nu, sunt cameraman sau inginer de sunet la emisiunile matinale.
Poate ca sunt judecator si am de citit mii de pagini de dosar in noaptea asta, dupa care voi decide incotro sa indrept viata unor semeni...
Sau poate ca sunt brutar care-n creierul noptii m-apuc sa framant aluatul si sa pun painea-n cuptor.
Poate ca sunt sofer de autobuz sau vatman sau conductor de tren de metrou care, inainte de cantatul cocosului, ii transport catre locurile lor de munca pe milioanele de anonimi care, desi sunt acuzati ca nu sunt indeajuns de productivi, isi fac treaba in tara asta si ii platesc statului taxe si impozite. Cum sa las totul si sa ma uit la televizor?
Fiecare dintre noi conteaza, fiecare dintre noi alcatuieste o Romanie din pacate paralela cu cei care au pretentia ca ne apara vietile, ca ne ocrotesc familiile si nivelul de trai.
Si poate ca intr-o zi - cu siguranta una buna - cineva dintre oamenii astia care nu se-nchina la televiziunea de stiri, dintre antreprenori, dintre cei care au riscat si au inceput o afacere pe care au crescut-o cum altii cresc plante sau animale de casa va ajunge acolo de unde se iau decizii statale si va respecta munca si educatia si va gasi bani pentru sanatate, inclusiv pentru avioane si elicoptere care sa nu ingroape vieti si sperante...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML