Batalia cardurilor: contactless sau full-contact
carduri contactlessriscuridate
Noua gaselnita a organizatiilor emitente de carduri de debit si de credit este tehnologia contactless, adica fara contact intre carduri si dispozitivul prin intermediul caruia se face o plata.
Cardurile RFID (Radio Frequency Identification) sunt apropiate de un dispozitiv care capteaza undele radio si gata plata fara introducerea PIN, pentru sumele asa-zis mici, adica de 100 de lei, pe la noi, si vreo 20 de euro, 20 de lire sterline, pe la altii mai pricopsiti.
In Romania, tara cu unul dintre cele mai mici niveluri de trai din Uniunea Europeana, 100 de lei reprezinta, totusi, 11% din salariul minim pe economie. Deci, "plata de mica valoare" are un cu totul alt inteles... si, pana la urma, nici banconta de 20 de euro si mai ales cea de 20 de lire sterline nu este chiar de colea pentru productivii cetateni care muncesc in statele mai instarite.
Bancile si companiile cu a caror sigla si in ale caror termeni sunt emise cardurile isi freaca mainile pentru ca au sesizat ca utilizatorii de carduri contactless tind sa cheltuiasca mai mult.
Pentru public, insa, marele argument de vanzare este tocmai ca "nu mai pierzi vremea tastand PIN", de parca "operatiunea" ar lua mai mult de o secunda-o secunda si jumatate. Cat dureaza o plata contactless, in conditii ideale de functionare a echipamentelor? Probabil ca o... clipita.
Deci, in lumea in care se pierd ore intregi in trafic si in tara pe care, desi nu este China, o strabati, in anul 2014, de la est la vest, intr-o zi; in tara in care firmelor le trebuie sute de ore pentru a-si plati darile, castigarea catorva fractiuni de secunda cand platesti niste cumparaturi pentru care stai la coada zeci de minute intrucat vanzatoarele se misca in reluare, ar trebui sa vina ca o... imensa usurare, ca un ajutor nepretuit.
Desi aparent nu mai pierzi timp, se pare ca poti pierde bani. Relatarile despre platile accidentale si despre fraude sunt tot mai dese. Un post de televiziune din Franta a difuzat "experimentul" unui specialist IT.
Ca aproape tot omul, acesta s-a urcat in metroul parizian, cu o geanta pe umar. Fara sa trezeasca nicio suspiciune, a strabatut la pas tot trenul, dupa care a coborat, s-a asezat linistit intr-un colt de statie, a desfacut geanta si a scos o tableta conectata la un dispozitiv de citire a chip-urilor RFID.
Omul nu a furat nimic, s-a multumit, in scop demonstrativ, sa arate ca a detectat cateva carduri si a cules date despre utilizatorii acestora fara ca acestia sa aiba habar...
Asadar, tehnolgia fara contact este fara contact si pentru infractorii carora le deschide calea catre furtul ideal, pentru ca nu mai trebuie sa-ti bage mana in buzunar, nu mai trebuie sa-ti fure cardul ci numai informatiile de pe el.
Cica bariera in calea hotilor este la indemana oricui: iti pastrezi cardurile RFID intr-o teaca de staniu sau din ce-o fi ea facuta care impiedica depistarea semnalelor radio. Asadar, pentru acele fractiuni de secunda castigate, iata ca apare o constrangere.
Cu sau fara staniol, clientilor li se mai spune sa stea linistiti ca bancile le returneaza sumele de care sunt usurati, daca vina nu le apartine. Dar de ce sa te mai deranjezi sa faci plangeri si reclamatii, care nu este obligatoriu sa fie solutionate in favoarea ta, cand, pana mai ieri, introducerea PIN era considerata sfanta?
Poate ca, totusi, 100 de lei, 20 de euro, 20 de lire nu inseamna mult, dar, indiferent de suma tot furt este. In afara de asta, daca ai ghinionul sa te... citeasca mai multi hoti pe zi, dintr-o data, suma aia mica se multiplica, in minus la tine, in plus la infractori. Deci, de ce sa risti sa ai un card contactless care, cel putin deocamdata, este optional?
Raportul intre risc si castig este unul pe care bancile sunt foarte atente sa-l tina in echilibru cand acorda credite. La fel de atenti ar trebui sa fie si clientii legat de niste tehnologii care, numai pentru ca sunt noi, nu inseamna ca sunt si bune.
Este ca si cand ti s-ar spune ce mare avantaj este sa te duci cu avionul de la Bucuresti la Giurgiu.
Civilizatia si libertatea inseamna sa ai de unde alege, sa ai alternative, sa nu-ti fie refuzat dreptul la o opinie argumentata, sa nu fi obligat sa folosesti ceva in care nu ai incredere sau care nu merita riscul.
Nu trebuie sa fii obligat sa iei avionul de la Bucuresti pana la... Giurgiu sau sa fii obligat sa iei trenul de la Bucuresti la Timisoara, ci sa poti sa iei avionul de la Bucuresti pana la Timisoara si sa poti sa iei trenul de la Bucuresti la Giurgiu.