Principalele etapele ale intocmirii proiectului de fuziune

2.1. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv

Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor participante la fuziune reprezinta o etapa importanta din cadrul procesului de fuziune, deoarece rezultatele ei pot influenta semnificativ raportul de schimb si structura de capital in urma procesului de fuziune.

Elementele de activ si de pasiv, odata inventariate, pot suferi in urma evaluarii ajustari semnificative fata de valoarea contabila, astfel incat aceste elemente sa fie reflectate la calculul aportului net in fuziune la valoarea justa ori la valoarea recuperabila neta, dupa caz. Asadar, ratiunea principala a reevaluarii in aceasta etapa este legata de reflectarea unei valori juste a aportului net cu care societatile participante intra in procesul de fuziune, astfel incat raportul de schimb sa fie real, iar majorarea de capital social sa fie corespunzatoare.

Referitor la impactul ajustarilor de valoare consideram relevant urmatoarea situatie (exemplu): o practica frecventa la nivelul societatilor comerciale este sa reflecte in contabilitate valoarea constructiilor (in special a celor mai vechi) la costul de achizitie istoric, ori la o valoare, desi reevaluata, sub valoarea justa la un moment dat – in special din ratiuni legate de optimizari fiscale (impozit pe cladiri); ori, aceasta situatie, din perspectiva stabilirii aportului net la fuziune – in lipsa unei reevaluari, conduce automat la o subevaluare a participatiei, respectiv la o cota de participare la capitalul social al societatii absorbante (dupa fuziune) mai redusa, fiind astfel afectat interesul actionarilor.

Ajustarile efectuate in urma evaluarii vizeaza pe de-o parte imobilizarile corporale ale societatilor participante la fuziune – in baza unui demers de evaluare propriu-zisa a acestora, iar pe de alta parte celelalte categorii de active si pasive – in baza unei revizii a conturilor, revizie ce poate imbraca chiar forma unui audit, ori a unei lucrari de due diligence.

Referitor la tratamentul contabil al reevaluarilor efectuate cu ocazia procesului de fuziune apreciem ca:

- desi Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora prevede inregistrarea contabila a reevaluarii in cazul societatii absorbante;

- Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene prevede clar ca evaluarile efectuate cu ocazia reorganizarilor de intreprinderi (fuziuni, divizari) nu constituie reevaluare (in sens contabil), aceste evaluari efectuandu-se in scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilant.

Principalele tipuri de ajustari care pot afecta elementele bilantiere cu ocazia proceselor de fuziune se refera la:

- activele imobilizate – prin aplicarea metodologiilor specifice de evaluare a activelor individuale (abordarea prin comparatia vanzarilor, abordarea prin cost, abordarea pe baza de venit);
- stocurile – ajustarea valorii functie de perisabilitatea si miscarea acestora, stocurile fara miscare ori cu miscare lenta fiind depreciate;
- creantele – in baza confirmarilor de solduri, respectiv functie de vechimea soldurilor, creantele cu vechime mai mare fiind considerate cu risc de incasare, deci depreciate;
- datoriile – in baza confirmarilor de solduri (certificate fiscale – stat, furnizori etc.)

Abordari in evaluarea activelor individuale

Abordarea prin comparatia vanzarilor considera ca preturile proprietatii sunt stabilite de piata. Valoarea de piata poate fi deci calculata in urma studierii preturilor de pe piata ale proprietatilor competitive pe segmentul respectiv de piata. Abordarea prin comparatia vanzarilor este aplicabila pentru estimarea valorii de piata a bunurilor tranzactionate in mod curent pe piata. Premisa principala a abordarii prin comparatia vanzarilor este ca intre valoarea de piata a unui bun si valoarea de vanzare a unor bunuri comparabile exista o relatie directa.

Pentru a realiza o comparatie directa, intre o proprietate comparabila vanduta si proprietatea evaluata, trebuie luate in considerare posibile corectii bazate pe diferentele dintre elementele de comparatie. Elementele de comparatie reprezinta caracteristicile specifice ale proprietatii si tranzactiilor care determina diferentele dintre preturile platite pentru o proprietate. Corectiile pot fluctua in functie de diferentele intre fiecare proprietate comparabila si proprietatea de evaluat. Elementele de comparatie de baza sunt reprezentate de:

- drepturile de proprietate transmise;
- conditiile de finantare;
- conditiile de vanzare;
- conditiile pietei;
- localizarea;
- caracteristicile fizice;
- caracteristicile economice;
- utilizarea;
- componentele non-imobiliare ale valorii.

Abordarea prin cost estimeaza valoarea pe baza costurilor de achizitionare sau de construire a unei noi proprietati, cu aceeasi utilitate, sau de adaptare a unei proprietati vechi pentru aceeasi utilizare, fara costuri legate de timpul de constructie/adaptare. Desigur in estimarea valorii in baza abordarii prin cost trebuie avute in vedere si tipurile de deprecieri (pierderile de valoare) incidente: fizica, functionala, externa.

Abordarea prin cost este importanta in estimarea valorii de piata a constructiilor noi sau relativ noi deoarece, in aceste cazuri, costul si valoarea de piata sunt de obicei apropiate. Abordarea este in special importanta cand piata imobiliara este putin activa (cand utilizarea abordarii prin comparatia vanzarilor este limitata) sau cand proprietatea evaluata nu este destinata a produce venituri.

In contextul proprietatii imobiliare, o persoana nu ar plati mai mult pentru o proprietate decat costul pentru achizitia terenului echivalent si pentru construirea unei cladiri alternative, fara sa fie implicate timpul, riscul si neadecvarea. Abordarea prin cost stabileste astfel limita superioara pana la care piata ar plati in mod normal pentru o anumita proprietate, cand aceasta ar fi noua.

Abordarea pe baza de venit considera valoarea ca fiind creata de asteptarile cu privire la fluxurile viitoare de venituri. Abordarea este importanta in special in cazul proprietatilor cumparate si vandute pe baza capacitatii si caracteristicilor acestora de a genera castiguri si in situatiile in care exista evidente de piata pentru sustinerea diverselor elemente incorporate in analiza.

Capitalizarea directa -  ca metoda in cadrul abordarii pe baza de venit, transforma nivelul estimat al venitului net asteptat intr-un indicator de valoare a proprietatii. Transformarea se poate face fie prin divizarea venitului estimat printr-o rata de capitalizare, fie prin multiplicarea venitului estimat printr-un factor corespunzator de multiplicare (inversul ratei de capitalizare).

2.2. Intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune

Societatile comerciale care urmeaza sa fuzioneze trebuie sa intocmeasca situatii financiare in conformitate cu dispozitiile Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.

Pe baza bilantului intocmit inainte de fuziune se determina activul net contabil ca diferenta intre total activ si total datorii.

2.3. Evaluarea globala a societatilor. Determinarea aportului net

Desi normele legale prevad posibilitatea utilizarii si altor metode in evaluarea globala a societatilor, metoda activului net contabil corectat este totusi cea mai uzitata, fiind mai usor de pliat pe structura activului net contabil.

Valoarea globala a societatii stabilita in urma corectiilor asupra elementelor de activ si de pasiv reprezinta baza de stabilire a aportului net (diferenta intre total activ corectat si total datorii corectate).

2.4. Proiectul de fuziune propriu-zis

Aceasta etapa implica:
- determinarea valorii contabile a actiunilor sau a partilor sociale ale societatilor comerciale care fuzioneaza, prin raportarea aportului net la numarul de actiuni sau de parti sociale emise. Valoarea contabila a unei actiuni/parti sociale se poate obtine si prin raportarea activului net contabil la numarul de actiuni/parti sociale;

- stabilirea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, prin raportarea valorii contabile a unei actiuni ori parti sociale a societatii absorbite la valoarea contabila a unei actiuni sau parti sociale a societatii absorbante;

- determinarea numarului de actiuni sau de parti sociale ce trebuie emise de societatea comerciala care absoarbe, fie prin raportarea capitalului propriu (activului net) al societatilor comerciale absorbite la valoarea contabila a unei actiuni sau parti sociale a societatii comerciale absorbante, fie prin inmultirea numarului de actiuni ale societatii comerciale absorbite cu raportul de schimb;

- majorarea capitalului social la societatea comerciala care absoarbe, prin inmultirea numarului de actiuni care trebuie emise de societatea comerciala care absoarbe cu valoarea nominala a unei actiuni sau a unei parti sociale de la aceasta societate comerciala. Precizam (credem noi un lucru important, avand in vedere diversele opinii pe aceasta tema) ca majorarea de capital social stabilita cu ocazia elaborarii proiectului de fuziune, reprezinta cuantumul cu care are si efectiv loc majorarea de capital social la societatea absorbanta, chiar daca intre activul net la data de referinta si activul net la data preluarii patrimoniului exista diferente, reglajul efectuandu-se prin prima de fuziune.

- calcularea primei de fuziune, ca diferenta intre valoarea contabila a actiunilor sau a partilor sociale si valoarea nominala a acestora. Tinem sa precizam (credem noi un lucru important, avand in vedere diversele opinii pe aceasta tema) de asemenea faptul ca, cuantumul primei de fuziune se modifica intre data de referinta pentru stabilirea raportului de schimb si data preluarii efective a patrimoniului societatii absorbite, functie de rezultatele operatiunilor efectuate de catre societatea absorbita intre aceste date.