Devenim din ce in ce mai dependenti de tehnologie. Cu ce consecinte?

Devenim din ce in ce mai dependenti de tehnologie. Cu ce consecinte? dependenta de tehnologieacces la informatii

100.000 de cuvinte - atatea aude sau citeste zilnic o persoana activa care utilizeaza Internetul, se uita la televizor sau pur si simplu discuta pe diverse subiecte cu alte persoane. Iar aceste 100.000 de cuvinte inseamna de fapt o cantitate uriasa de informatii, pe care nimeni nu are cum s-o memoreze. Si adevarul este ca cei mai multi oameni nici nu fac vreun efort in acest sens: memorarea este lasata in sarcina prietenului Google.
Incet-incet ne transformam, incepem sa functionam altfel. Cum spuneam mai sus, cantitatea de date pe care o primim zilnic este prea mare pentru a fi asimilata si de aceea facem un lucru foarte interesant, care ne simplifica viata: ne construim un nou tip de memorie. O memorie in care nu mai stocam informatiile propriu-zise, ci traseele digitale prin care putem ajunge la acele informatii.

Astfel, creierul nostru nu mai este un depozit de informatii finale, cum a fost pana in urma cu 10-15 ani, ci doar o harta care ne arata cum putem accesa aceste informatii finale. Depozitul propriu-zis a devenit Internetul, lucru valabil mai ales pentru generatiile tinere si foarte tinere.

Iar dovada cea mai clara ca asa stau lucrurile este data de faptul ca atunci cand ne confruntam cu o intrebare al carei raspuns nu il stim – de exemplu “Cate judete al caror nume incepe cu litera «C» are Romania?” – reflexul nu este sa incercam sa dam direct raspunsul, enumerand in gand toate judetele tarii si ajutandu-ne eventual de o proiectie mentala a hartii administrative a Romaniei. Nu, primul lucru pe care il facem este sa cautam cea mai apropiata conexiune web care sa ne permita sa aflam raspunsul.

Nu mai functionam deci pe cont propriu, ne bazam pe faptul ca motoarele de cautare ne sunt mereu la indemana, iar consecinta directa e ca nu mai simtim nevoia sa asimilam efectiv informatii. Cand vrem sa stim ceva, pur si simplu dam un “search”, punand astfel la punct o adevarata simbioza intre noi si uneltele noastre computerizate.

Dar e bine ca se intampla asa ceva?

E normal? Nu cumva ar trebui sa ne ingrijoram ca ne transformam intr-un fel de cyborgi, complet dependenti de accesoriile noastre digitale?

Ei bine, simbioza in sine nu e un lucru rau. Oamenii nu numai ca accepta simbioza, ci chiar se bazeaza pe ea, iar cel mai bun exemplu in acest sens este cazul unei familii in care cei doi soti stiu foarte bine ce pot obtine unul de la celalalt si sunt astfel in masura sa-si delege reciproc diverse sarcini. O delegare similara are loc si in cazul relatiei noastre cu Internetul – pur si simplu il delegam pe Google sa tina minta pentru noi tot ce e de tinut minte.

Doar ca aici apare un punct sensibil, si inca unul mare de tot. Faptul ca informatiile ne sunt mereu accesibile nu este suficient. Pentru a putea folosi eficient aceste informatii, pentru a le putea analiza si pentru a putea lua decizii pe baza lor, avem nevoie sa le punem intr-un context. Iar Google nu poate oferi acest context. Motivul? Contextul nu inseamna chestiuni care pot fi obtinute printr-un “search”, ci lucruri de baza acumulate inca din primii ani de copilarie pe "hard-ul" original al fiecaruia dintre noi, sub forma memoriei pe termen lung.

Orice intrebare pe care i-o punem calculatorului are nevoie de acest context. Inainte de a-i cere lui Google ceva trebuie sa avem o idee despre acel ceva si orice “search” pe care il dam ilustreaza foarte bine cat de mult stim pana in acel moment.

Ca urmare, cunostintele trebuie acumulate totusi in modul clasic, prin invatare. Altfel putem ajunge in situatia bizara in care copiii nu ar mai trebui sa-si bata capul cu tabla inmultirii, deoarece s-ar baza tot timpul pe calculatorul de buzunar, iar adultii nu ar putea sa evalueze nicio informatie noua pe care ar primi-o deoarece n-ar avea fundamentul si termenii de comparatie care sa le permita s-o evalueze. Google nu poate furniza memorie pe termen lung, Google nu poate furniza context.

In concluzie...

...faptul ca devenim dependenti de tehnologie, de Internet, nu pare sa fie o treaba foarte OK. Ne folosim din ce in ce mai putin creierul si acesta e un lucru periculos, din doua motive: in primul rand, creierul, ca orice organ, are nevoie de activitate pentru a se mentine la un anumit nivel de performanta, altfel isi pierde abilitatile, se atrofiaza. Iar tehnologia ii rapeste acest antrenament atat de necesar.

Si, in al doilea rand, un pericol si mai mare este dat de faptul ca exista oricand posibilitatea ca tehnologia sa cedeze, chiar si din cauza unei banale pene de curent. Ce ne facem atunci? Suntem morti. (Ne amintim cu totii cat de neajutorati ne simtim cand ramanem 1 ora fara conexiune la Internet sau fara acces la e-mail).

Dar deja tehnologia este mult prea prezenta in viata noastra ca sa mai putem sa-i diminuam rolul. Ca urmare, singurul lucru care ne ramane de facut in aceasta situatie este... sa fim prevazatori: daca tot am ajuns sa nu mai miscam nimic fara smartphone, macar sa ne asiguram ca acesta are intotdeauna bateria incarcata.