"Corectitudinea politica" inspira teama, in vreme ce umorul functioneaza ca leac impotriva fricii

Corectitudinea politica inspira teama, in vreme ce umorul functioneaza ca leac impotriva fricii Dupa atata incruntare, teama si durere provocate si intretinute de pandemia COVID-19 nu strica sa ne amintim ca mai este un "lucru" cel putin la fel de contagios ca si noul coronavirus, si anume rasul.  Rasul nu este de ras - despre el s-au scris carti si a fost/ este studiat in sociologie si in psihologie. S-a spus, si pe buna dreptate, ca omul este "singurul animal care rade". Rasul are o importanta functie educativa si o mare putere terapeutica. 
In secolul al XVII-lea, poetul francez Jean-Baptiste de Santeul, care scria in latina, a emis o judecata care dainuit, peste timp, mai mult decat opera sa literara: "Ridendo castigat mores"/ "Rasul indrepta moravurile".

S-au facut si studii asupra subiectului preferat al glumelor in functie de nationalitatea "glumetilor".

Chiar daca fac referire la apartenenta subiectului glumelor, la o anume categorie sociala, la un anume gen, la o anume rasa sau nationalitate, bancurile nu au nimic de a face cu xenofobia si n-ar trebui sa intre sub incidenta noii "religii" a "corectitudinii politice".

Iar cand aceasta, "corectitudinea politica", devine norma (devianta si denaturanta) atunci rasul se refugiaza in salile unde se tin spectacolele de Stand-up Comedy, asa cum se intampla mai ales in Statele Unite, tara care a inventat conceptul de "Political correctness", pe care l-a exportat apoi in intreaga lume, transformandu-l, fara nuante si fara amendamente, in  norma.

Stand-up Comedy este genul de spectacol made in USA unde se aduna oamenii ca sa poata rade intr-un cadru organizat si, mai ales, legal. Doar la acele show-uri au voie sa rada la bancuri cu negri, fara sa fie etichetati drept rasisti, la bancuri cu evrei, fara sa fie considerati antisemiti la bancuri cu "blonde", fara sa fie blamati ca misogini.

De ce se rade, in SUA, la spectacolele de Stand-up Comedy? Pentru ca (doar acolo) e voie. Pentru ca (doar) acolo oamenii nu incalca poruncile "corectitudinii politice" atunci cand rad.

Din fericire, Europa nu este atat de habotnica si (inca) mai  ingaduie rasul. S-au facut chiar mai multe cercetari referitoare la tintele preferate ale ironiilor, in functie de nationalitatea "autorilor" de bancuri.

Francezul Romain Seignovert (cu specializare in stiinte politice si comunicare) a studiat umorul european si a publicat un volum de succes dedicat bancurilor specifice fiecarei tari in parte - "De qui se moque-t-on ? Tour d'Europe en 345 blagues / "De cine radem? Turul Europei in 345 de bancuri". Iata cateva mostre:

O gluma despre norvegieni, care circula printre suedezi:

"De ce s-a inchis libraria din Oslo? Pentru ca s-a vandut cartea."

Norvegienii despre suedezi:

"Un norvegian si un suedez strang bani sa plece la pescuit in Canada. Dupa doua saptamani, se intorc cu trei pesti. Norvegianul spune: «Daca fac socoteala, pestii astia ne-au costat cam 1.000 de dolari bucata.» «Atunci bine ca n-am prins mai multi» - raspunde suedezul."

Suedezii despre finlandezi:

"In Finlanda, diferenta dintre o nunta si o inmormantare este ca la cea din urma o persoana nu bea vodca."

Finlandezii despre suedezi:

"Care este diferenta dintre Suedia si Finlanda? Diferenta este ca Suedia are vecini cumsecade."

Lituanienii despre estonieni despre care se spune ca proceseaza mai incet informatiile:

"Le-am spus intr-o zi unor estonieni ca sunt cam lenti. Si ce s-a intamplat? Atunci nimic, dar a doua zi m-au cautat si m-au batut rau."

Estonienii despre finlandezi:

"Cand vorbesti cu un finlandez, cum iti dai seama ca este un tip extrovertit? Atunci cand, in timp ce vorbeste cu tine, se uita la pantofii tai, nu la ai lui."

Italienii, despre ei insisi:

"De ce saruta Papa pamantul de fiecare data cand coboara din avion? Daca ai fi zburat vreodata cu Alitalia ai intelege." Sau:

"Cum se numeste un italian care tine mainile in buzunare? Acela este un mut."

Spaniolii despre portughezi:

"Portugalia este singura tara din lume unde amanta unui tip este mai urata decat nevasta-sa."

Francezii despre belgieni:

"Doi belgieni conduc un camion si trebuie sa treaca pe sub un pod, unde restrictia de inaltime este de 4 metri. Cei doi coboara, masoara camionul si constata ca are 5 metri inaltime. «Ce facem?» - intreaba unul. «Eu zic se trecem repede, pana nu vine niciun politist» - raspunde celalalt."

Elvetienii despre austrieci:

"De ce au austriecii steagul rosu-alb-rosu cu dungi orizontale? Ca sa excluda riscul de a-l arbora invers."

Ucrainenii despre rusi:

"Doi rusi stau de vorba. «Uite,mi-am cumparat o cravata cu 300 de dolari» - spune unul. «Esti prost», ii raspunde celalalt, «la magazinul de dupa colt gaseai cu 500 de dolari.»"

Iata ca umorul inca rezista pe batranul continent, unde este ceea ce a fost dintotdeauna: un leac impotriva fricii, inclusiv un leac impotriva xenofobiei (teama de cel strain).

Umorul de buna calitate are darul de a-i apropia pe oameni, in vreme ce extremismul "corectitudinii politice" ridica ziduri si traseaza granite de netrecut intre semeni.

Sursa foto: pexels.com