ANALIZA: Scurta istorie a legislatiei muncii din Romania

ANALIZA: Scurta istorie a legislatiei muncii din Romania analizaistorialegislatia munciicodul munciisistem socialcontract individual de munca

Autoarea dr. Denisa Oana Patrascu prezinta, in lucrarea sa, "Evolutia Sistemului Social din Romania", o istorie vasta a legislatiei muncii din Romania si alte date istorice importante. Astfel, aflam ca in anul 1864, este adoptat Codul civil, care preia cele mai importante institutii juridice din Codul lui Napoleon si prin care se stabileste structura legala a contractului individual de munca.
In 2 mai 1887, este adoptata Legea pentru incurajarea industriei nationale, in 16 iunie 1891, Legea servitorilor, iar in 1895 este adoptat Regulamentul industriilor insalubre – al doctorului Felix.

Pentru mineri, in 21 aprilie 1895, primeste unda verde Legea minelor. In 6 martie 1897, este adoptata cu succes Legea repausului duminical (multumim stramosilor nostri!)

Ajungem asadar in 1901, cand este trecuta Legea invatamantului profesional, respectiv Legea meseriilor, atat de benefice (a doua in 5 martie 1902). De asemenea, in luna februarie a anului 1905, este adoptata Legea asupra muncii minorilor si femeilor in industrii si exploatari miniere.

Legea ORLEANU este adoptata in 1910 si interzicea dreptul la asociere si greva a tuturor salariatilor. A fost elaborata de ministrul Industriei si Comertului, Mihai ORLEANU, sub al carui nume a ramas cunoscuta; legea a fost votata in 20 decembrie 1909 si adoptata la 2 ianuarie 1910, pe fondul opozitiei crescande dintre miscarea sindicala proaspat formata si politicieni, atat liberalii, cat si conservatorii fiind combatanti ai sindicatelor, pe care le socoteau un "atentat la ordinea sociala". Nu degeaba muncitorii au numit-o Legea Scelerata. Legea Orleanu era indreptata contra "sindicatelor, asociatiunilor profesionale, a functionarului statului, judetelor, comunelor si stabilimentelor politice". Acestia aveau "interzis" la organizarea de greve si nu puteau institui un Contract Colectiv de Munca. Urata perioada, nu-i asa?

In 10 februarie 1910, este adoptata Legea privind masurile de siguranta pentru cazane, masini, instalatii mecanice si electrice. In 1912, este trecuta Legea privitoare la organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti, Legea NENITESCU (in caz de boala, accident, batranete si handicap).

Ministerul Muncii si ocrotirii sociale se infiinteaza in 29 martie 1920, potrivit lucrarii "Evolutia Sistemului Social din Romania", scrisa de dr. Denisa Oana Patrascu.

Intre martie 1920 – decembrie 1921, ministru al muncii si ocrotirii sociale a fost Grigore Trancu (foto). In 1922, Ministerul muncii si ocrotirii sociale preia atributiile de sanatate publica. In consecinta, apare Ministerul sanatatii publice, muncii si ocrotirii sociale. Nicolae N. Saveanu are un mandat scurt la sefia Ministerului, intre 30 octombrie – 3 noiembrie 1923.

Nu trece mult timp si ministerul amintit este "taiat" in doua – apar astfel Ministerul sanatatii publice si ocrotirii sociale si Ministerul muncii, cooperatiei si asigurarii sociale. Mandatul la Ministerul muncii este detinut, intre noiembrie ’28 si noiembrie ’29, de Ion Raducanu.

In 1926, este trecuta Legea pentru caminele de ucenici; de asemenea, in 1927, apare Serviciul de inspectie a muncii. In 1929, este adoptata Legea asupra contractelor de munca. Dupa cum observam, schimbarile de ministere si ministerasi nu sunt o noutate a secolului 21. In 14 noiembrie 1929, Ministerul muncii, cooperatiei si asigurarii sociale este unit cu cel al sanatatii si ocrotirii sociale, rezultand Ministerul muncii, sanatatii si ocrotirii sociale. Intre 18 aprilie 1931 si 5 iunie 1932, mandatul este detinut de dr. Ion Cantacuzino.

Legea pentru perceperea si urmarirea veniturilor publice este adoptata in 1934. In 1937, este trecuta Legea pentru organizarea muncii de folos obstesc. In 30 martie 1938, Ministerul sanatatii si ocrotirii sociale se metamorfozeaza in Ministerul sanatatii si asistentei sociale.



ARMAND CALINESCU (foto) a detinut mandatul intre 30 martie – 4 aprilie 1938. La 7 martie 1939, regele CAROL al II-lea il numeste Prim Ministru al Romaniei. Armand Calinescu a continuat politica traditionala, apropiata de Franta si Anglia. In septembrie, a permis refugiul guvernului din Polonia dupa invadarea si ocuparea teritoriului polonez de catre Hitler. Adversarii sai legionari au afirmat existenta unui plan secret al lui Calinescu, aprobat de englezi, de a distruge campurile de petrol din Prahova, in cazul unui atac german asupra Romaniei. Calinescu a fost asasinat in Bucuresti pe 21 septembrie 1939 de catre legionarii lui Horia Sima (trimis special din Germania pentru aceasta misiune).

In 1938, este modificata Legea Ionitescu si este introdusa pensia de batranete. Legea Sindicatelor prinde contur in 21 ianuarie 1945. Schimbarile din legislatia muncii nu se opresc aici. In 15 martie ’48, Ministerul muncii si asigurarilor sociale devine Ministerul muncii si prevederilor sociale (ministru Lotar Radaceanu, intre 15 aprilie 1948 – 2 iunie 1952).

Momentul 8 iunie 1950. Este adoptata Legea numarul 3/1950, PRIMUL COD AL MUNCII DIN ROMANIA. In anul 1959, sunt introduse in sistemul obligatoriu de asigurari personalul casnic si muncitorii din agricultura.

Alte legi (1965 – 1967)

1965: Legea nr.5/1965 privind protectia muncii

1966: Legea nr.27/1965 privind asigurarile sociale de stat si asistenta sociala

1967: Legea nr.27/1967 privind pensiile

In 25 noiembrie 1972, este adoptata Legea nr.10/1972 – Codul Muncii al Republicii Socialiste Romania.

Alte legi

1976: Legea nr.25/1976 privind incadrarea intr-o munca utila a persoanelor apte de munca.

1977: Legea nr.3/1977 privind pensiile

Ministru al Muncii in momentul revolutiei din 1989 era Maxim Berghianu (foto) (mandat intre 21 februarie 1981 – 22 decembrie 1989).

Legislatie Muncii dupa 1990

In 5 ianuarie 1990, se infiinteaza Ministerul muncii si ocrotirilor sociale (ministru Mihnea Marmeliuc). In 18 ianuarie 1990 este adoptat DECRETUL LEGE NR.31/1990 PRIVIND CONCEDIUL PLATIT PENTRU INGRIJIREA COPIILOR DE PANA LA UN AN. In luna martie a aceluiasi an, este adoptat decretul pentru trecerea la saptamana de lucru de CINCI ZILE in unitatile de stat.

In anul 1991 (7 ianuarie) este adoptata Legea 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala. De asemenea, in februarie ’91 este publicata Legea 13/1991, care reglementeaza CCM-ul (contractul colectiv de munca).

Stiati ca Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca a fost infiintata in 9 IULIE 1998? Totodata, in 16 iunie 1999, este infiintata Inspectia Muncii. In martie 2000 (dupa ce ne-am convins ca nu vine sfarsitul lumii), este adoptata Legea nr.19/2000 – Legea pensiilor si a altor asigurari sociale si se infiinteaza Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale CNPAS.

In urma cu 11 ani, Ministerul muncii si protectiei sociale a devenit Ministerul muncii si solidaritatii sociale, ministru fiind Marian Sarbu (mandat de 3 ani, intre 28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003).

In 2001, este adoptata Legea 356 privind Legea Patronatelor. In 2005, este infiintata Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati ANES. In 2002, este adoptata legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale (346/2002).

In ianuarie 2003, sunt adoptate Legea nr.53/2003 – Codul MUNCII si Legea nr.54/2003 – Legea Sindicatelor. Ministerul muncii si solidaritatii sociale devine Ministerul muncii, solidaritatii sociale si familiei. In acest caz, ministrul delegat pentru relatia cu partenerii sociali a fost Bogdan Niculescu-Duvaz (foto) (14 iulie – 28 decembrie 2004).

Asiguratorii privati s-au frecat pe maini in 2004, cand a fost adoptata legea privind fondurile de pensii administrate privat (411/2004). In 2007, mai precis 5 aprilie, Ministerul muncii, solidaritatii sociale si familiei se transforma in Ministerul muncii, familiei si egalitatii de sanse. Paul Pacuraru si Mariana Campeanu au avut mandate in cadrul acestui minister.

In data de 24 octombrie 2007, se infiinteaza, prin Legea nr.90/2008, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale. De asemenea, Ministerul muncii, familiei si egalitatii de sanse devine MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE. Pe aici s-au perindat Marian Sarbu (22 dec 2008 – 2 oct 2009), Gheorghe Pogea, doar interimar (2 oct 2009 – 23 dec 2009) si Mihai Seitan (celebru pentru gafele sale).



In 3 iunie 2011, Sebastian Lazaroiu (foto) a fost "uns" ministru al muncii. Mandatul sau a fost insa "de o vara", dupa cum au scris ziarele, la acea vreme.

Actualul ministru al Muncii este Claudia Boghicevici (foto), in varsta de 37 de ani, propusa de PDL pentru postul de ministru al MUNCII.

SURSA: Evolutia Sistemului Social din Romania, dr. Denisa Oana Patrascu