Interviu cu regizoarea Adela Vrinceanu-Celebidachi: "Educatia copiilor va determina soarta tarii noastre"

Manager.ro: Ai trecut de la productie filme la regie documentare. Motiveaza-ne alegerea ta!
 

Adela Vrinceanu-Celebidachi: Documentarul „Sunt ceea ce am invatat sa fiu” a pornit in 2010, cand am decis ca este un subiect important de abordat, si anume cel al necesitatii educatiei in toate mediile sociale. Filmul „Octav”, pe care l-am produs in 2017, a venit mult mai tarziu. Nu mi-am dorit nici sa fiu regizor, nici sa fiu producator. Cumva, viata m-a dus pe aceste drumuri (zambeste). Lucrez cu fundatii pentru copii de multi ani, in special cu Ovidiu Ro si, in lupta de a strange fonduri, am realizat cat de important este sa-ti obligi interlocutorul sa faca un exercitiu de imaginatie: cum va fi un copil fara educatie in adolescenta si apoi in maturitate. Astfel incat am hotarat sa filmez grupe de varsta 4-6 ani, 10-14 ani si peste 20 de ani. Cativa ani mai tarziu, am fost sfatuita sa ma reintorc la ei, dupa 7 ani, si sa ii filmez din nou. Cu ajutorul unor companii care au crezut in importanta acestui subiect, avem acum un documentar care va fi difuzat la TV, pe 24 iunie la ora 15:30, de catre Kanal D.
 

In documentar veti intalni o paralela intre copiii cu sansa la educatie si copiii fara aceasta sansa si cum evolueaza ei - sau nu - peste ani. Cred ca este important ca noi toti sa ne asumam atat evolutia, cat si involutia lor. Toti putem sa facem ceva, trebuie doar sa constientizam cat este de necesara implicarea noastra. Este ciudat ca intr-o societate unde individul se defineste prin validarea celorlalti si utilitatea pe care o are, suntem atat de pasivi la ceea ce inseamna viitor in cea mai pura forma.
 

Manager.ro: Cum a fost experienta „Octav” in comparatie cu experienta filmarii acestui documentar?
 

Adela Vrinceanu-Celebidachi: Documentarul a durat in total aproape 8 ani. Ne-am confruntat cu multe dificultati, inclusiv decesul unuia dintre copii. A fost extrem de tulburator, dar increderea in necesitatea lui ne-a determinat sa il ducem pana la capat. „Octav” a durat mai putin, dar a fost mai complicat; in cazul acesta depinzi de un concurs (Consiliul National al Cinematografiei), mult mai multi bani necesari si o desfasurare de forte mult mai mare.
 

„Octav” e pe DVD acum, iar discul are si un material cu povestea din culise. Daca il urmariti, veti intelege despre ce vorbesc (zambeste). Am picat concursul la CNC de doua ori, cu proiectul „Octav”, ne-am luptat mult sa castigam si cred ca am demonstrat, fiind filmul romanesc cu cei mai multi spectatori in 2017, ca ne-am facut treaba bine. Ni s-au dat sanse minime, dar stii cum este, cu cat ai mai multe piedici, cu atat te ambitionezi mai mult. Chiar am depus la CNC un alt proiect, la concurs, si iarasi am picat, e ca un Deja vu (rade), dar am incredere ca oameni mai destupati la minte vor intelege importanta proiectului nostru. Cu acest al doilea scenariu depus am intrat in competitii, in festivaluri internationale si am luat chiar si premii in Statele Unite. In Romania, in schimb, evaluarile se fac probabil pe alte criterii. Cultura merge mana in mana cu educatia, lucru neinteles sau prost inteles pe la noi. Avem oameni in comisia de notare care au justificat, in moduri aberante, impactul proiectului nostru la public pe plan national si international, oameni cu zero experienta in zona de marketing, care vorbesc cu o „intelepciune” specifica „marketingului” TVR-ist din anii ’60 -‘70. Am contestat din nou, poate vom avea o comisie cu mai multa pregatire data viitoare. Nici filmul „Octav” nu parea un gen de film cu iz comercial, dar unii inca nu au inteles ca, pe langa valoarea artistica, modul in care ambalezi un produs si distributia filmului sunt factori decisivi in succesul la public al unui film.

Manager.ro: Ati primit premii pentru proiectele acestea?

Adela Vrinceanu-Celebidachi: "Sunt ceea ce am invatat sa fiu" are deja doua premii pentru „Cel mai bun documentar”, unul in Statele Unite si unul in India. „Octav” are peste 20 de premii si nominalizari in festivaluri din intreaga lume. Noi l-am lansat fara tam-tam-ul festivalurilor, reteta care se foloseste un mod curent, tocmai pentru ca am dorit sa facem un film pentru oameni si nu pentru industrie. Dar, recunosc, este extrem de flatant sa iti fie apreciata munca in atatea tari.
 

Manager.ro: Crezi ca „Octav” va fi ales filmul romanesc in cursa Oscarurilor?
 

Adela Vrinceanu-Celebidachi: Cred ca ar merita lucrul acesta, dar nu depinde de noi, ci din nou de o comisie. Nu stiu cine va fi in comisie, cat vor fi de pregatiti membrii ei sa aprecieze impactul pe care poate sa il aiba la nivel international. Faptul ca am semnat deja cu un agent de distributie, din Statele Unite, cu peste 300 de filme in portofoliu care a distribuit si filme castigatoare de Oscar, faptul ca am semnat distributie pana si in China, toate acestea imi dau incredere si cred ca am avea succes, daca ni s-ar oferi aceasta oportunitate.

Manager.ro: Cum ai descrie proiectele tale?

Adela Vrinceanu-Celebidachi: ca fac proiecte despre nuantele vietii (zambeste). „Octav”, de exemplu, la inceput a fost apreciat gresit de anumiti oameni, tocmai pentru ca nu prezinta factori sociali, comunism, nuditate, limbaj trivial si cam ce e pe val, sa spunem, cand vine vorba de filme romanesti. Dar apoi, cei mai multi au inteles ca un film bun sau o carte buna poate sa fie si despre altceva. Viata nu se rezuma doar la cativa factori sau doar la suferinta. Cred ca judecam prin prisma - sa ii spunem - sictirului, pe care il avem fata de propria existenta sau perceptia despre ce suntem noi ca indivizi. In momentul in care vom invata sa ne evaluam mai mult pe noi insine, vom reusi sa apreciem si frumosul mai mult. Este de inteles intr-un fel; complexele, greutatile, frustrarile adunate in viata vor transforma individul chiar cu cele mai bune intentii, intr-unul care va aprecia numai lucrurile sau produsele in linie cu starea sa interioara.

Totul este o chestiune de evolutie. Personal, la nivel intim, eu nu am nevoie de validarea nimanui ca sa simt ca eu contez cu adevarat. Nu ma voi ingropa cu premii sau cu bani si cred ca am reusit, in pofida greutatilor pe care le-am intampinat, sa imi pastrez nevoia de frumos, sa imi pastrez capacitatea de a intelege inainte de toate si sa apreciez frumosul in toate formele sale. Ma simt norocoasa. Am primit o educatie buna si cred ca de la tata am invatat sa nu ma lamentez atat de mult. Pana si asupra comunismului, tata avea o perspectiva interesanta. Avem grad de comparatie, spunea el. O unealta extrem de importanta este gradul de comparatie, pentru ca stim cum se traieste limitat, fara posibilitatea de a te exprima si am primit si sansa sa fim liberi. Ca libertatea a fost inteleasa mai bine sau mai prost, asta e o alegere personala, ma gandesc, dar cred cu tarie ca din orice lucru aparent rau, putem extrage ceva care sa ne faca sa devenim fiinte mai bune.

Manager.ro: Un prim proiect regizat, un prim film produs, o prima distributie de film, o prima campanie de promovare pentru un film si un prim copil, totul in doi ani. Este greu?

Adela Vrinceanu-Celebidachi: (rade) Este destul de greu, recunosc, dar cred ca in momentul in care am devenit mama, am inteles mai bine viata. Ce conteaza si ce nu, care lupte merita purtate si care nu, cu ce oameni merita sa interactionezi si pe care sa ii elimini din viata ta... Am invatat sa fac procese de selectie mai eficiente, sa spunem (rade). Acum incep filmarile pentru un documentar cu oameni cu dizabilitati, am intalnit niste oameni extraordinari, care desi sunt orbi sau in scaun cu rotile, au o viata normala, sunt pozitivi, glumesc tot timpul si isi imping limitele intr-un mod in care un om perfect valid nu o face. Cand ma uit la ei, ma simt atat de inspirata, incat aceasta succesiune de premiere, impreuna cu uriasul efort din spate, dispare fara urma. Sunt norocoasa ca pot sa le fac pe toate.

 

 

Manager.ro: Cu ce vor ramane telespectatorii dupa vizionarea documentarului „Sunt ceea ce am invatat sa fiu”?
 

Adela Vrinceanu-Celebidachi: Am dorinta de a avea un rol activ in formarea acestor copii. Sper ca cei care vor viziona documentarul vor deveni constienti de probabilitatea ca unul dintre copiii defavorizati de astazi sa ajunga, peste ani, in situatia de a-i face rau copilului lor. Si sper ca isi vor asuma vina de a nu fi anticipat aceasta consecinta si, mai grav, de a nu fi facut nimic pentru rezolvarea problemei. Sper ca nu se vor mai uita doar la efect, lamentandu-se ca nu face Statul, ci vor incerca sa trateze chiar ei cauza. Educatia copiilor va determina soarta tarii noastre. Si, chiar daca nu avem ca punct forte ganditul in perspectiva, poate ne vom asuma la un moment dat ca suntem suma unor decizii pe care le-am luat.

Tine doar de noi sa avem o viata mai buna si tine de noi ce viitor vor avea copiii nostri. Am experienta de teren, am avut programe de balet in Ferentari, timp de aproape 4 ani, am avut program de balet cu copii orfani si defavorizati in sectorul 2, prin biserica Olari, am cunoscut sute de copii cu probleme si cred ca sunt acum in masura sa spun ca este nevoie de mai putin decat credeti pentru a le schimba nu numai perceptia asupra a ceea ce ii inconjoara, ci chiar si intregul lor destin. O ora, doua de balet pe saptamana, un pic de bunavointa, de atentie, o vorba buna aici, o incurajare dincolo…
 

Daca vom creste la sanul societatii noastre copii manati de frica, ura, dispret, ignoranta, nepasare, nu vom putea culege niciun fruct sanatos. Sper ca acest documentar va transmite toate aceste mesaje pentru fiecare individ care isi va lua timpul sa il vizioneze.