Paradoxul creditului ipotecar este ca romanii detin case, dar nu prin credite. Romanii cumpara cash
intermediere financiaracredit ipotecar
Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR, atrage atentia asupra faptului ca Romania are cel mai scazut nivel de intermediere financiara din Europa Centrala si de Est. In cazul nostru, acesta este de numai r 49,8% din PIB. Prin comparatie, media UE este de 214%.
Intermedierea financiara in Romania ramane un subiect fierbinte, iar cifrele recente nu fac decat sa confirme un decalaj ingrijorator fata de restul Europei. In timp ce economiile din regiune si-au consolidat sistemele financiare, Romania continua sa aiba cel mai scazut nivel de intermediere bancara din Europa Centrala si de Est. Cu un sistem bancar solid si lichiditate suficienta, de ce persista aceasta problema?
Realitatea arata ca lipsa de incredere joaca un rol esential. Populatia si antreprenorii sunt reticenti sa se bazeze pe finantarea bancara, preferand sa pastreze lichiditati sau sa apeleze la metode alternative, precum creditul comercial. In acelasi timp, multi romani cumpara locuinte cu bani cash, evitand imprumuturile, ceea ce contribuie la un volum redus de credite ipotecare. Pe de alta parte, firmele mari aleg tot mai des creditarea externa, crescand expunerea la riscuri valutare si diminuand rolul bancilor locale in dezvoltarea economica.
"Nivelul problematic al intermedierii financiare in Romania este un subiect cunoscut, dezbatut pe larg, dar in continuare foarte relevant si care imbraca multiple valente.
Intermedierea financiara nu este doar o chestiune de raportari contabile sau de indicatori de sistem. Ea exprima, in esenta, increderea care leaga economia reala de finantare:
-
increderea populatiei si a antreprenorilor ca regulile sunt aplicate corect si echitabil, in interesul general;
-
increderea bancilor ca pot gestiona riscuri intr-un cadru predictibil;
-
si, nu in ultimul rand, increderea decidentilor ca mecanismele de piata pot sustine dezvoltarea si progresul, fara a pune in pericol echilibrele fundamentale.
Datele cele mai recente intaresc un diagnostic deja cunoscut: Romania se afla la un nivel semnificativ inferior mediei europene in privinta intermedierii financiare.
Totusi, sectorul bancar din tara noastra traverseaza o perioada buna, avand o serie de indicatori fundamentali in banda cu cel mai redus risc, conform incadrarii Autoritatii Bancare Europene, mentionand aici rata fondurilor proprii de nivel I, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate sau indicatorii de profitabilitate. Insa, in trimestrul al treilea din 2024, activele sectorului bancar erau de numai 49,8 la suta din PIB. Comparativ, in Bulgaria cifra era de 92,7 la suta, in Polonia 93 la suta, in Ungaria 106,3 la suta, in Cehia 130,81 la suta, in timp ce media Uniunii Europene se situeaza la 214 la suta).
Suntem, asadar, pe ultimul loc intre economiile din Europa Centrala si de Est, la o distanta considerabila fata de restul regiunii — practic, la jumatate fata de urmatorul stat clasat.
Este insa important sa facem o distinctie de natura analitica. Volumul creditelor este o variabila de stoc, in timp ce produsul intern brut este o variabila de flux. Aceasta diferenta de natura afecteaza sensibilitatea lor la socuri economice: PIB-ul reactioneaza mai rapid si mai amplu la socuri tranzitorii, in timp ce soldul creditului este influentat mai ales de factori structurali sau conjuncturali, cu efecte intarziate.
Pe termen mediu, in cazul Romaniei, ritmul de crestere economica ne-a plasat printre cele mai performante economii din regiune. Aceasta evolutie a impulsionat dinamica PIB-ului si, implicit, a afectat gradul de intermediere printr-o modificare accelerata a numitorului. Chiar daca, concomitent, s-au inregistrat cresteri substantiale in volumul de credite noi acordate, acestea nu au fost suficiente pentru ca stocul total de credite - si, prin extensie, activele bancare - sa tina pasul cu viteza de crestere a economiei.
Intermedierea redusa nu este rezultatul unei singure disfunctionalitati, ci exprima un ansamblu de cauze structurale, comportamentale si institutionale, care trebuie intelese in toata complexitatea lor.
Pentru a ilustra mai clar structura elaborata a acestor mecanisme, as dori sa ma opresc, intr-o prima etapa, asupra segmentului creditului ipotecar. Romania se distinge, in acest domeniu, prin trei trasaturi particulare in contextul Uniunii Europene:
[1] detine cea mai ridicata rata de proprietari de locuinte;
[2] inregistreaza o pondere semnificativa a tranzactiilor imobiliare efectuate cu bani lichizi, in afara creditului bancar;
[3] si, desi poate parea surprinzator, tara noastra se afla printre statele cu cele mai scazute preturi la proprietatile rezidentiale.
Cred ca trebuie spus clar: aceste trasaturi nu reprezinta vulnerabilitati in sine. Ele pot fi interpretate ca expresii ale unei bunastari relative — un rezultat al unor politici de locuire, al structurii sociale si al unui comportament prudent al populatiei.
Totusi, in mod paradoxal, ele limiteaza volumul creditului ipotecar. In acelasi timp insa, contribuie la o forma de echilibru economic si social.
In mod similar, si in cazul companiilor, au fost identificate cateva trasaturi structurale care influenteaza in mod semnificativ nivelul de intermediere bancara in Romania:
[1] De exemplu, prevalenta creditului comercial intre firme amplifica riscul de contagiune in fata unor socuri adverse, mai ales in conditiile in care furnizorii de astfel de credite nu dispun, de regula, de capacitatea de absorbtie a riscurilor pe care o au institutiile de credit.
Reamintesc faptul ca Romania este tara cu cea mai mare utilizare a creditului comercial la nivelul UE, reprezentand circa 20 la suta din pasivul bilantier agregat. In 2023, datoriile comerciale la nivelul companiilor nefinanciare au inregistrat o crestere de 7 la suta fata de anul precedent, la 421 miliarde lei - de peste doua ori mai mult decat creditarea bancara. Acestea au o rata de neperformanta, calculata ca pondere a restantelor fata de furnizori in total datorii comerciale, de 11 la suta, semnificativ mai mare fata de rata de neperformanta aferenta creditelor bancare.
[2] Totodata, un segment consistent de companii mari prefera creditarea externa in valuta, ceea ce face ca indatorarea privata externa sa creasca, contribuind la presiuni suplimentare asupra echilibrelor macroeconomice, situatie nejustificata in contextul in care resursele interne de finantare sunt consistente, iar raportul credite/depozite se mentine sub 70 la suta.
Rezulta de aici cel putin o oportunitate nevalorificata: aceea de a transforma mai eficient economisirea interna in creditare productiva.
Atat timp cat sistemul bancar dispune de lichiditate adecvata si stabila, preferinta unor companii pentru finantare externa semnaleaza, mai degraba, provocari de competitivitate ale ofertei interne de creditare, decat constrangeri reale de resurse.
[3] De asemenea, avand acces limitat la finantarea bancara, un numar mare de companii cu capitaluri proprii negative consuma resurse — capital si forta de munca — care ar putea fi directionate spre entitati mai productive. Ele perpetueaza o alocare ineficienta a factorilor de productie, limiteaza potentialul de crestere economica, intretin fragilitatea si volatilitatea ofertei si pietei muncii pe timp de criza.
Numarul companiilor subcapitalizate a fost in 2023 de 260 mii companii, o crestere cu 9 la suta fata de anul anterior, acestea ajungand sa reprezinte 31 la suta din totalul firmelor din economie.
Chiar si in acest context, orice planuri care vizeaza o crestere a intermedierii financiare trebuie construite cu grija - avand permanent in vedere nevoia de sustenabilitate, rezilienta si robustete a sistemului financiar. Pentru ca nu orice crestere este benefica — ci doar aceea care are la baza fundamente solide, este diferentiata, adaptata si insotita de mecanisme robuste de evaluare a riscurilor.
Exista argumente solide care arata ca sistemul bancar romanesc are capacitatea sa sustina o transformare calitativa a economiei, in linie cu cerintele actuale la nivel european.
Premisele pentru o evolutie pozitiva sunt deja vizibile, iar printr-un efort convergent, ghidat de profesionalism, prudenta si viziune pe termen lung, cresterea intermedierii financiare poate deveni un pilon esential al transformarii economice durabile a Romaniei”.
Sursa foto: freepik.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML