Omul care a influentat fotbalul modern mai mult decat Messi

Omul care a influentat fotbalul modern mai mult decat Messi legea bosmanlionel messisalarii fotbalisti

Este vorba despre fotbalistul belgian Jean Marc Bosman. Probabil numele lui, ca sportiv, nu va spune nimic, pentru ca n-a avut performante deosebite. Dar trebuie sa stiti ca el este omul care s-a luat la tranta de unul singur cu forurile superioare ale fotbalului (UEFA si FIFA), considerand ca regulamentele acestora il nedreptateau intr-o situatie personala, si care a reusit sa castige, in urma unui proces care a durat 5 ani. Rezultatul a fost aparitia in 1995 a asa-numitei Legi Bosman, o lege fara de care n-ar fi fost posibile salariile exorbitante ale fotbalistilor de top din ziua de azi.
In urma cu 45-50 de ani jucatorii de fotbal erau priviti ca niste lucratori ca oricare altii, iar un salariu care depasea nivelul mediu pe economie starnea imediat indignarea opiniei publice. Ca urmare, nu parea deloc deplasat ca jucatorii lui Manchester United, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni in 1968, sa fie platiti cu doar 250 de lire pe saptamana.

Situatia a inceput insa sa se schimbe prin anii ’80, cand sumele au crescut, influentate de perioada de glorie a fotbalului italian: astfel, in 1983 brazilianul Falcao era primul fotbalist cu un salariu saptamanal din 5 cifre, primind 10.000 de lire sterline de la AS Roma, pentru ca la inceputul anilor ’90 recordul sa il detina Roberto Baggio de la Juventus, cu 50.000 de lire sterline pe saptamana.

Dupa care s-a intamplat ceva, un eveniment care avea sa duca la schimbarea radicala a regulilor de transfer in fotbalul european, avand printre consecinte o crestere spectaculoasa a sumelor bagate in achizitionarea jucatorilor si in salariile acestora. Evenimentul la care ne referim este aparitia Legii Bosman.

Concret, in 1990 jucatorul Jean Marc Bosman, aflat la final de contract cu echipa belgiana RFC Liege, se pregatea sa se transfere la clubul francez Dunkerque. Regulamentele FIFA prevedeau la vremea aceea ca, daca un jucator isi incheia contractul cu o echipa, aceasta avea dreptul sa obtina o suma compensatorie in urma transferului lui la alta echipa.

Doar ca Liege a cerut o suma prea mare, de cateva ori mai mare decat cea pe care o platise ea insasi pentru jucator, suma pe care Dunkerque nu a putut sa o plateasca. In consecinta, transferul nu s-a realizat si singura posibilitate pentru ca Bosman sa-si poata continua activitatea de fotbalist ramanea prelungirea contractului sau cu Liege. Si, intr-adevar, clubul i-a propus acestuia prelungirea contractului, dar pentru un salariu de patru ori mai mic.

Jucatorul s-a trezit astfel intr-o situatie umilitoare si paradoxala totodata: era suficient de valoros daca urma sa fie vandut, dar nu suficient de valoros daca urma sa ramana la Liege. Iar solutia pe care a gasit-o a fost sa dea clubul belgian in judecata la Curtea Europeana de Justitie, considerand ca, in calitate de cetatean european, dreptul lui la libera circulatie pe piata muncii ii este ingradit.

5 ani a durat lupta sa, dar in final, in 1995, instanta a decis ca are dreptate. Si astfel a aparut Legea Bosman, mai exact o modificare in regulamentul FIFA prin care se stabilea ca jucatorii pot sa se transfere gratis la final de contract. Multi au spus ca s-a eliminat astfel o forma de sclavagism modern, iar urmarile au fost majore: dintr-o data, cluburile care transferau jucatori liberi de contract nu mai plateau niciun ban pentru ei si faceau astfel economii importante, iar jucatorii si mai ales impresarii lor au inteles rapid acest lucru si in consecinta au inceput sa ceara salarii din ce in ce mai mari.

Iar, pe de alta parte, pretentiile salariale au crescut si din partea jucatorilor valorosi care doreau sa-si prelungeasca contractele in vigoare, rezultand astfel un fel de santaj asupra cluburilor care stiau foarte bine ca, in cazul in care nu ar accepta aceste pretentii, i-ar pierde gratis.

Cresterea salariilor, cum spuneam, a fost spectaculoasa. Daca pana la Legea Bosman cel mai bine platit jucator din Premier League, de exemplu, era Chris Sutton, cu 10.000 de lire sterline pe saptamana, in 2001 Sol Campbell castiga 100.000 de lire pe saptamana in urma transferului sau ca jucator liber de contract de la Tottenham Hotspur la Arsenal Londra. Si de aici pana la salariile incredibile din momentul de fata ale unui Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo n-a mai fost decat o chestiune de timp.

Desigur, se pune intrebarea: le convine cluburilor o asemenea situatie? Patronii n-ar trebui cumva sa se gandeasca la profit, in primul rand?

Ei bine, se pare ca in momentul de fata un club de fotbal este condus din ce in ce mai putin ca o afacere clasica, in care cheltuielile sunt tinute strict sub control, pentru maximizarea profitului.

Cel putin in fotbalul mare tendinta este sa investesti cat mai multi bani (daca nu ai acesti bani, ii imprumuti) pentru a-ti intari echipa si a castiga cat mai multe trofee, deoarece asta, pe de o parte, iti satisface ego-ul de patron si, pe de alta parte, permite clubului sa capete notorietate si sa creasca in popularitate pana la un nivel la care colapsul lui ar fi de neacceptat. Este putin probabil ca un club foarte iubit sa fie lasat sa moara sub povara datoriilor, intodeauna se gasesc diferite forme exterioare de sprijin financiar.

E o strategie buna? Greu de spus, mai ales daca ne gandim ca alternativa nu e nici ea prea stralucita: au existat si patroni mai cu capul pe umeri care au mers pe un stil de conducere mai putin exuberant, cu tinerea cheltuielilor sub control, si care, din pacate, n-au avut performante cu echipele lor.

Este cazul lui Sir Alan Sugar, cel care a cumparat in 1991 clubul Tottenham Hotspur pe care l-a condus timp de 10 ani ca pe o afacere responsabila, fara investitii “nejustificate” in vedete. In aceasta perioada echipa n-a depasit niciodata locul 7 in Premier League si a castigat o singura Cupa a Ligii, spre marea nemultumire a fanilor.

In final, sa ne intoarcem putin la Jean-Marc Bosman. Ce mai face el acum? Ei bine, are 52 de ani, este alcoolic, dependent de anti-depresive si traieste dintr-un ajutor de stat de cca 600 de euro pe luna. O adevarata drama pentru acest om care a schimbat pur si simplu fata fotbalului asa cum nu a facut-o nimeni altcineva, nici pana la el, nici dupa el, si care acum se zbate in mizerie.

Si poate ca jucatorii de top din ziua de azi ar trebui sa-i spuna macar un “Multumesc”, din moment ce veniturile lor de zeci de milioane de euro pe an n-ar fi fost nicicum posibile fara cruciada pe Jean Marc Bosman a inceput-o acum 27 de ani. Si care, in cele din urma, l-a distrus.