O meserie cu care castigi 1.100 de euro in doua ore

O meserie cu care castigi 1.100 de euro in doua ore castiguri arbitriarbitru fotbaldelegare arbitri

Sa muncesti 2 ore si sa primesti pentru asta 1.100 de euro. Suna ca un text clasic de reclama pentru vreo reteta-minune de imbogatire rapida sau pentru vreo escrocherie ieftina de pe Internet, dar nici pomeneala de asa ceva. 1.100 de euro este suma pe care o primeste un arbitru pentru a conduce la centru o partida din Liga 1 a campionatului national de fotbal. E o remuneratie de vis care ii permite unui cavaler al fluierului ca, din numai cateva delegari, sa castige cat un director de multinationala intr-o luna intreaga.
Nici asistentii nu castiga rau (in jur de 700 de euro pe meci), iar lor li se adauga arbitrul de rezerva si observatorul care incaseaza si ei cam 400 de euro fiecare, in conditiile in care nu au prea mare lucru de facut: primul anunta schimbarile si minutele de prelungiri, al doilea e practic un simplu spectator. Ei nu poarta nici responsabilitatea arbitrilor din teren si nici nu sunt nevoiti sa suporte injuraturile suporterilor, jucatorilor si conducatorilor echipelor arbitrate.

Una peste alta, statul de plata pentru un central, doi asistenti, un arbitru de rezerva si un observator inseamna cam 3.300 de euro pentru un singur meci, suma care este suportata nu de buget sau de FRF, ci de cluburile de fotbal. Cu asemenea "scoruri" este clar pentru toata lumea ca un arbitru pe val, care prinde 20-22 de delegari intr-un an nu are de ce sa se planga din punct de vedere financiar.

Ca o paranteza, situatia se prezinta si mai roz in campionatele mari ale Europei. In Spania, de exemplu, un central castiga 6.000 de euro pentru fiecare meci, iar un asistent 2.000 de euro, in timp ce in Germania federatia a aprobat recent o grila de venituri pentru arbitri, care prevede o suma fixa de 40.000 de euro/sezon pentru arbitrii de top, plus baremuri de meci de 3.800 de euro pentru central si de 2.000 de euro pentru asistenti.  

Se poate spune, deci, ca arbitrii din ziua de astazi, cel putin cei de top, sunt niste privilegiati: iau o multime de bani pentru un volum de munca foarte redus, au suficient timp liber pentru alte preocupari (afaceri personale, de exemplu), calatoresc in toata lumea pe banii FIFA, UEFA sau ai federatiilor locale, se bucura de o anumita notorietate etc.

In aceste conditii, ar fi logic, deci, ca tinerii sa dea navala pentru a deveni arbitri si a-si construi o cariera frumoasa in domeniu. Mai ales ca e de asteptat ca interesul pentru fotbal sa se mentina mult timp la cote ridicate, iar industria din jurul lui sa prospere. Dar lucrurile nu stau deloc asa. Si, inainte de a explica motivele, sa vedem cam ce ar trebui sa faca cineva pentru a deveni arbitru de fotbal.

In principiu, drumul pe care trebuie sa-l parcurgi pentru a deveni arbitru de fotbal e destul de scurt. Primul pas e sa te inscrii la un curs organizat de Asociatia Judeteana de Fotbal de pe raza judetului in care locuiesti, un curs cu durata de 4 luni si care costa 50-70 de lei (in Bucuresti e mai scump), dupa care dai examen si primesti categoria de arbitru stagiar (asta iti permite sa arbitrezi la liga a 5-a, la minifotbal, la copii si juniori). Dupa care, peste 6 luni, dai examen pentru divizia D, castigi 2-3 ani de experienta la acest nivel, apoi poti promova la divizia C si asa mai departe.

Restrictiile pentru a urma cursul tin de varsta (trebuie sa ai minimum 14 ani, maximum 25 pentru a te inscrie la curs), de cazier (trebuie sa nu fi suferit condamnari penale) si de sanatate (e necesar aviz medical care sa confirme ca esti apt pentru aceasta activitate). Nu e obligatoriu sa fi jucat fotbal inainte, dar experienta ca fotbalist, la un nivel cat mai inalt, te ajuta mult in cariera de arbitru. Ca fost fotbalist, cunosti fenomenul din interior si simti altfel jocul, in comparatie cu cei care doar au batut mingea in fata blocului si au mers pe stadion, ca spectatori.

Dupa cum se observa, conditiile nu sunt foarte greu de indeplinit, mai ales pentru cineva pasionat de fotbal, serios si hotarat sa munceasca. Dar, din pacate, cifrele arata ca foarte putini tineri se mai inscriu astazi la cursurile de arbitraj, cam 6% fata de cati se inscriau in urma cu 30 de ani, lucru ce pune in pericol insusi viitorul arbitrajului romanesc - in 10 ani s-ar putea pur si simplu sa nu mai avem arbitri. Care sunt motivele, ce ii sperie pe tineri?

In primul rand, trebuie spus ca baremurile de meci sunt foarte atractive doar la nivel de Liga 1 si 2, eventual si 3. La esaloanele inferioare, sumele sunt practic ridicole – 25 de lei la meciurile de copii, 32 de lei la juniori, 75 de lei la meciurile din divizia D (vorbim de arbitrul de centru) – ceea ce face ca un arbitru tanar, in primii ani ai carierei, sa fie nevoit sa vina cu bani de-acasa pentru a putea rezista.

In al doilea rand, ca in orice domeniu unde e vorba de bani multi, apar metode discretionare de promovare sau de delegare la meciuri. Tinerii arbitri se plang ca la nivelul Comisiei Centrale a Arbitrilor exista un intreg sistem mafiot, bazat pe nepotisme, spagi, reguli inegale, trafic de influenta etc., pe care nu au cum sa-l invinga.

Si acest lucru are consecinte si la nivel de reprezentare internationala, dovada faptul ca au trecut deja 22 ani de la ultima prezenta a arbitrilor romani la un meci de top pe plan international – finala Ligii Campionilor din 1995, intre Ajax Amsterdam si AC Milan, condusa la centru de Ion Craciunescu.