E bine ca avem asa de multi fotbalisti straini in campionatul intern?
fotbalcampionatul internstranieri
Pana in urma cu 27 de ani, in fotbalul romanesc nu existau fotbalisti straini. Regulile de atunci, de pe vremea comunismului, interziceau evolutia jucatorilor din afara tarii in campionatul national si, de altfel, niciun strain cu capul pe umeri nu ar fi ales de buna voie sa vina si sa traiasca aici, in saracia lucie de dinainte de 1989. Apoi, dupa Revolutie, lucrurile s-au schimbat.
Primul fotbalist strain care a evoluat la o echipa din Divizia A a fost albanezul Roland Agaliu, legitimat in 1990 la Universitatea Craiova. Dupa care au aparut si altii, cam anonimi si fara cine stie ce talent – Fannis, Abayeteye, Kallou, Lavrentsov – exceptia notabila fiind Sulejman Demollari, care a facut o cariera frumoasa la Dinamo Bucuresti in perioada 1991-1995.
Apoi, incepand cu anii 2000, pe fondul cresterii fortei financiare a cluburilor autohtone, au inceput sa soseasca si fotbalisti importanti, unii cu selectii in nationalele tarilor lor – Godfroid, Thereau, Golanski, Carlos, Moreno, Kapetanos – pentru ca ulterior prezenta fotbalistilor straini sa devina o obisnuinta, anumite echipe (CFR Cluj) bazandu-se aproape exclusiv pe contributia lor. E bine, e rau?
Oamenii de fotbal, cei care au fost efectiv “in iarba”, spun ca nu e bine. Prezenta fotbalistilor straini – considera ei – reduce sansele talentelor autohtone de a se afirma, de a progresa si de a deveni jucatori valorosi pentru echipa nationala. Din moment ce locul acestor talente autohtone (care au nevoie de meciuri in picioare pentru a creste) este luat din start de fotbalisti mai experimentati din afara tarii, respectivele talente se pierd si performantele Romaniei in fotbal devin doar un vis.
Iar aceasta nu e numai problema Romaniei. Englezii, de exemplu, stau foarte prost la acest capitol si asta se vede foarte clar in lipsa rezultatelor echipei Albionului din ultimii 20 de ani.
In Premier League, proportia jucatorilor din afara este de 76,4% (!) – un procent incredibil dat fiind ca vorbim totusi de campionatul… englezesc. Si, atentie, acesta este procentul per ansamblul campionatului. Daca ne referim la cazuri punctuale, situatia e si mai dramatica, pentru ca se intampla adesea ca echipe de top ca Chelsea sau Arsenal sa nu aiba niciun jucator englez in unsprezecele de start.
Apoi, Italia sufera si ea din cauza procentului mare de stranieri. Astfel, in sezonul 2006-2007, primul sezon dupa ce azzurii au castigat Cupa Mondiala, acest procent era de 30%, dar dupa doar 10 ani a ajuns la 54%. Prea bine nu se prezinta nici Germania (56% straini), nici Franta (44%) si nici Spania (38% fotbalisti de alte nationalitati).
In final, in cazul Romaniei, sa aruncam o privire si la situatia inversa:
cati jucatori romani evolueaza in campionatele straine de top? Iar raspunsul este:
doar 12 (2 in Spania, 2 in Anglia si 8 in Italia), iar per ansamblu aproape 500 de fotbalisti romani joaca in acest moment in afara tarii, in 50 de tari din Europa, Asia, Australia si America de Nord.