Cat de inspirata este introducerea arbitrajului video la meciurile de fotbal?
arbitraj videoerori arbitraj
Sa fii arbitru de fotbal este, probabil, una dintre cele mai stresante meserii din lume. La fiecare meci 22 de jucatori, 2 antrenori si intreg publicul din tribuna tipa la tine, cu convingerea ferma ca mai toate deciziile pe care le iei sunt gresite. Presiunea este imensa si din acest motiv este posibil ca, intr-adevar, sa mai si gresesti, mai ales ca absolut toate deciziile trebuie sa le iei intr-o fractiune de secunda, practic instantaneu.
Asa se si explica erorile (grave) de arbitraj, care au viciat rezultatele unor meciuri importante.
Ca sa dam doar doua exemple, ne amintim de greseala incredibila a arbitrului olandez Corver in timpul semifinalei Franta- RFG din 1982 cand, dupa un atac criminal in careu al portarului Schumacher asupra lui Battiston, nu a dat 11 m (Battiston a ramas atunci fara 2 dinti si cu 3 coaste fisurate, dar faultul nu a fost sanctionat in niciun fel) sau de celebra “mana a lui Dumnezeu” (de fapt a lui Maradona), responsabila pentru deschiderea scorului in meciul Anglia-Argentina de la Campionatul Mondial din 1986.
In aceste conditii, introducerea arbitrajului video a venit ca o solutie eficienta pentru eliminarea acestor situatii controversate. Astfel, arbitrul are acum posibilitatea sa primeasca in casca o atentionare de la colegii sai de pe marginea terenului, sa opreasca meciul, sa analizeze faza pe un monitor si sa ia o decizie la rece, oferind in consecinta garantia unui rezultat corect.
Avantajele sunt mai mult decat evidente. Totusi, in mod paradoxal, solutia aceasta s-a lovit, inca de cand era doar in stadiul de idee, de numeroase critici. Si vorbim aici despre critici sosite nu de la neaveniti, ci de la specialisti cu greutate, cu ani multi petrecuti “in iarba”:
Ion Craciunescu, fost arbitru international:
“Or sa fie multe probleme, iar fotbalul se distruge, pentru ca el are o anumita dinamica. La fiecare meci or sa apara tot felul de discutii, de interpretari. In mod normal trebuie sa mai fie si un arbitru specialist care sa stea la video sa analizeze. Pai si cine o sa ia decizia finala? O sa dureze si foarte mult pana la luarea unei decizii, iar din punctul meu de vedere e destul de greu sa implementezi chestiunea asta, iar costurile sunt foarte mari. Eu unul nu sunt de acord.”
Vasile Miriuta, antrenor:
“Asta ne mai lipsea, ca in rest le-aveam pe toate. Ce sa facem noi cu arbitrajul video? Terminati-va cu prostiile astea! Eu nu sunt de acord cu arbitrajul video, ce sa caute chestiunea asta in fotbal? Si-asa ne certam, comentam, discutam dupa fiecare faza, acum sa mai stea ala sa se uite un minut-doua, sa studieze, ca ala e asa, ca ala face nu stiu ce. Pai stam asa pana maine, pana se ia o decizie. Nu sunt de acord cu niciun arbitraj video. Sa lase fotbalul asa cum e!”
Florin Prunea, fost portar al Generatiei de Aur:
“O decizie foarte proasta! Fotbalul trebuie lasat sa fie jucat de oameni, sa fie uman, nu sa ne batem joc de el si sa-l tehnicizam la orice idee le vine unora prin minte! Nu are niciun sens sa introduci o astfel de regula, sa stai sa studiezi, sa analizezi pe teren. Ala nu o sa mai fie fotbal, sportul asta e facut ca sa creeze spectacol, iar introducerea unei astfel de legi e proasta. Nu sunt deloc de acord!”
Asadar, fotbalul e facut ca sa creeze spectacol, iar erorile de arbitraj fac parte din acest spectacol – cam asta e ideea. Dar atunci nu poti sa nu te intrebi:
de ce mai protesteaza atat de vehement jucatorii si antrenorii in cazul unei decizii care nu ii avantajeaza? E greu de crezut ca Vasile Miriuta sau Florin Prunea n-au contestat niciodata in cariera lor vreo hotarare a arbitrului. De ce-au facut-o? Nu ca sa-l determine pe arbitru sa revina si sa ia decizia CORECTA?
Apoi - un alt contra-argument - in fotbal spectacolul vine din frumusetea jocului in sine, din combinatii, procedee tehnice, ratari si goluri, nu din urletele si injuraturile celor frustrati de calitatea arbitrajului.
Una pesta alta, mai mult ca sigur ca arbitrajul video se va impune. Deja descoperim, ca spectatori, ca e foarte incitant sa vezi cum arbitrul opreste meciul, deseneaza cu degetele in aer un dreptunghi (semnul deja incetatenit pentru ecranul video) si alearga spre marginea terenului pentru a analiza faza. E aici o doza imensa de curiozitate si adrenalina, suficienta pentru a satisface pretentiile oricarui amator de spectacol. Corectitudine
si adrenalina. Ce sa vrei mai mult?
Sursa foto: Digi Sport