Salariul minim al groazei
majorare salariusalariu minim economiecrestere salariuproductivitate
Fiind o democratie autentica, poate unica ramasa in picioare, de la cea ateniana incoace, Elvetia organizeaza refendumuri locale sau nationale pentru orice este important.
Acum cativa ani, a venit randul salariului minim pe economie. Vreti, mai, elvetienilor (care ati respins
micsorarea saptamanii de lucru si
lungirea concediului si pe care v-am intrebat inclusiv daca mai… permiteti statului sa va perceapa taxe la nivel national) sau nu vreti un nivel minim obligatoriu de salarizare?
Citeste si:
Cat de pregatita este economia Romaniei pentru convergenta la euro
Ca de obicei, la ei, a urmat o dezbatere cat se poate de reala, cu argumente, cu cifre, cu date - nu simulacrele mioritice! - in care patronii au explicat clar si rece precum apa de izvor cantonala, ca introducerea salariului minim pe economie va duce la pierderea de locuri de munca.
De ce poate fi, pentru patroni, salariul minim obligatoriu unul al groazei? Foarte simplu. Intreprinderea mica sau mijlocie X avea un fond de salarii lunar de - sa zicem - 60.000 de franci, impartit la 20 de insi.
Rezulta un salariu mediu de 3.000 de franci, mic pentru “tara cantoanelor”, unde, la un moment dat, un simplu angajat la Lidl castiga 4.000 de franci pe luna.
Ca este 3.000 sau 4.000 de franci salariul, el rezulta din productivitatea celui care il incaseaza, productivitate dovedita, calculata pe piata libera si concurentiala (!) nu pentru ca impune statul, din pix…
Daca intregul colectiv producea, vindea mai mult, atunci, automat, patronul, seful ce este el, ar fi crescut salariile cu un anumit procent. Nu trebuia sa-i spuna statul, ar fi facut-o el, patronul, din proprie initiativa, pentru a-si motiva si pastra angajatii.
Daca statul ii impune un anumit salariu minim si productivitatea ramane aceeasi (una dintre cele mai mari din lume, in Elvetia), fondul salarial tot ala e, numai ca, pentru a respecta legea, care impune un salariu minim, patronul trebuie sa imparta acelasi fond salarial la mai putini angajati.
Am 60.000 de franci, ma obligi - sa zicem - sa fac salariul 3.300 de franci, atunci, 2 salariati sunt “pa”. Doi salariati concediati, inmultit cu mii de intreprinderi mici, mijlocii sau maricele, nu iese bine…
Asa ca elvetienii, in primul rand, angajatii simpli, au inteles ca este mai bine sa castige pe masura prestatiei lor si sa-si pastreze locurile de munca, nu sa le dea statul ceva in plus, dar multi dintre ei sa-si piarda painea…
Rationamentul se aplica si la noi sau aiurea. Presupunand ca numai un procent mic de patroni sunt hapsani, intruchiparea raului (cum ii vedea tovarasu’ Marx), rezulta ca majoritatea antreprenorilor isi recompenseaza salariatii direct proportional cu performantele, iar plata justa a prestatiei profesionale este in interes patronal pentru pastrarea angajatilor.
Chiar daca, la noi, majorarea salariului minim obligatoriu nu va mai fi impusa de la 1 noiembrie 2018, cum au anuntat oficiali ai statului, contrazisi, in cele din urma, de doamna oficial prim-ministru, tot va fi un efort pentru patroni, pentru intreprinzatori, antreprenori, nu pentru stat, caci este extrem de putin probabil ca vreun “emploiat” al sau sa mai primeasca amaratul salariu minim pe economie.
Dar, cum foarte bine a explicat, ieri, pentru a mia oara, guvernatorul Mugur Isarescu, salariile ar trebui sa creasca odata cu productivitatea, prin forta pietei...
“In Romania, ne confruntam cu o serie de provocari, care, cu siguranta, nu sunt numai aici, ci si la nivelul Uniunii Europene. Una dintre consecintele dramatice ar fi ca salariile sa fie majorate de catre politicieni, si nu prin forta pietei.
Ne confruntam, de asemenea, cu problema migratiei. Avem peste 3 milioane de romani, un procent semnificativ din totalul populatiei apte de munca, care au plecat din tara pentru a se stabili in alte state membre.
Intr-o ordine fireasca, salariile ar trebui sa creasca odata cu productivitatea si, astfel, sa devenim competitivi”, a explicat Isarescu.
Foto: pexels.com