Opinie Paul Barbu: Creditul luat de la banca. Intre insolventa si garantia cu rinichiul

Opinie Paul Barbu: Creditul luat de la banca. Intre insolventa si garantia cu rinichiul creditrecuperarigarantiebanci

Zilele trecute, ascultam un analist economic vorbind despre banci, bancheri si piata financiara in general. Omul aducea o acuzatie destul de grava bancilor spunand ca acestea formeaza un cartel, astfel controland foarte bine dobanzile si alte costuri care sunt implicate in procesele financiare de pe piata locala.
Autoritatile de control si reglementare din Romania nu prea pot demonstra ca finantatorii locali formeaza un cartel. Dar nu asta este problema, problema este ca nimeni nu vrea sa demonstreze acest lucru daca ar exista. Pentru ca daca ar lovi bancile, nu si-ar mai putea lua credite fiica lui tata sau blonda lui “El Comandante”. Ma intreb cat valoreaza aceste titulaturi in scoringul facut de banca? Nu de alta dar eu daca ma prezint la banca, cu basca in maini si o invart  in timp ce stau cu privirea plecata si spun ca-s fiul lui tata (pensionar cu sub 600 de lei pensia), operatorul de credite care de obicei este o fetiscana cu unghii false, de 25 de ani, rujata si machiata ca pentru un concert Marilyn Manson o sa-mi rada in fata si o sa ma plezneasca peste bot cu dosarul in timp ce sparge un balon de guma.   
 
Tot intr-o discutie de acest gen, un bancher de top, ii replica unui ziarist care a avut “neobrazarea” sa-l intrebe de ce bancile nu mai dau credite, ca ar trebui mai intai sa ne platim creditele si apoi sa cerem imprumuturi. Acelui bancher strain care a intrat destul de repede in randul arogantilor locali costumati, cu salarii de zeci de mii de euro i-as replica exact ce ne spuneau ei in urma cu cativa ani: Bancile nu sunt organizatii de binefacere, sunt agenti economici care cauta profit. Pe acest principiu, un agent economic nu se naste pentru a face profit, incearca sa-l faca, iar in aceasta incercare mai si esueaza. Problema este ca bancile nu stiu sa piarda!
 
Revenind la problema cartelului, acesta este si un mod bun de a-si pastra banii in cercul lor de prieteni. Mai nou, se plang ca nu-si pot recupera “banii pierduti” in creditele date. Pentru ca oricum, cu clauzele abuzive au trecut de ceva vreme de limita legii, ma astept ca in curand sa vad prin contracte garantii de genul “o mana si un picior” sau sa garantez un credit de nevoi personale cu rinichiul sau inima. In conditiile astea, banca decat sa vanda datoria ta la un recuperator de creante, mai bine isi face departament de recuperatori cu ajutorul unei “firme de paza si protectie” (fenomen care se poarta in orasele mari, dar nu la banci, nu inca).
 
Cand te intorci de la serviciu, dupa ce ai tras o zi intreaga ca o sluga, te trezesti in scara blocului cu o geaca in cap si esti fragezit fara sa primesti explicatie. Stii un singur lucru: ai intarziat o luna cu rata. Iar daca se dovedeste ca esti insolvent si banca nu-si mai poate recupera bani de la tine, va trebui sa transfere automat datoriile catre rudele care pot achita. Dar asta nu se poate face decat printr-un singur mod: tu va trebui sa mori… cel mai probabil intr-un accident.   
 
Poate sunt morbid gandindu-ma la astfel de scenarii (desi in alte tari s-a intamplat…cazul din Indonezia), dar asa vad bancile in momentul de fata. In spatele unor reclame difuzate la televizor cu zanisori, povesti, curcubee si lucruri vesele, reclame care par destinate unor oameni cu serioase probleme de IQ, mi se pare ca se ascund niste manipulatori profesionisti, fara scrupule.