Leonardo Badea, BNR: Dupa 2022, probabilitatea sa ne mai intoarcem vreodata la modul clasic de dezvoltare si de gestiune a afacerilor este redusa
leonardo badeabnrpreviziunibusinessafaceridezvoltaredigitalizare
Prinsi in valtoarea problemelor de zi cu zi, care in ultimii ani au devenit tot mai multe si mai complexe, rareori avem ragazul necesar pentru a remarca numeroasele transformari asupra societatii moderne induse de progresul rapid al tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC).
In prezent, mai multi oameni au acces la un telefon mobil decat la electricitate, iar cantitatea de date generate la nivel global se extinde exponential.
In toate tarile, liderii guvernamentali si de afaceri decid - prin politicile si strategiile lor privind directiile de dezvoltare a TIC, accesul la Internet, prioritizarea investitiilor in mijloacele de comunicare si aplicatii digitale - cum sa promoveze si sa structureze digitalizarea economiilor. Aceste alegeri au consecinte determinante asupra viitorului economiei si al societatii.
Tarile care au atins un nivel avansat de digitalizare, definit ca adoptarea in masa a tehnologiilor digitale conectate si a aplicatiilor TIC de catre consumatori, companii si guverne, au realizat beneficii economice, sociale si politice semnificative. Pentru acestea, digitalizarea este o cale catre prosperitate. Alte tari raman insa in mod disproportionat in urma.
De altfel, modul in care oamenii folosesc tehnologiile si aplicatiile digitale determina o serie de beneficii sociale si economice care depind insa de caracteristicile de implementare si de utilizare, cum ar fi: preturile, fiabilitatea, viteza si usurinta de utilizare. Acesti factori determina nivelul de digitalizare, care la randul sau are un impact dovedit asupra reducerii somajului, a imbunatatirii calitatii vietii si a sporirii accesului cetatenilor la serviciile publice.
Digitalizarea permite guvernelor sa functioneze cu o mai mare transparenta si eficienta si are un efect important in timp asupra cresterii economice. Expertii apreciaza ca tarile aflate in stadiul cel mai avansat de digitalizare obtin cu 20% mai multe beneficii economice decat cele in care acest proces in se afla in forma incipienta.
Nu doar mediul de afaceri, ci si factorii de decizie politica au un rol important in dezvoltarea tarilor lor catre niveluri avansate de digitalizare. Acestea trebuie sa fie orientate catre implementarea si utilizarea tehnologiilor digitale si catre cresterea accesului populatiei la sistemele digitale. In acest scop, digitalizarea trebuie sa fie prioritara pe agenda nationala si trebuie sa fie alocate resurse adecvate pentru urmarirea sistematica a progresului procesului de digitalizare, pentru dezvoltarea unui model de guvernanta mai bun pentru sectoarele de telecomunicatii si tehnologia informatiei, pentru adoptarea unei perspective ecosistemice, facilitarea concurentei si stimularea cererii.
Pornind de la analizele efectuate la nivel international, in opinia mea, extinderea digitalizarii unei tari poate fi masurata prin intermediul a cinci directii-cheie:
1. Nivelul de acces al populatiei la servicii si aplicatii digitale;
2. Gradul de accesibilitate la aceste servicii, indicat de nivelul pretului si de posibilitatea de procurare rapida;
3. Fiabilitatea serviciilor digitale masurata prin calitatea (stabilitatea) conexiunii si viteza (rata) de transfer a datelor;
4. Nivelul de calificare a fortei de munca pentru a utiliza cu usurinta aplicatiile informatice disponibile pentru cresterea productivitatii;
5. Existenta unui ecosistem digital dezvoltat ca urmare a incorporarii serviciilor si a produselor digitale in arhitectura economica si sociala a societatii.
Rezilienta internetului - lectia schimbarii
In decursul crizei pandemice, care se afla acum in Romania si pretutindeni in lume in plin val patru (insa cu intensitate diferita), Internetul a dovedit o remarcabila rezilienta. De altfel, era normala aceasta rezilienta, deoarece Internetul a fost construit pentru a rezista la socuri - atat prevazute, cat si neprevazute - el fiind intial creat si apoi utilizat pentru prima data in domeniul militar. Ca urmare, reteaua trebuia sa fie cat mai rezistenta la atacuri si sa minimizeze timpii de nefunctionare.
Cred ca fara sa dispunem de infrastructura necesara si de serviciile oferite de Internet gestionarea crizei pandemice ar fi fost mult mai dificila, iar efectele sale negative mai ample decat cele resimtite pana acum. Cu ajutorul Internetului am reusit sa dezvoltam munca la distanta in primul rand ca arma de lupta impotriva pandemiei si abia apoi ca o flexibilizare si modernizare a procesului de munca. Am putut sa comunicam operativ prin intermediul intalnirilor, al conferintelor si al sedintelor de lucru online. Am avut mijloacele sa organizam, sa culegem si sa analizam statisticile care ne-au permis sa avem informatia necesara gestionarii situatiei sanitare complicate. Si nu in ultimul rand, cercetatorii au putut sa lucreze si sa faca schimb de informatii in timp real pentru a construi raspunsul medical care ne-a oferit mult mai rapid atat vaccinul, cat si strategiile de tratament pentru a diminua pe cat posibil pierderile de vieti. Sunt numai cateva exemple ale utilizarii acestui serviciu.
Astazi, ne bucuram cu usurinta de capacitatea Internetului de a ne permite sa comunicam in mod global. Chiar daca utilizatorii dintr-o tara intampina probleme cu serverul, ei pot ramane in continuare conectati; in cazul in care sistemele si echipamentele localizate in tara respectiva esueaza temporar, alte servere sau centre de date sunt disponibile in foarte scurt timp pentru preluare, ca un mecanism biologic de compensare.
In perioada de criza pandemica, s-a reliefat rolul fundamental al Internetului in derularea activitatilor economice
Acest fapt, alaturi de masurile de sprijin luate de guverne, banci centrale si organisme internationale a ajutat numeroase companii sa-si mentina stabilitatea financiara si fiabilitatea in afaceri.
Ne putem astepta ca pandemia Covid-19 sa schimbe modul in care folosim Internetul. Prevalenta tehnologiilor digitale si a dispozitivelor conectate va continua sa ajute organizatiile sa ramana eficiente pe piata in conditii exceptional de dure (cu adevarat catastrofale), lucru de neimaginat in urma cu 20 de ani.
Intr-o lume post-Covid-19, multe companii vor continua sa functioneze de la distanta, intr-o anumita masura, atat timp cat aceasta va conduce la reducerea costurilor fixe si va spori productivitatea. Asa cum remarcam mai sus, tendinta de a utiliza telemunca a inceput cu mult inainte de pandemie, dar Covid-19 a accelerat-o. Modelul de lucru de la domiciliu deschide oportunitati extinse pentru crestere economica, recrutare globala a talentelor, creare de locuri de munca si, in cele din urma, pentru cresterea prosperitatii.
Cu toate acestea, riscul inerent al acestui model provine din faptul ca cei insuficient pregatiti pentru a utiliza eficient Internetul (astazi, aproximativ jumatate din populatia lumii) ar putea fi mai afectati decat inainte, iar problema accesului universal la Internet va deveni chiar mai importanta pentru combaterea inegalitatii.
Dupa 2022, probabilitatea sa ne mai intoarcem vreodata la modul clasic de dezvoltare si de gestiune a afacerilor este redusa
Ne place sau nu, asa numita „Marea Resetare" este reala si se intampla chiar acum. Trebuie insa sa facem tot ce depinde de noi pentru ca ea sa aduca o lume mai buna si sa nu adanceasca decalajele si inegalitatile existente.
Vedem asadar ca digitalizarea se adauga altor provocari semnificative ale timpurilor noastre, cum sunt imbatranirea populatiei, cresterea demografica diferentiata pe regiuni, schimbarile climatice si modificarea preferintelor consumatorilor.
Criza actuala determinata de valurile succesive ale pandemiei de Covid 19 ne-a aratat ca societatea trebuie sa fie mai bine pregatita pentru intreruperi masive ale lanturilor globale de aprovizionare si sa dezvolte solutii (de „back-up") pentru a reusi sa suplineasca macar temporar, pe perioade limitate, rupturile care pot sa apara in functionarea acestor lanturi globale de aprovizionare. Cum s-ar putea face insa acest lucru? In mod clar prin dezvoltarea productiei de prima necesitate la nivel national sau regional si mentinerea de depozite aprovizionate cu produse esentiale neperisabile, care pot sa functioneze ca „buffer" pentru a fi utilizate in momente de criza. De asemenea, este necesara dezvoltarea capacitatii de a reactiona si de a mentine activitatea economica in cazul unor evenimente globale aparent neasteptate care produc stres social si economic.
Este necesar pe viitor, tinand cont de provocarile digitalizarii si ale schimbarii climatice, sa avem initiative care sa permita protejarea locurilor de munca si reducerea decalajelor de dezvoltare.
Digitalizarea si stabilitatea economica
Avansul digitalizarii aduce deopotriva avantaje si vulnerabilitati pentru economie in ansamblul sau. Principalele riscuri sunt legate de cresterea dependentei activitatilor economice de functionarea adecvata a infrastructurilor de comunicatii si de transfer de date. Riscul cibernetic devine unul dintre cele mai importante, asa cum vom vedea in continuare.
Dar acestea nu sunt singurele vulnerabilitati relevante. In sectorul financiar de pilda, digitalizarea creeaza premisele pentru imbunatatirea accesului la servicii si pentru cresterea gradului de intermediere, ceea ce ar putea duce la ameliorarea inegalitatilor sociale. Totusi, dezvoltarea accelerata a pietelor activelor digitale (dintre care cele mai populare sunt asa-numitele criptomonede) deja pune in alerta autoritatile de reglementare financiara pentru ca prezinta riscuri importante la adresa stabilitatii financiare.
Fluxurile de moneda fiduciara care circula intre pietele financiare clasice si cele ale criptoactivelor se situeaza deja la nivelul a miliarde de dolari zilnic, iar valoarea de piata insumata a celor mai populare criptoactive a depasit in prezent 2,6 trilioane de dolari. Totodata, segmentul asa-numitelor monede stabile si cel al fondurilor ce investesc in criptoactive (multe dintre ele deja tranzactionate la bursa) dau nastere, prin modul lor specific de functionare, unor interconexiuni complexe si semnificative, comparabile ca dimensiune cu pietele activelor financiare clasice. Vedem asadar ca deja sunt confirmate doua dintre caracteristicile importante ce definesc o zona de risc sistemic global: dimensiunea ridicata si gradul complex de interconectare.
Din acest motiv, este absolut necesar un efort de reglementare a pietelor de active financiare digitale, similar celui care a transformat si consolidat sistemul financiar clasic, dupa criza globala declansata in anul 2007. Astfel, in criza pandemica, sistemul financiar a fost una dintre componentele cele mai reziliente (de pana acum) ale economiei si a putut contribui la efortul de diminuare a efectelor negative ale socului global generat de SARS-COV-2.
Digitalizarea este relevanta pentru toate politicile macro-financiare, inclusiv din perspectiva politicii monetare. Conform unei lucrari de cercetare publicate recent de Banca Centrala Europeana (BCE), digitalizarea poate fi privita ca un soc major al ofertei/tehnologiei afectand agregatele macroeconomice importante pentru politica monetara, cum ar fi productia, productivitatea, investitiile, ocuparea fortei de munca si preturile (Anderton et al., 2020). Concluziile autorilor sunt deosebit de relevante pentru intelegerea impactului digitalizarii asupra stabilitatii economice si arata ca: (i) exista o eterogenitate semnificativa intre tarile UE in ceea ce priveste adoptarea tehnologiilor digitale, iar majoritatea acestora raman in urma concurentilor la nivel global, in special din Statele Unite; (ii) digitalizarea creste productivitatea si scade preturile, in mod similar cu alte socuri de aprovizionare/tehnologie; (iii) aceasta are implicatii pentru politica monetara si transmiterea acesteia; si (iv) este posibil ca politicile structurale si de alta natura sa fie adaptate pentru ca zona euro si tarile UE sa profite pe deplin de potentialele castiguri din digitalizare, mentinand in acelasi timp efortul de incluziune.
Totodata, raportul publicat chiar luna trecuta al grupului de lucru pentru analiza digitalizarii, condus de Robert Anderton (BCE) si Gilbert Cette (Banque de France), format in cadrul mai larg al efortului de revizuire a strategiei politicii monetare a BCE, detaliaza o serie de efecte ale digitalizarii asupra preturilor din economie si implicit asupra inflatiei. Raportul arata ca digitalizarea in crestere a facut ca masurarea preturilor sa fie mai dificila, din cauza, printre altele, a schimbarilor mai rapide ale produselor si calitatii acestora, dar si a noilor modalitati de stabilire a preturilor (de exemplu preturi dinamice sau personalizate).
Dintre multele concluzii foarte utile ale raportului privind efectele profunde ale digitalizarii asupra mecanismelor economiei, mai retinem ca faptul ca in ultimele doua decenii, potrivit estimarilor autorilor, contributia scaderii preturilor produselor din tehnologia informatiei si comunicatiilor (TIC) la dinamica inflatiei din zona euro s-a ridicat la aproximativ minus 0,15 puncte procentuale pe an (ceea ce este relevant, avand in vedere ca in aceeasi perioada inflatia anuala IAPC a fost in medie de 1,7%).
In ceea ce priveste efectele prin canale indirecte, cum ar fi comportamentul firmelor de stabilire a preturilor, puterea de piata si concentrarea, precum si productivitatea si costurile marginale ale acestora, dovezile empirice analizate de autorii raportului sugereaza ca cresterea comertului electronic poate avea un mic efect descendent. Avand in vedere ca digitalizarea afecteaza mediul in care functioneaza politica monetara, acestia sugereaza ca, in viitor, digitalizarea si impactul acesteia ar trebui sa fie analizate in profunzime de catre bancile centrale.
Asa cum se arata in ambele studii citate mai sus, digitalizarea poate afecta in mod semnificativ incidenta socurilor si transmiterea acestora, prin impactul sau asupra variabilelor-cheie - cum ar fi productivitatea, productia potentiala si inflatia. Acest lucru se adauga la incertitudinea cu care se confrunta factorii de decizie privind politicile economice.
In Romania, deoarece ne confruntam cu dezechilibre macroeconomice structurale importante si recent cu o inflatie in crestere semnificativa, includerea in mixul de politici a obiectivului de accelerare a digitalizarii economiei ar putea facilita ameliorarea acestor vulnerabilitati, printr-o implementare echilibrata si care sa contina mecanisme de reglementare pentru gestionarea adecvata a riscurilor aferente.
Spre ce ne indreptam?
Peisajul digital global continua sa evolueze rapid, dinamica ce a fost accelerata de criza pandemica ale carei efecte au condus la cresterea cererii de platforme digitale, software, hardware si de servicii. In mijlocul acestor schimbari, trebuie sa continuam sa acordam prioritate dezvoltarii si aplicarii eficiente a tehnologiilor digitale in sectoarele economice, deopotriva in domeniul public si privat. Pe masura ce lanturile globale de aprovizionare continua sa se transforme, iar serviciile si interactiunile dintre actorii de pe partea cererii si a ofertei se deplaseaza foarte mult in mediul online, se va pune un accent mai mare pe consolidarea asigurarii aprovizionarii si a incurajarii productiei locale pentru bunuri precum produse alimentare, medicamente si componente tehnologice.
Pandemia a aratat faptul ca obiceiurile de consum se pot schimba rapid. Un exemplu este consumul de Internet. Conform estimarilor specialistilor, comenzile on-line, combinate cu o dependenta crescuta de servicii digitale, atat pentru divertisment, cat si pentru atributii legate de locul de munca, au dus la o crestere de 20% a utilizarii totale a internetului.
In opinia mea, pentru ca o parte dintre solutiile necesare in cazul tarii noastre sa se realizeze ar trebui sa crestem valoarea investitiilor in programe de cercetare strategica in domenii specifice mediului digital, pentru a construi tehnologii de baza care sa fie apoi dezvoltate de mediul privat, sprijinind astfel cresterea economiei. Investitiile in cercetare realizate de sectorul public trebuie asadar sa vizeze prioritar imbunatatirea capacitatilor digitale de baza in domeniile tehnologice noi, si anume:
-
1. Inteligenta artificiala (AI), care este considerata una dintre cele mai importante tehnologii ale secolului acestuia, existand o concurenta globala acerba pentru cele mai bune capabilitati AI, atat in sectorul public, cat si in cel privat.
-
2. Securitatea cibernetica, deoarece riscul cibernetic se plaseaza printre primele zece riscuri in urmatorul deceniu, conform Raportului privind riscul global elaborat de Forumul Economic Mondial (2020). Abilitatea noastra de a consolida si dezvolta capacitatile de securitate cibernetica va deveni si mai importanta, pe masura ce amenintarile si provocarile cibernetice cresc in complexitate. Trebuie sa dezvoltam capacitatile locale de securitate cibernetica pentru sisteme software de incredere, sisteme mobile si cloud, precum si pentru securizarea infrastructurii critice. Increderea si siguranta digitala vor deveni din ce in ce mai valoroase pe masura ce afacerile si interactiunile sociale continua sa migreze din ce in ce mai mult in spatiul digital. Tehnologiile de incredere si protectia acestora vor fi un factor cheie pentru a facilita acest lucru (de exemplu tehnologia blockchain ar putea fi implementata pentru a certifica provenienta produselor alimentare).
-
3. Calcul cuantic fructifica proprietatile fizicii cuantice pentru stocarea de informatii sub forma de biti cuantici sau qubiti. Se asteapta de la computerele cuantice sa ofere imbunatatiri semnificative ale vitezei de calcul fata de computerele clasice in rezolvarea problemelor de optimizare, care joaca un rol cheie in numeroase sectoare economice si sa reduca consumul de energie.
-
4. Comunicatiile 5G (si nu numai) sunt recunoscute la nivel global drept urmatorul mare salt in comunicatiile fara fir. Capacitatea potentiala de viteza si latime de banda a 5G poate permite aplicatii digitale care schimba paradigma, cum ar fi vehicule autonome, telemedicina si fabrici inteligente. Raportul Forumului Economic Mondial (2020) estimeaza ca pana in 2035, vor fi generate 22,3 milioane de locuri de munca numai in lantul valoric global 5G.
Desi exista ideea ca progresul economic se realizeaza aproape exclusiv printr-un efort al firmelor private, totusi, in unele cazuri, istoria ne-a aratat ca statul se poate comporta uneori mai antreprenorial decat credem. Economistul Marianna Mazzucato a scos la iveala acest lucru atunci cand a analizat dezvoltarea produsului iPhone-ului sau a motorului de cautare Google.
Ambele produse realizate de companii private au beneficiat de contributia statului in dezvoltarea unor inovatii tehnologice de baza. In cazul iPhone, multe dintre tehnologii (precum GPS, ecranul tactil si algoritmii ce stau la baza asistentului virtual Siri) au fost initial finantate de guvernul SUA. La fel in cazul motorului de cautare Google, crearea algoritmului a fost finantata de National Science Foundation. Si, desigur, exista Internetul, o alta tehnologie finantata de guvern, care sprijina functionarea ambelor produse.
Potrivit International Data Corporation, pana in 2022, 70% dintre organizatii vor folosi tehnologii digitale pentru a-si transforma procesele de afaceri si pentru a imbunatati experienta clientilor, productivitatea si rezilienta, in vederea dezvoltarii durabile.
Viitorul va aduce provocari privind adaptarea la ecosistemul digital in care oportunitatile de dezvoltare vor fi imense, dar in acelasi timp vom avea de infruntat si noile riscuri asociate acestora.
Trebuie sa fim intelepti si flexibili si sa reflectam la un vechi proverb chinezesc "cand bate vantul schimbarii, unii oameni construiesc ziduri, altii construiesc mori de vant".
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML